In luna mai 2013, Mat Maneri & Lucian Ban vor celebra printr-un turneu major european lansarea albumului "Transylvanian Concert" pentru legendara casa de discuri ECM Records. Inregistrat in inima Transilvaniei, la Opera din Targu Mures (Palatul Culturii), albumul al carui titlu a fost sugerat chiar de Manfred Eicher, directorul ECM, reprezinta documentul unui concert extraordinar - unul din acele rare momente in muzica live cand chimia dintre muzicieni intra in terenul magicului, iar rezultatele sunt cu totul aparte.
Parte a unui turneu european ce include concerte in 20 de orase din 6 tari, concertul din Bucuresti - Teatrul Odeon, 14 Mai 2013 - este singurul care il are ca invitat pe celebrul saxofonist Evan Parker, una din figurile centrale ale scenei europene de avangarda si improvizatie si o legenda a jazz-ului britanic.
Mat Maneri si Lucian Ban si-au inceput colaborarea in "Enesco Re-Imagined", celebrul proiect ce a re- interpretat muzica lui George Enescu dintr-o perspectiva a jazz-ului contemporan. Albumul cu acelasi titlu (Sunnyside Records 2010) a castigat elogiile presei internationale, grupul sustinand concerte in festivaluri si in sali de spectacol de ambele parti ale Atlanticului.
Albumul "Transylvanian Concert" contine o serie de compozitii originale ale celor doi muzicieni si un spiritual afro-american "Nobody knows the troubles I’ve seen", toate interpretate live in acustica extraordinara a Operei din Targu Mures. Editarea concertului de catre prestigioasa casa de discuri va pune Romania pe harta jazz-ului mondial, Lucian Ban fiind primul muzician roman care apare pe coperta unui album ECM.
Unul dintre cei mai cunoscuti muzicieni romani de jazz, pianistul Lucian Ban si-a castigat renumele pe scena newyorkeza gratie unei serii de proiecte si albume de prima mana, sound-ul pianului sau aducandu-i din partea criticilor comparatii cu Vladimir Horrowitz si McCoy Tyner, Ban fiind considerat ”unul din cei mai buni pianisti care s-au mutat la New York in ultima decada” (Bruce Lee Gallanter). in ultimii patru ani, impreuna cu extraordinarul basist John Hebert, Lucian Ban a condus Octetul Enesco Re-Imagined dedicat reinterpretarii lucrarilor celebrului compozitor George Enescu, un proiect ce s-a bucurat de o excelenta primire in presa internationala, fiind aplaudat pe marile scene ale lumii: London Jazz Festival/Royal Elizabeth Hall, Barcelona Jazz Festival, Jazz dÓr din Strasbourg, Capitala Culturala Europeana de la Guimaraes, Portugalia, si altele.
Nominalizat de doua ori in 2005 si 2006 la “Best European Jazz Musician“ de catre Hans Koller Foundation, pianistul, compozitorul si aranjorul Lucian Ban, originar din Cluj, activeaza la New York unde este liderul mai multor grupuri (Tuba Project, Elevation, Sam Newsome & Lucian Ban), toate implicand muzicieni de prim rang, recunoscuti in intreaga lume. A editat 8 albume sub nume propriu pentru case de discuri americane si europene.
Nominalizat in 2006 la Premiile Grammy pentru „Cel mai bun album de muzica alternativa”, Mat Maneri este recunoscut drept unul dintre cei mai creativi muzicieni de jazz de azi, un adevarat „copil nebun” al avangardei americane.
in 1990 Mat a fondat prestigiosul Joe Maneri Quartet impreuna cu tata sau si cu Randy Peterson. Mat a inceput sa scoata albume ca lider de grup in 1996 si a dezvoltat patru ansambluri muzicale. Pianistii Paul Bley, Cecil Taylor, Matthew Schipp si Borah Bergman l-au solicitat pe Mat Maneri sa lucreze cu ei in locuri precum Montreal Jazz Festival, Library of Congres si in concerte pe scene din toata Europa. Fara sa poata fi inclus intr-o categorie anume, datorita versatilitatii sale muzicale, Mat a mai lucrat cu Joe Morris, John Medeski, Tim Berne, Cecil McBee, T.K. Ramakrishnan, Franz Kogelman, Roy Campbell, Spring Heel Jack, Draze Hoops si apare pe CD-ul Remixex al Illy B Eats.
