HotFilm – „Jurnalul unei scolarite”

Traiasca termodinamica si Kim Jong-il!

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Duminică, 28 iunie 2009, 11:13

"Jurnalul unei scolarite"
Foto: Fundatia Estenest
Penultima zi de Fest’Asia a adus sambata seara la Cinema Scala un film asteptat, „Jurnalul unei scolarite”, prima productie nord-coreeana distribuita international dupa multe decenii. Sala n-a fost plina, dar proiectia a fost interesanta pentru publicul bucurestean care a avut ocazia sa descopere ca instrumentele propagandei cinematografice nord-coreene n-au evoluat prea mult din anii 80 incoace, desi la scrierea scenariului a contribuit insusi Kim Jong-il.

Filmul realizat in 2006 de Jang In-hak se concentreaza asupra dilemei psihologice a unei liceene al carei tata e mai tot timpul plecat de acasa, cu treaba in campul stiintei  - desi o buna parte din film nu ni se spune ce face, lasandu-ne sa ne imaginam ca lucreaza poate la programul nuclear (filmul a fost lansat in Coreea de Nord in august 2006, cu cateva luni inaintea testului nuclear din octombrie.).

Su-ryeon locuieste asadar la tara, intr-o casuta idilica, cu iepuri si pisici, desi visul ei de cand era scolarita era acela de a sta la bloc. Are o sora mai mica ce cocheteaza cu fotbalul si pare usor retardata, o bunica blanda si o mama care se istoveste facand misterioase traduceri pentru tatal ingrat (cand nu gateste).

Daca pentru publicul nord-coreean filmul a fost un hit (a vandut, se pare, opt milioane de bilete, fiind vazut de un sfert din populatia tarii), iar pentru cel european o curiozitate (a fost descoperit de distribuitorul francez in market-ul de la Cannes), publicul din Romania nu are cum sa-l citeasca decat in cheie comica.

De la scenariu si pana la regie, totul – intriga, decupajul, indicatiile regizorale, montajul, interpretarile – ni se pare azi de un infantilism neverosimil.

Ocupatia primordiala a celor patru membre feminine ale familiei care sunt tot timpul prezente pe ecran (tatal ingrat lucrand in alt oras si venind uneori noaptea pe furis, si atunci interesat de traducerile mamei), ocupatia principala e asadar mancatul.

In permanenta exista pe foc o oala care fierbe, personajele isi vara unul altuia ceva in gura in mijlocul frazei sau sosesc grabite acasa pentru a fi invitate la masa.

Nu stiu daca intentia ascunsa a lui Kim Jong-il, care a contribuit cu sfaturi la elaborarea scenariului, a fost aceea de a arata bunastarea poporului nord-coreean sau daca personajele mananca pur si simplu pentru ca n-au alta ocupatie.

Crescuti nu doar cu Michael Jackson, ci si cu filmele nord-coreene, spectatorii romani pot descoperi insa filonul unei intrigi indraznete si subversive, pentru ca eroina, dezamagita de conduita tatalui absent care nu se iveste nici cand mama face cancer de la atatea traduceri, ajunge sa puna la indoiala calitatea nu doar umana, ci si profesionala a genitorului.

Grav pacat! Cu mama internata la sanatoriu (unde traduce de dimineata pana seara), Su-ryeon va trebui sa descopere ca tatal ei e o somitate stiintifica pentru a-i ierta ratacirile.

Nu, nu e vorba de programul nuclear, ci de brevetarea unui computer care sa poata urmari o linie tehnologica dintr-o fabrica! Acesta este clou-ul filmului, elementul care pune toate lucrurile in ordine.

Mama nu mai moare, Su-ryeon da examen la Facultatea de Stiinte ca sa calce mandru pe urmele tatalui, iar filmul se incheie apoteotic cu proclamarea adevarului de care nu ne indoiam nicio clipa: cand iti inchini munca patriei, niciun sacrificiu nu e prea mic.

Fireste, nu lipsesc din film momentele muzicale. Cel mai amuzant e cel in care tatal se scuza ca nu poate fi alaturi de fiica sa in prima zi de facultate trimitandu-i o caseta pe care interpreteaza melodia ei preferata, una in care e vorba, fireste, de generalul Kim Jong-il.

Filmul nu e atat de subversiv pe cat ar putea parea, dar modalitatea prin care isi infuzeaza ideile e mai insinuanta decat eram obisnuiti. Ceea ce vrea sa sugereze prin lipsa stalpului familiei din existenta zilnica a eroinei este faptul ca, in lipsa unei figuri paterne, un camin/o tara se duc de rapa.

