In 2005 a parcurs 8500 de km in India, filmand si fotografiind, pentru ca anul acesta sa mearga 800 de km, tot pe jos, prin pustiurile australiene.
Alin Totorean discuta despre frumusetile naturii si oamenii descoperiti pe parcursul expeditiilor sale, precum si despre intamplarile prin care a trecut: a fost muscat de un sarpe veninos in India, a dormit in iurta si a muls iepe alaturi de mongoli, a intalnit caini Dingo si aborigeni in Australia si, tot aici, a avut nevoie de interventia serviciului de urgenta pentru a fi salvat, dupa ce ramasese fara apa.
Intalnirea online va fi urmata de un interviu in studioul HotNews.ro.
Varsta - 40 de ani
absolvent, in 1995, al Facultatii de Mecanica din Timisoara, sectia TCM, corespondent special al revistei Terra Magazin, membru al Societatii de Geografie din Romania, vicepresedinte al Foto Club Arad
Activitati:
24 de ani de turism montan, turism de altitudine, ascensiuni de iarna
18 ani de speologie, parcurgand unele dintre cele mai dificile pesteri si avene din tara
mai 2000 - februarie 2003, presedinte al Asociatiei Speologice "Speowest Arad", iar acum membru de onoare al acesteia
locul III, 2001, obtinut la Concursul de Tehnica Speologiei Alpine, de la Padis
expeditii in Mongolia, Turcia, India, Maroc, Bolivia, Chile
Premii castigate pentru film
Premiul I la Lira Aradeana (2000)
Premiul pentru debut video la Festivalul Speoarta, Blaj (2001)
Premiul I la Lira Aradeana (2002)
Premiul II la Festivalul Speoarta, Blaj (2002)
Premiul I la Straja (2003)
Activitate publicistica: peste 50 de articole, text si fotografii, in revistele: Terra Magazin, National Geographic, Carpatica Adventure, Vacante si Calatorii, Carpatica - Anotimpurile Muntelui, Photo Magazine, Doxi
In filmele realizate si in articolele aparute in reviste prezinta diverse zone si trasee montane, explorari de pesteri, relief carstic, probleme legate de protectia mediului, iar din septembrie 2003, a relatat despre rezultatele expeditiilor din strainatate.
Participari cu referate la sesiuni de comunicari stiintifice
Expozitii de fotografie - opt personale si sase de grup.
Vezi aici blogul lui Alin Totorean si site-ul lui.
Intreaga suma a fost achitata de catre RAI Asigurari, la care am gasit sprijin si intelegere - firma la care aveam facuta asigurarea, de acasa.
2. Cum apreciati vizitele in cimitire celebre, temple (ex. Taj Mahal, Piramidele , etc). Exista pericole pentru turisti
3. Este posibila calatoria pe timp de noapte in zone de interes turistic pentru straini sau mai bine se evita?
Si asta mai ales daca urmeaza o destinatie gen India, Maroc... unde istoria si religia chiar au o pondere mare.
2. De obicei in astfel de locuri, care sunt vizitate zilnic de foarte multa lume, exista si masuri sporite de securitate.
Cu toate acestea, stiu ca in urma cu cativa ani, la Piramide, s-au intamplat niste lucruri urate.
Ideea e ca orice deplasare in strainatate presupune si anumite riscuri.
Daca ti le asumi - mergi... daca nu, ramai acasa...
Eu recomand insa vizita acestor locuri.. pentru a ne imbogati spiritual...
3. Orice calatorie de noapte depinde de zona in care sunteti...
E bine sa va documentati inainte de a ajunge in cate o tara si sa vedeti care sunt pericolele care ar putea aparea... cat de periculoase sunt locurile respective... si atunci veti proceda dupa caz.
Eu umblu si noaptea pe strazi, pt fotografii de noapte... umblu pe intuneric si in natura... si nu am avut probleme niciodata...
3.
2.In multe poze apari cu rucsac in spate, in fata si geanta de aparat foto pe umar.Asa calaotresti?
3.Cum stai cu fricile? Chiar n-ai?
4.Pentru ce faci asta? Este reteta pentru a gandi clar, adevarul in fata?
Felicitari!
Dar nu pot prevedea de fiecare data totul si atunci apar si surprize, odata ajuns pe teren... surprize placute sau nu.
Stiind ce vreau sa urmaresc si sa ating in fiecare tara unde ajung, am de acasa si planul de a ajunge la anumiti oameni pe care ii caut.
