De Ziua Mamei, Hotnews.ro va ofera cateva poeme scrise de doi poeti care au avut cultul mamei (Mircea Micu si Grigore Vieru), in interpretarea maestrului Tudor Gheorghe.
Piesele au fost prezentate saptamana trecuta, in cadrul unui spectacol care "ar fi putut sa se cheme "Anotimpul permanentelor iubiri". Dar lipsea o dimensiune esentiala: mama. De aceea am ales varianta "Al cincilea anotimp"."
Au fost prezentate astfel cateva poeme scrise de doi poeti "care au avut cultul mamei: Mircea Micu (el a scris acel tulburator vers "mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit") si Grigore Vieru (care parca ii raspunde genial: "Usoara, maica, usoara / C-ai putea sa mergi calcand / Pe semintele ce zboara / Intre ceruri si pamant")."
"Pe mine m-au iubit toate femeile
Si ma simteam puternic si sigur
Am cutezat sa ridic o constructie
Care sa dainuiasca vesnic
Ca mesterul Manole
Si le-am chemat la mine pe rand, pe toate
Pe Ana, pe Maria, pe Ioana, pe-Alexandra.
Cea care va veni intai
Pe-aceea in zid am s-o zidesc.
Dar din toate femeile, din toate femeile
A venit la mine una singura:
Mama."
Mamei
"Mama, esti mai frumoasa
Ca o duminica fara sfarsit
Cand se aude plansul ierbii
Sunand sub campul inverzit.
Acolo, peste munti de gheata
Unde miroase-a gutui
Stau zane albe si invata
Ruga ta spusa nimanui.
Cu cat ma-ndeparteaza vremea
Cu cat te uita carnea mea
Eu ma gandesc plangand la clipa
Cand nu te voi putea vedea
Ce dar sa dau, dar ce pot inca
Din saracia care-o am
Decat sa te intorc la clipa
Acelor ani cand nu eram."
(Mircea Micu)
Buzele mamei
"Buzele tale sunt, mama,
O rana tacuta mereu,
Mereu presurata cu tarna
Mormantului tatalui meu.
Buzele ce sarutara
Al tatei mormant
Mai mult decat pe dansul
De-o viata
In putinii lui ani pe pamant.
Acuma, cand nu poti, maicuta,
De sarea din oase pleca
Cine ridica mormantul
Spre gura uscata a ta?"
Ma rog
"Ma rog de tine, ploaie,
Cand zbor catre planete
Stropeste gura mamei
Si-o apara de sete.
Ma rog de tine, codru
Caci anii tai tot fi-vor
Cuprinde-i cald fiinta
Si-o apara de vifor.
Ma rog de tine, iarba,
Mangaie-i talpa goala
Si sarea grea din oase
Si-o apara de boala.
Ma rog de tine, munte,
Cat zboru-o sa ma poarte
Saruta ochii mamei
Si-i apara de moarte.
Faptura Mamei
"Usoara, maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcand
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamant.
In priviri c-un fel de teama,
Fericita totusi esti
Iarba stie cum te cheama,
Steaua stie ce gandesti".
(Grigore Vieru)
"Toate poemele pe care vi le-am spus despre iubite si despre mama au fost scrise de barbati. Am cautat in literatura romana sa vad punctul de vedere al femeii fata de femeie. Culmea e ca am gasit acest poem foarte alaturi de mine, scris de doamna Tudor Georgeta, sotia mea. Ea a publicat un volum de versuri, iar acest poem da si titlul: Uneori femeile surad".
Uneori femeile surad
"Uneori femeile surad,
Asa, fara motivatie...
Nu le-ntrebati de ce
Poate nici nu stiu
Poate nu vor sa spuna
Ce-si povestesc singure-n gand
In scurta zilei recreatie
Cand cu descantec fortele si-aduna
In trupul plapand.
Nu intrebati de ce
Surade senin straina trecatoare
Ignorand a strazii tentatie
Ca poate i-ati tulbura clipa
Cand aude cum in pantecul ei
O floare isi palpaie aripa
In infinita stare de gratie
Surad cald, purtand topit sub arcada
Din frumusetea iernii trecute
Ultimul fulg de zapada.
Surad cu blandete de floare
Diminetilor voastre pierdute
Purtand siguranta zilei de maine
Pe umerii firavi ca valuri de racoare
Uneori femeile surad
Purtand in pantec o floare
Ascunzand la tample dogoare
Mangaind pe umeri ninsoare
Copile sau mame
Sau duioase bunici cu naframe
Surad fara motivatie
Nu le tulburati
Cand le vedeti chemate de gand
Nu le tulburati starea de gratie
Uneori femeile surad."
(Georgeta Tudor)
0
0