Celebrul saxofonist britanic Evan Parker este o figura centrala in dezvoltarea scenei europene de free jazz si improvizatie. Considerat astazi ”unul dintre cei mai buni improvizatori de ansamblu” (Chicago Reader), Parker s-a nascut in Bristol si a inceput sa cante la saxofon la 14 ani, debutand astfel in ceea ce avea sa devina o stralucita cariera pe scena mondiala de jazz.
De-a lungul acesteia a concertat cu pianistul Cecil Taylor si percutionistul lui Coltrane, Rashied Ali, a inregistrat cu Paul Bley, a cantat in deschidere pentru Ornette Coleman, cand celebra compozitie a acestuia Skies of America a avut premiera in Marea Britanie. Desi stabilit la Londra, a lucrat adesea cu colegi americani printre care Anthony Braxton, Steve Lacy si George Lewis. Parker este foarte cunoscut pentru solo-urile sale de saxofon soprano, o serie de lucrari care s-au centrat in ultimii ani pe continua explorare a unor tehnici speciale precum respiratia circulara, multifonia si altele.
ECM Records este recunoscuta drept una dintre cele mai importante case de discuri din a doua jumatate a secolului 20, o editura muzicala care a schimbat felul in care ascultam jazz-ul si care este azi sinonima cu creativitatea. Fondata in 1969 de Manfred Eicher, ECM a produs pana acum mai mult de 1200 de albume. Artisti legendari precum Keith Jarrett, Paul Bley, Jan Garbarek, Chick Corea, Pat Metheny, John Abercrombie si multi altii sunt indisolubil legati de ECM, acest label reprezentand o garantie atat a calitatii actului artistic si a creativitatii, cat si a sound-ului si artwork-ului cu totul unice.
Transylvanian Concert, ECM Records, 2013 - O cronica de Virgil Mihaiu, 2013
Dacă prezența pianistului romano-american Lucian Ban în catalogul Sunnyside nu era inedită - căci acolo îi fu editat în 2010 ambițiosul proiect Enescu Re-Imagined - , primăvara anului-fără-primăvară/2013 ne aduse o frumoasă surpriză: debutul său la una dintre casele de discuri făuritoare de istorie în jazzul ultimei jumătăți de secol - ECM (în clar, Edition of Contemporary Music). Cum se știe, firma e condusă (de la München, însă cu anvergură globalizantă) de către idiosincraticul producător Manfred Eicher. Acesta a reușit să-și impună gusturile exclusiviste, mereu la liziera dintre jazz și muzica erudită contemporană, prin intermediul unor interpreți-creatori aleși cu maximă exigență. Intrarea lui Ban în acest select club nu e doar o victorie personală, ci și un cadou făcut de el muzicii romane, în sanul căreia s'a format și a crescut.
Pentru jazzul nostru albumul ECM Transylvanian Concert, semnat de Lucian Ban & Mat Maneri, are o importanță istorică, marcand prima prezență romanească din catalogul faimoasei firme. Probabil că unicul moment similar, ca semnificații și impact, e cel petrecut la începutul deceniului 1980, atunci cand au apărut întaile albume de avangardă jazzistică romanească în Occident: Horizons și Transylvanian Suite ale grupului Creativ, centrat pe tandemul Harry Tavitian/Corneliu Stroe. Profit de ocazie, spre a (re)aminti că ele au fost editate la casa londoneză Leo Records, din inițiativa (plus prezentările de pe copertă ale) subsemnatului și cu generosul concurs al producătorului Leo Feigin.
Colaborarea dintre Ban și Maneri s'a lansat prin sus-amintitul proiect Enescu Re-Imagined. Albumul respectiv fusese realizat în formulă de octet, însă cei doi artiști au conștientizat rapid empatia și compatibilitățile muzicale ce-i animau, așa încat au decis să activeze ulterior ca duo, sub denumirea Deco Heart. Maneri este actualmente unul dintre cei mai titrați reprezentanți ai violei pe scena muzicii contemporane. Născut în 1969 (anul înființării casei ECM de către Manfred Eicher!), el a efectuat studii private cu Robert Koff (fondator al Juilliard String Quartet) și cu marele contrabasist de origine cehă Miroslav Vitous. Violistul are la activ colaborări cu muzicieni de calibrul unor Paul Bley, Cecil Taylor, Matthew Shipp, Borah Bergman, Barre Phillips, William Parker, Cecil McBee, John Medeski, Tim Berne, Franz Koglmann, Mark Dresser...
