An de an, la anumite sarbatori legale, o buna parte din crestinii din Romania devin violenti. Televiziunile sunt si ele acolo, si atunci ii putem vedea si ne putem ingrozi: mii de credinciosi calcandu-se in picioare ca sa pupe o icoana, dandu-si coate-n gura ca sa puna un deget pe niste moaste sau aplicandu-si lovituri subtile in tibie ca sa fie binecuvantati de un preot care are la dispozitie un set limitat de blagosloviri. Toate astea in numele Domnului. Apoi, Dumnezeu ii rasplateste cu o oala de sarmale. Nu pe toti, ci doar pe cei vrednici. Doar pe cei vrednici sa mai reziste la o tura de imbulzeli ca sa ajunga primii la ele.

De data asta, a fost Sfanta Maria. La mai multe manastiri si biserici din Romania, s-au petrecut lucrurile pe care le-am descris mai sus. In plus, anul asta am vazut o practica crestineasca noua: ture de biserica date in genunchi. O reporterita mai nedusa la biserica si mai nepusa in genunchi o intreaba pe o doamna care se tara prin glod: “mai rezistati?”. Doamna ridica ochii inlacrimati, dar nu de durere, ci de bucurie, precizand ca e o onoare pentru ea sa poata face asta. Marturisesc ca nu prea sunt la curent cu traditiile bisericesti, dar ma intreb: de ce sa inconjuram, romani, biserica in genunchi? De ce nu in limba? Sa se bage o super-oferta: “numai azi, de Sf Maria, credinciosilor care nu se folosesc de maini sau picioare pentru a inconjura biserica li se iarta cu 70% mai multe pacate!”.

Cine le cere oamenilor astia sa faca asta? Dumnezeu? Dar de ce? De ce ar vrea Dumnezeu sa vada niste creatii de-ale lui renuntand la cea mai importanta calitate cu care le-a inzestrat, mersul biped? De ce ar crede cineva ca-l satisfaci pe demiurg injurandu-te si dand capete-n gura in drumul tau spre cele sfinte? Mai, oameni buni, cine v-a cerut voua sa va umiliti? Chiar credeti ca Dumnezeu, daca exista, ar conditiona indeplinirea unei dorinte de atingerea unei icoane? Asa, ar face tonomate de dorinte la voi in cartier.

Si preotii ce fac? Lor li se par normale astfel de manifestari? De ce nu iese, dom’le, patriarhul sa le zica crestinilor: “mai, fratilor, nu va mai inghesuiti, fiti civilizati, ca se incurca icoana facatoare de minuni si-ti da tie, Gheorghe, inca o nevasta si tie, Ioane, iti da ploaie, ce-a cerut Gheorghe, si stii bine ca doar ce-ai scos apa din sufragerie”. Si, mai ales, nu inteleg de ce se dau sarmale!? Bine, se dau pentru saraci, desi ma indoiesc ca din toata puzderia aia de oameni nu-si permite nici unul sa faca trei sarmale, sau cate primeste. Dar, atunci, de ce nu se fac mai multe? Sa se faca, dom’le, cincizeci de standuri cu sarmale in jurul fiecarei manastiri! Sa se faca dozatoare cu sarmale!

In fine, daca si din credinta facem o mitocanie, mai exista vreo situatie in care masele de romani sa aiba o atitudine decenta? Pai daca bunii crestini se bat pe Dumnezeu, ce sa mai asteptam de la spectatorii meciurilor de fotbal?

mantzy.wordpress.com