Zilele astea m-am enervat rau de tot. Da, la televizor. Un om si o reclama. Astia m-au enervat. Rau, cum va spuneam! Atat de rau incat am dezvoltat un tic nervos: misc degetul mare la interval de cateva secunde, ca si cand as apasa pe butonul telecomenzii. E nasol: astazi, in drum spre Universitate, am oprit cinci taxiuri, doua autobuze si o salvare.
La inceput, a fost omul
Da, exista un om mai enervant decat Badea.
Ba chiar si decat Ciutacu sau Stan. De Cristoiu nu mai vorbesc, pe langa asta, Cristoiu e simpatic ca mascotele de la Euro. Si da, omul asta e tot la Antena 3. Il cheama… Putintica rabdare, sa dau cu google… Asa, am revenit: Radu Cazan. Asta e. Daca l-ati vazut o data, sigur v-ati intristat. Daca l-ati mai si auzit, pot sa pariez ca v-a oripilat. Deci nenea asta face revista presei la Antena 3.
Cum, aia n-o face Badea, veti intreba? Ba da, da’ face si asta… alta! Erau amandoi atat de buni la revista presei incat le-a fost imposibil sa aleaga intre ei. Dar il las pe Badea si revin la nenea asta, Cazan, care citeste cu un accent si-o intonatie care te aduc naibii in pragul unei crize de nervi. M-am tot gandit cum as putea sa-i descriu accentul in scris, in caz ca nu-l stiti. E un fel de melanj intre accentul american, limbajul surdomutilor si cel al unui bolnav psihic.
Si e, in mod clar, studiat. Asa ceva nu are cum sa vina natural, pentru ca e total neomenesc. De ce ar vrea cineva sa vorbeasca precum un american surdo-mut si bolnav psihic?! Badea se descurca deja destul de bine pe tronsonul asta! Eu nici macar nu inteleg ce zice omul. Ma fascineaza modul sau de a vorbi intr-atat incat nici nu inteleg ce zice. Cazane, lasa-ne, ba! Du-te si scrie la ziar, nu ne mai chinui.
Citesc undeva ca ai facut si radio. Esti nebun, omule! Gandeste-te la familia ta, daca nu la noi! Cat crezi ca putem rezista?!
Apoi a fost reclama
Reclamele la banci au obiceiul sa fie proaste. E o chestie ok, macar stii la ce sa te astepti. Deja ne-am obisnuit si nu le mai dam atentie. Dar acum a aparut una care-l are ca actor-cantaret pe Ioan Gyuri Pascu.
Gyuri era, odata, un tip simpatic. Si un cantaret la fel de simpatic si decent. Acum, de cand a plecat si de la Divertis, deduc ca nu prea mai are bani. Sau, ma rog, ca vrea sa aiba mai multi. Altfel nu-mi pot imagina de ce a putut sa cante acea idiotenie. Niste versuri pe care cel mai prost publicitar le-ar fi scris in 5 minute, la betie, in timp ce se uita la meci si-l durea maseaua. Ideea geniala a fost ca toate versurile sa se termine in cuvinte care rimeaza cu numele cardului oferit de banca la care se face reclama.
Mirific. Am retinut un singur vers: “o jucarie cu elicea sus”. Mi se pare cel mai porno vers din istoria publicitatii romanesti. Sa ne gandim: daca luam expresia la sensul propriu, e o tampenie. Elicele nu se ridica. Sau, daca e deja sus (cazul elicopterelor), atunci e un pleonasm. Acum sa ne gandim la sensul figurat: “o jucarie cu elicea sus”. Sa arunce cu jucaria ala care nu s-a gandit la o erectie!
0
0
