Stateam la un moment dat in trafic observand jumatate din troleul plin de langa mine, tinand in mana cate un exemplar de ziar colorat. M-am intrebat ce face atat de dorit, titlul ala imbecil scris cu litere mari. Ce convinge omul sa cumpere, potolindu-si setea de curiozitate, acea sete ce impinge poporu asta sa faca liniste in bucatarie, daca pe canalizare se aud voci tipate, semn ca vecinu isi umple nevasta de respect, setea aceea care te opreste in plina strada belind ochii mai ceva ca un bou injunghiat la unu care se cearta cu altul.
E clar ca raspunsu vine din interioru' fiecaruia, ca baietii astia, propitari de reviste de scandal, care nu scandalizeaza decat Oane Pepite Zavorance, blonde si grase, boscheti si taraturi, isi fac treaba umplandu-si paginile de reclame, adica buzunarele de bani, iar capu' prostului, cu infectii. Ca doar sub pozele alea colorate, unele regizate, altele nu, n-or sa puna texte scrise de Patapievici. O compunere de clasa a 4-a asezonata cu o poze e destul. Am impresia ca omu' de rand se imbecilizeaza (vorba regretatului Octavian Paler, se imbecalizeaza), urmand facilul ca oaia - berbecul.
Intrebarea, totusi, e alta. Cum s-ar putea imbunatati lucrurile? Desi, scriind intrebarea asta, imi recunosc feelingu' ce-mi zice ca nu se va schimba nimic curand, totusi, ma intreb: cum faci sa ridici nivelu' curiozitatii maselor la mai mult de primar. Gregaru' creste vanzarea de cancan si stirea de ora 5. Dar daca instinctu' asta ar putea fi usor zugravit? Cum ar trebui facut si cine ar fi zugravul?