In niciuna dintre expeditii si calatorii nu am apelat la sprijin local... la ghizi... la autoritati... Intotdeauna m-am pregatit in asa fel incat sa ma descurc de unul singur...
2. Cand sunt in pustiuri si am mult echipament la mine, umblu asa cum spui... Si asta e de ajutor... fiindca avand rucsac si in fata, greutatea e mai bine distribuita si corpul sta intr-un echilibru, spatele fiindu-mi drept. Altfel, cu toata greutatea in spate, as incepe rapid sa am probleme cu coloana. iar geanta foto mi-e pe umar, pregatita oricand pentru foto... si in rucsac oricum nu ar mai avea loc. :)
3. Frici - nu am... sincer... ca daca as avea as sta acasa.
Sunt constient de riscurile pe care le am si mi le asum. Oricand se poate intampla ceva grav si sa nu ma mai intorc acasa. dar dorinta de a vedea anumite locuri si de a ma intoarce de acolo cu informatii inedite este mai mare decat aceste riscuri.
Au fost momente cand m-am aflat in situatii critice si mi-a crescut pulsul... dar nu pot spune ca mi-a fost frica.
Dar acum, prin faptul ca odata ajuns acasa, prezint pe diverse cai - interviuri, articole, expo foto si prezentari media - toate informatiile pe care le aduc de pe teren, am dat o alta turnura acestor proiecte. Prezentand informatiile inedite, cei din jur pot afla lucruri noi... si totodata, poate fi un imbold ca lumea sa puna suflet si pasiune in tot ceea ce fac si sa treaca peste greutatile care le apar in cale...
In banii astia am pus masa + cazare + taxe intrari obiective (palate, etc...)
Eventual mai adauga transportul dintr-un loc in altul, asta in functie de distanta pe care vrei sa o parcurgi...
T e poti descurca si cu mai putini bani/zi... dar ma gandesc ca nu vrei sa stai chiar in cele mai ieftine... insalubre hoteluri...
1.Aţi numărat vreodată toate fotografiile dvs sau expoziţiile?
2.Care este cea mai spectaculoasă fotografie a dvs? De ce? Descrieţi-o puţin şi condiţiile în care aţi creat-o.
3. Dat fiind că ultimele expediţii au fost solitare, sunteţi o persoană închisă sau găsirea unui partener este dificilă?
4.Descoperirea şi înţelegerea unei noi civilizaţii este dificilă pentru un european? Care dintre civilizaţiile întâlnite vi se par mai interesante?
5.Multe dintre expediţiile solitare dvs au fost în deşert. Următoarea, dacă va exista, în ce zonă se va afla? Un nou deşert sau un peisaj mai rece precum cel de la poli?
6.Omul Alin Totorean ce alte pasiuni mai are? Şi dacă ar renaşte ce altă „expediţie a vieţii” ar pregăti pentru a reuşi?
Mult respect! si succes pe mai departe!
Viabile pentru expozitii sunt insa mai putine, tinand cont si de valoarea lor artistica.
Expozitii foto am 9 personale si 8 de grup...
Merg mai mult pe ideea prezentarilor media, pentru ca fotografiile mele au si cate o poveste care merita cunoscuta...
2. Imi vine in minte fotografia cu niste cai din Mongolia... mai aveam un singur cadru pe film... nu puteam sa schim rola... si am stat 10 minute cu degetul pe declansator, pentru a prinde cadrul dorit.
Cu atmosfera locului si conjunctura de moment, a fost poate cea mai interesanta foto pt sufletul meu... nu neaparat cea mai spectaculoasa...
Ma simt bine si singur... dar si in mijlocul oricarei comunitati.
Acum este si o ambitie personala, de a duce la capat singur toate incercarile de care am parte pe teren.
Dar si gasirea unor oameni care sa-si doreasca un acelasi lucru nu este tocmai usor.
Asa ca, raspunsul e undeva la mijloc...
4. Daca stii sa te adaptezi locurilor in care ajungi, ii intelegi pe cei de acolo mai usor. Ideea e sa nu mergi cu idei preconcepute...
Mongolia mi-e cea mai la suflet... si acolo am gasit lucrurile cele mai interesante.
Fiind in majoritate nomazi, au un stil diferit de viata decat in oricare parte a lumii...
2. Aduceti la cunostinta ambasadei, consulatului roman faptul ca sunteti pe terenul "arondat" autoritatii lor?
3.Luati vitamine sau alte tonifiante?
4. Purtati bani in numerar la dvstra in timpul calatoriilor (daca puteti spune)
Si la ambasadele acestea sunt oameni... si oameni.
