​Solist, trompetist si chitarist, dar si activist civic, Mihnea Blidariu a povestit, in cadrul evenimentului Storytellers, despre povestile din spatele mai multor piese Luna Amara, precum si despre problemele sale cu abuzurile jandarmeriei si cu autoritatea.

Mineriada 13-15 iunie Bucuresti 15Foto: Arhiva Agerpres

Piese interpretate in cadrul evenimentului Storytellers, desfasurat luna aceasta in Ageless Club din Capitala, dupa modelul celebrelor emisiuni de la VH1.

Lume oarba

"Cum se vede lumea din cabina jandarmilor? Nu se vede!.... Sunt niste gemulete deoparte si vezi doar cerul. Se vede foarte urat, cel putin la jandarmii bucuresteni. Dincolo de lege si ordine, exista niste atitudini si niste relatii care nu au de-a face nici cu legea si nici cu ordinea. Sa vezi femei in uniforma injurand femei de 50 de ani, care puteau sa le fie mame, sau tragandu-le pe jos, de par, nu pare a fi o priveliste prea placuta.

Oricum, piesa urmatoare are o legatura cu jandarmii sau cu autoritatea. O piesa pe care am scris-o gandindu-ma la ce am vazut eu cand eram mic, la televizor, vizavi de Piata Universitatii - 13-15 iunie 1990, in timpul Mineriadei. Am pornit de la acest eveniment si am scris versurile la piesa care urmeaza, pentru ca mi s-a parut un absurd total sa vedem doua categorii sociale asmutite una impotriva altora". (Mihnea Blidariu)

Ciudat

"Piesa asta am scris-o gandindu-ma la perioada pe care mi-am petrecut-o in liceu, la orasul meu natal, Bacau. Aveam parte de niste vecini foarte intoleranti, pe numele lor "cocalari". Mi-am luat bataie destul de multe ori pentru ca aveam parul lung si pentru ei motivul asta era suficient. Este vorba despre intoleranta celorlalti vizavi de o persoana care arata pur si simplu altfel." (Mihnea Blidariu)

Despre incidentele cu "vecinii foarte intoleranti", Mihnea a povestit mai multe in cadrul unui interviu acordat HotNews.ro, cu ocazia lansarii celui de-al treilea album al trupei.

Albastru

"O piesa care se leaga de intrebarea "Cum se vede lumea din duba de jandarmi". Eu nu sunt singurul care stie asta. Si Nick stie... Piesa era un pic mai light, nu foarte hardcore. De obicei, cand sunt versuri sociale, simti nevoia sa bagi un pistol, sa rupi scena in doua. Dar am facut piesa asa si versurile le-am facut asa, pentru ca ne-am dorit sa privim aceste abuzuri politienesti si jandarmeresti din perspectiva unor oameni pe care ii intelegem, dar nu ii acceptam. Intelegem cumva mecanismele care conduc la asemenea gesturi, dar n-o sa le acceptam niciodata". (Mihnea Blidariu)