In acelasi timp, insa, filmul ne spune ca un tata/lider e prezent si in absenta lui atunci cand personalitatea sa e suficient de puternica si cand munca lui in alta parte serveste unor interese inalte.

Generalul Kim Jong-il, asa cum ni se spune la final, are si el familie, numai ca el lipseste 365 de zile de-acasa!  Si, mai ales, el e prezent in viata tuturor chiar si cand nu e vizibil!

Fest’Asia, organizat ca la carte de Fundatia Estenest, se incheie azi, 28 iunie. De la ora 14.30, la Cinema Scala sunt proiectate filme de animatie, de la 17.00 scurtmetraje, de la 19.30 lungmetrajul thailandez „Alone”, iar de la ora 22, filmul fratilor Pang „The Eye: Infinity”.


„Jurnalul unei scolarite”/”The Schoolgirl’s Diary”/”Han Nyeohaksaengeui Ilgi”, 2006 – regia Jang In-hak, cu: Pak Mi-hyang, Kim Jin-mi, Kim Yeong-suk.

























Material sustinut de BCR

VIDEO Antreprenor StartUp Nation / Fondatorul Scolii de Bijuterie Contemporana: Eu nu vin la serviciu, eu vin in propriul meu atelier, in care imi exprim ideile. Ceea ce misca industria asta sunt ideile, nicidecum cifrele

David Sandu s-a ocupat de designul de bijuterii de cand era copil si a invatat pe cont propriu tot ceea ce stie. Assamblage - Scoala de Bijuterie Contemporana a aparut drept consecinta a acestei pasiuni. David face parte dintr-o industrie creativa emergenta, insa atat el, cat si cei care au trecut in ultimii 7 ani pe la bancurile de lucru ale scolii sale se vad adesea nevoiti sa spuna ca fac alte lucruri, pentru ca activitatea lor nu exista intr-un cadru legal.

1885 vizualizari

  • +3 (3 voturi)    
    multumesc pentru articol (Duminică, 28 iunie 2009, 14:13)

    ministrul crizelor de urgenta [utilizator]

    nu am apucat sa vad filmul, dar cred ca am intels foarte bine ce fel a fost. cred si ca mancarea era "PUBLICITATEA" faptului ca poporul nord-coreean nu sufera de foamete sau daca esti dedicat statulu ia i ce manca :)

    ma uit pe youtube la dictatorul lor si imi aduc aminte de idiotul nostru. acelasi drac, amandoi!

    am vazut pe HBO ca nici copii nu au voie sa primeasca dulciuri de la straini, parintilor risca foarte mult in acest caz: lagarul de concentrare, pe viata!
  • +4 (4 voturi)    
    Mi-e mila (Duminică, 28 iunie 2009, 14:30)

    Octavian Ion [utilizator]

    Mi-e mila de locuitorii din Coreea de Nord, sunt EXTREM de oprimati - extrem in asa masura incat nici macar nu cunosc de existenta vreunei alternative, ei stiu numai ca exista un dusman de moarte al patriei (SUA) si cam atat.
    Va invit sa urmariti mini-serialul urmator:

    http://www.vbs.tv/watch/the-vice-guide-to-travel/guide-to-north-korea-1-of-3

    ABSOLUT INCREDIBIL
    • 0 (0 voturi)    
      oprimatii vechi si noi (Duminică, 28 iunie 2009, 20:54)

      Nautilus [anonim] i-a raspuns lui Octavian Ion

      Dupa cum plang unii comentatori dupa "Kim Jong-Il-ul nostru cel Impuscat", s-ar zice ca oprimarea e putin diferita de ce credem noi....

      ~Nautilus
  • +4 (4 voturi)    
    un cosmar.... (Duminică, 28 iunie 2009, 15:11)

    mactaggart [anonim]

    ...sau o destinatie excelenta de vacanta pentru nostalgicii comunisti
  • +3 (3 voturi)    
    traducerile (Duminică, 28 iunie 2009, 16:51)

    ampersand [anonim]

    Ca unul care-am prins perioada cenzurii scenariilor si textelor pe vremea lui nea nicu, ma distreaza faza cu traducerile, genul de faza care ma facea si ma fac ss ma-ntreb cat e subtilitate a regizorului si cat scapare a celor de la cenzura: e clar ca atunci cand faci traduceri la greu pentru un om de stiinta care lucreaza la ceva secret, de fapt copiezi de la alte tari, de regula "inamici naturali" :))


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă