Cristoiu e peste tot. Daca presa e cainele de paza al democratiei, atunci Cristoiu e zgarda, e castronelul de mancare, e bala plictisita care-i curge din gura intr-o zi calduroasa de vara democrata.
Presa sunt eu
Deschizi un ziar, orice ziar, si vezi un editorial de Cristoiu. Deschizi televizorul (da, orice televizor) si-l vezi pe Cristoiu in diferite ipostaze: ba e prezentator, ba e invitat, ba e animatoare, ba e obiect de decor (ca-n emisiunea “Sinteza zilei”, de care voi vorbi mai jos).
Mi se intampla cateodata sa trec tremurand pe langa un chiosc de ziare de teama ca nu cumva sa-l vad pe Ion Cristoiu pe coperta Men’s Health, imbracat doar intr-un pix si-o coperta de carte, cu un subtitlu care anunta un pictorial incendiar in pagina 3, alaturi de inevitabilul editorial anost.
Alteori, ma gandesc ca Cristoiu e ubicuu. Vi s-a intamplat si voua, cu siguranta, sa-l vedeti pe cel putin doua posturi TV in acelasi timp. Cristoiu este al cincilea element, este graalul, este nirvana.
Si tacerea e o intrebare
Ah, dar stati ca am citit, intr-un comentariu de la cronica trecuta, ca mi se reproseaza ca nu judec oamenii dupa calitatile/defectele lor profesionale. Gata, ma corectez si-mi pun problema: problema este, deci, ce spune domnul Cristoiu. Raspunsul este: nimic.
Cum nimic, veti intreba, daca apare asa des la televizor trebuie sa spuna ceva. Nope, imi pare rau, nu spune nimic. Iar „nimicul” pe care-l spune (sau, ma rog, il tace) Cristoiu are doua acceptiuni: in primul rand, exista „nimicul” din textele scrise, din emisiunile diurne la care este invitat si din cele pe care le prezinta. Acest prim tip de nimic se traduce prin „nimic interesant”.
Apoi este nimicul din emisiunea lui Gadea, la care este invitat permanent. Acolo e la propriu. Chiar nu spune nimic. E si greu sa mai spui ceva dupa ce ti-ai ocupat intreaga zi scriind in toate ziarele cu tiraje mai mari de 1500 de exemplare care exista si vorbind la toate televiziunile, in afara de Discovery, MTV si Telesport.
Nu, la „Sinteza Zilei” Cristoiu sta si priveste dialogul-sablon dintre Gadea si Stan, rareori mai ingaima cate-un „mhm!” cutremurator. Tace mult, da’ tace bine, altfel nu-mi explic de ce ceilalti doi i se adreseaza cu „maestre”, ca-n bancul cu papagalul care nu stia sa faca nimic, dar era cel mai scump din tot magazinul pentru ca ceilalti papagali (vorbitori de mai multe limbi) ii spuneau „sefu”.
Pai bine, maestre, noi asteptam cu totii sa ne luminezi si tu te incapatanezi sa taci superior de pe soclu? Mai da-o-n Cristoiu ma-sii de treaba!
7
1
