Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scrie el, si ii scrie, si ii tot scrie, si Papa nimic. Tot asa vreo 30 de ani pana cand Papa face o vizita in Israel. Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu primul-ministru, vorbesc ce vorbesc, iar la un moment dat primul ministru ii spune:
- Excelenta Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
- Te ascult, spune Papa.
- Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va tot scrie in fiecare zi. In spiritul cresitinatatii, daca tot sunteti aici, n-ati vrea sa-l primiti, macar 5 minute?
-Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
-Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si v-as ruga daca se poate sa ma ajutati.
-Spune, Itzic!
-Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator! zice Papa.
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu.
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o.
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui
-Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu, foarte bine.
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui
-Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos.
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui.
-Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, ati inteles pana la urma. E vorba despre Cina Cea de Taina… a ramas neplatita.
