Branul nu este decit un sat. Casele sint mari, curate, marete, rivalizind Castelul. Scriu asta in timp ce-n sala de mese urla "Ce se-ntimpla doctore?", de la ProTv si gazda-femeie a uitat de mine. Doar un ceai imi ofera. Deci, Branului, de-i dai jos tot ce e invazie de turisti si pensiune, iti da placeri nebanuite, scrie Eugen Istodor, pe blogul lui.
Si stiu ce-i da putere. Casele in sine s-ar sinucide, de n-ar avea pamintul, pamintul, pamintul, pajistea din fata casei. Da, si mai e si senzatia unei curti ca se-ntinde incolo, spre munte si de la munte, tot in sus spre munte.
Ochiul n-are popas. Si cind e curtea asa deschisa, infinita, poti descoperi si vaci, si oi si toata toamna, cu frunze aurii si mere pirguite.
Citeste restul articolului si comenteaza pe uichendist.ro.
