Se uita cu atentie, incercand sa patrunda penumbra deasa. Ochii inca nu se obisnuisera, inca mai apareau pete albe, ca din lumina alba si rece de afara… Pasea oarecum cu atentie prin praful gros de pe podele. Nu de zgomot. Ci sa nu se murdareasca, iar podelele sa nu mai scartaie atat de strident. Casa era parasita. Cu acoperisul spart in gauri largi prin stratul de zapada. Cu usile inalte haite intr-o parte, agatate de cate o balama ruginita ca niste aripi neputincioase. Cu storurile rupte, cazute dureros peste ferestrele chioare.​

Rigor CantusFoto: Lup Alb