Transylvanian Concert reprezintă transpunerea discografică a unui concert susținut de duo-ul Deco Heart în frumosul edificiu art nouveau al Palatului Culturii din Targu Mureș în 2011. Atmosfera e una de reculegere, în vădit contrast cu aceea oarecum euforică din albumul prezentat în precedenta cronică, Mystery, al cvartetului Elevation. La drept vorbind, termenii-cheie uzitați acolo - mister și înălțare - îmi par mai adecvați întru caracterizarea muzicii de pe înregistrarea targumureșeană, decat a celei newyorkeze. Din punctul meu de vedere (cel puțin la fel de transilvănean precum cel al lui Lucian), titlul optim mi s'ar fi părut Transylvanian Mystery. Acesta ar fi sintetizat însăși semnificația creațiilor puse în lucru aici de cei doi protagoniști: introspecția sonoră a inefabilei poesii a acestui tăram. Un teritoriu în care ecourile unui negro spiritual originar din extremitatea occidentală a sferei culturale afro-americane (Nobody Knows the Troubles I've Seen, intonat la violă solo de Mat Maneri) se pot îngemăna cu rafinamentul, dar și cu aromele tari ale fertilului spațiu intercultural central-european din zona Daciei Felix (magicul „tăram de dincolo de păduri”, ravnit și integrat civilizației romano-mediteraneene cu două milenii în urmă). Fuziunea e sugerată, în alte pasaje, prin melismele cu trimiteri la folclorul est-european ornamentand liniile trasate de arcușul lui Maneri, de conivență cu acordurile/dezacordurile generate pianistic de Ban. Chiar dacă titlul fascinantei piesei de început, Not That Kind of Blues, indică tendința quasi-programatică a celor doi ... dizidenți de a se sustrage oricăror canoane, raportările la blues, fie ele oricat de eterice, răman vitale pentru muzica pe care ei o creează.
Starea poetică predominantă în Transylvanian Concert se naște nu doar din aserțiunile melodice și din sofisticatele intercalări ale celor două voci instrumentale, ci mai ales dintr'o multitudine de procedee de tip evaziv-euristic, utilizate ad libitum: elipse, aluzii, melodii și acorduri abia sugerate, consonanțe și disonanțe, conglomerate armonice osciland între structurare și dezintegrare, frazări de tip rubato, modulații ingenios inserate în curgerea quasi-atemporală a muzicii, o atmosferă melancolic-încețoșată evocand pe alocuri versurile lui Blaga - „Atata liniște-i în jur de-mi pare că aud / cum se izbesc de geamuri razele de lună...” (în prezentarea lansării discului la Rubin Museum of Art din New York, programată pentru 7 iunie 2013, există următoarele remarci referitoare la înregistrarea de la Targu Mureș: „Un public numeros și extrem de atent îi urmărește pe Ban și Maneri de-a lungul unui program de compoziții proprii - balade, blues-uri, imnuri și improvizații abstracte <...> - toate nutrite din tradițiile gemene ale jazzului și muzicii de cameră europene. Ploaia, ropotind pe ferestrele cu vitralii ale Palatului Culturii, oferă ocazional cate-un comentariu melancolic.”) De altfel, întregul album se integrează de minune sloganului ECM, prin care firma își definea orgoliul de a promova cel mai frumos sunet alături de tăcere.
Cu adevărat, tăcerea are un rol definitoriu în estetica duo-ului Lucian Ban/Mat Maneri. Multe dintre secvențele pianistice sunt schițate sub benefica influență a lui Paul Bley (unul dintre titanii încă subevaluați ai jazzului). Dar, fără a-și venera pană la abnegație precursorul, Lucian Ban reușește să își clarifice propriile meditații și propriul limbaj. Investigația de ordin afectiv e dublată de aceea în sonoritatea intrinsecă a instrumentului, la fel cum procedează și partenerul său. Pe parcursul sinuosului demers poetic al celor doi, Mat Maneri extrage din violă irizări timbrale cu inflexiuni vătuite, ajungand uneori pană la suspin...
Într'o epocă dominată de haos, meandrele lirice ale muzicii improvizatorice create de duetul Ban / Maneri învederează virtuți consolatoare, definitorii pentru arta adevărată.
Virgil Mihaiu, 2013
