Invatarea si televizorul

de Itsy Bitsy     Itsy Bitsy
Luni, 7 septembrie 2009, 12:15 Life | Acasă

Multa lume este de accord ca nu orice program TV poate fi potrivit procesului de invatare. Problema este continutul, ni se spune adesea.Continutul si forma ar putea ajuta mult, se afirma. Daca s-ar transmite lucruri educative, morale, religioase, atunci copiii si adultii ar avea ce invata, si toata lumea s-ar folosi si ar fi multumita. Ideea nu este noua.

Inca din anii '70, in America s-a constituit o comisie de cercetatori si specialisti in domeniul educatiei si al mediei pentru a crea un program de televiziune perfect adaptat functiei educative.

Sesame Street este numele programului destinat, in principal, copiilor prescolari, dar care a fost urmarit cu interes si placere de copiii americani de toate varstele. Care au fost rezultatele? Copiii care au fost incurajati cel mai mult de parinti sa urmareasca Sesame Street au cele mai proaste rezultate in stapanirea vocabularului. (D.Anderson, Collins, 1988). Ei nu reusesc sa patrunda intelesurile cuvintelor si sa organizeze cuvintele in fraze gramaticale corecte.

Daca telespectatorii lui Sesame Street au mari probleme cu vorbirea limbii, atunci cu siguranta vor avea si cu lectura, deoarece cercetarile arata ca aceia care vorbesc bine limba sunt si buni cititori. Rezultatele in privinta cititului sunt catastrofale. Obisnuiti cu dinamica literelor si a cuvintelor de pe micul ecran, cu efectele speciale care le insoteau pentru a le capta atentia, copiii de varsta scolara ajung sa se plictiseasca repede in fata paginii de carte, cand activitatea nu mai este atat de distractiva si de usoara, ci solicita efort (Healy,1990). Astfel ca atunci cand asculta o povestire sau explicatiile profesorului in clasa ori atunci cand citeste, copilul obisnuit cu televizorul asteapta permanent imaginile explicative. Cand acestea nu apar, el se plictiseste si schimba canalul, isi pierde atentia.

In privinta informatiilor, se pare ca tinerii telespectatori, dupa cativa ani de vizionare, au dobandit o serie de cunostinte incidentale, ceea ce i-a determinat pe parinti, la momentul respectiv, sa isi considere copiii foarte destepti. Copiii de varste foarte mici au capacitatea de a retine o multime de cuvinte separate, pe care le pot reproduce ca niste papagali. Din pacate insa pentru spectatorii lui Sesame Street, s-a dovedit ca aceasta aparenta precocitate deceptioneaza foarte curand. Acesti copii s-au aratat mai tirziu incapabili de a intelege si a lega rational informatiile detinute. Problema lor cea mai mare era de a face conexiuni, de a organiza cunostintele pe care le poseda si de a trage concluzii. Acesti copii se plictisesc repede cand lectura sau prezentarea profesorului in clasa nu sunt insotite de imagini (ca la televizor) si isi pierd repede atentia. (Healy, 1990)

Ce se intampla, de fapt? Una dintre explicatiile pe care ni le dau cercetatorii este urmatoarea: atunci cand copiii vad ceva la televizor, cauta in mod instinctiv sa inteleaga, dar viteza de desfasurare a actiunii, bombardamentul de imagini si informatii fac imposibila intelegerea si adancirea sensului celor vazute. Mintea copilului, reprezentand in mod frecvent aceasta experienta, de a nu fi lasata sa inteleaga continutul mesajului transmis, se invata cu aceasta atitudine pasiva, in care se subintelege faptul ca nu i se cere sau nu se asteapta de la ea sa prinda intelesul a ceea ce se intampla pe micul ecran.

Aceasta deprindere, transferandu-se mai tarziu in experienta cotidiana, scolara sau extrascolara, il va face pe copil sa se multumeasca doar cu perceptia vizuala, emotionala sau senzoriala a lucrurilor, fara a mai face efortul intelegerii lor. Intelegerea, gandirea ajung sa fie lucruri prea dificile, enervante si plictisitoare, mai simplu fiind sa te multumesti cu imaginile pe care acestea le provoaca sau cu distractia pe care o presupune vizionarea.

“Cercetatorii gasesc ca elevii cei mai buni sunt aceia care tind sa se uite mai putin la televizor. Mai mult decat atat, cu cat timpul vizionarii este mai mare, cu atat performantelor scolare sunt mai slabe.”(Healy 1990)

(preluare din cartea "Efectele micului ecran asupra mintii copilului" de Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu si Andrei Dragulinescu)

(Un articol preluat de pe itsybitsy.ro)



Citeste mai multe despre   





















1173 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Interesant (Luni, 7 septembrie 2009, 13:01)

    bedexe [utilizator]

    Ei, asa da ...merita citit.
  • 0 (0 voturi)    
    Exista si contraexemple (Luni, 7 septembrie 2009, 14:48)

    kinn [anonim]

    Un contraexemplu: Terrence Tao, cel mai tanar profesor din istoria UCLA, ajuns profesor plin la doar 24 de ani (in 1999). Citez dintr-un articol din NY Times despre el:

    “He probably was quietly learning these things from watching ‘Sesame Street,’ ” said his father, Dr. Billy Tao, a pediatrician who immigrated to Australia from Hong Kong in 1972. “We basically used ‘Sesame Street’ as a babysitter.”
    • 0 (0 voturi)    
      Nu neaparat (Luni, 7 septembrie 2009, 15:32)

      Geo [anonim] i-a raspuns lui kinn

      Intrebarea de fapt este "Ce ar fi devenit
      tanarul respectiv daca ar fi folosit o metoda de invatare mai buna decat TV-ul?". Si in ce proportie i-a plafonat asta aptitudinile, capacitatile, dezvoltarea intelectuala, fizica... In mod sigur un program educational TV este mult, mult, de preferat fata de programele TV de la noi. Ar produce o mare diferenta in bine. Dar... se poate si mai bine.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri