​Pe cand eram mica, mama ne trimitea in fiecare vara la tara, la bunica ei, intr-un sat uitat de lume, prin Moldova. Ajungeam greu acolo, dar tare ne erau dragi dealurile si oamenii si nazbatiile pe care le faceam. Acolo, impreuna cu fratele meu, ne jucam cu toti cei de varsta noastra si nu ne-a trecut vreodata prin minte, nici la varste fragede si nici cand am mai crescut, sa facem diferenta intre cine e de la oras si cine e de la tara, ori cine e mai avut in sat si cine o duce greu. Din droaia de copiii cu care alergam pe ulita laolalta, m-am imprietenit la catarama cu o fata pe cat de frumusica, pe atat de vesela.

Viata la taraFoto: Reuters