Ma misca inca mandria cu care ma urcam in fiecare dimineata in masina mea germana, "de firma", pentru a ma duce la serviciu. Daca vreun vecin se scula destul de dimineata, ca sa-si plimbe catelul, si-mi spunea "Buna dimineata!" in timp ce eu invarteam, grabita, cheile in mana, simteam ca deja primul task al zilei a fost indeplinit. Nu, n-as fi putut merge cu metroul, desi as fi facut numai jumatate de ora din extrema vestica pana in cea estica, in loc de cel putin o ora cat faceam cu masina, si asta din mai multe motive. Primul, ar fi cel de mai sus, si anume ca as fi plecat de acasa fara mandrie.

Angajat in corporatieFoto: Agerpres