2. In Chiel si Australia, unde au fost riscuri sporite, am anuntat ca sunt acolo si ce urmeaza sa fac.
3. Am luat multivitamine, calciu si produse Gano Excel.
4. Iau bani cash in functie de necesitati, sa-mi ajunga pana la urmatorul bancomat... In rest, ii pastrez pe card.
Si, accentuez... in locul in care eram nici NU aveam cum sa ma ratacesc. In stanga vedeam clar monolitul Uluru... iar in dreapta stancile Olgas... si intre ele stiam ca se afla localitatea Yulara. Eram la aproape 30 de km de Yulara... nu-mi trebuie nici harta... nici busola... nici GPS ca sa tin directia....
Nu mai intru in amanunte.
Gasesti detalii despre acest incident la mine pe blog, in postarile de dupa intoarcerea acasa.
De aceea, eu am vazut in Australia locuri si lucruri minunate... si asa mi-e si parerea.
Drum bun spre casa. :)
Sunt un bucurestean inspirat de demersul tau. Nu am plecat inca in desert, dar de cand am auzit de tine am inceput sa merg numai pe jos in Bucuresti.
Zilnic fac 3 ore pana la servici (din sud pana la Casa Scanteii) la dus si 3 ore la intors. Mi-am reprogramat ritmul zilnic pentru a elimina dependenta de autobuze si metrou. E mai bine pentru spirit si nu ma grabesc nicaieri. In vacanta de vara am fost pe jos pana in Delta si inapoi.
Planuiesc sa plec inspre Caucaz pe jos vara urmatoare, iar daca totul este OK vreau sa continui pana in Nagaland pe parcursul urmatorilor 2 ani.
1.
Spune-mi te rog ce recomandari ai cu privire la incaltaminte pentru mers pe jos pe distante lungi (20 - 30 km pe zi). Ma intereseaza ceva optim cu privire la problemele "clasice".
- problema transpiratiei picioarelor
- problema confortului incaltamintei
- problema greutatii incaltamintei
- problema micozelor
- problema rezistentei incaltamintei
Recomanda-mi te rog si niste nume de pe piata, dar te rog sa imi spui si niste consideratii "tehnice" (ce material este cel mai bun etc) cu privire la ce anume sa caut sau sa imi confectionez odata ajuns in locuri unde nu am posibilitatea de a cumpara incaltaminte profi.
2.
Spune-mi te rog daca exista vreo comunitate online de oameni care calatoresc mergand pe jos. Ai vreo recomandare?
3.
Spune-mi te rog care sunt urmatoarele expeditii pe care le planuiesti.
Multumesc,
Daniel
In toate expeditiile si calatoriile eu am mers cu bocanci marca Kayland... si nu am avut probleme de rosaturi, transpiratie abundenta a picioarelor. Sunt confortabili, lasa pielea sa respire si au o buna impermeabilizare (pt ca am ajuns si prin locuri umede, nu doar deserturi).
In Australia, pt 800 km mi-am luat cu mine doua perechi de bocanci... sa am si de rezerva in caz ca vreuna se rupe... dar nu a fost nevoie, pt ca perechea cu care am pornit m-a dus pana la capatul expeditiei.
Eventual trimite-mi un mail pe totorean[at]gmail.com si continuam discutia despre bocanci si alte parti de echipament.
2. Cu siguranta sunt comunitati de astfel de oameni... am ceva adrese pe acasa... dar eu nu am intrat pe ele... din diverse motive...
3. Am in pregatire doua noi expeditii, pentru la anul... dar nu as vrea sa fac publice destinatiile, pana nu am siguranta de peste 80% ca si plec...
Va fi insa o schimbare de directie, lasand deserturile la o parte, pe moment.
Voi da de stire inaintea plecarii...
Multumesc frumos ptr raspuns! si va urez sa aveti parte de multe experiente interesante!
A.
Sntimente?
Si atunci cand doar ma intorc pe aici, de pe munte... si ajung in prima gara... si vad cum lumea scuipa, aud injuraturi si vad gunoaiele din jur... imi vine sa ma intorc inapoi in mijlocul naturii... al pustiului.
Pentru ca acolo ai parte de puritate... de frumusete... chiar daca conditiile sunt vitrege si nu te simti deloc confortabil.
Plus ca in mijlocul pustiului ai parte de o adevarata libertate...
Pe de alta parte e dorul indreptat spre prietenii de acasa...
Sunt multe de spus despre sentimentele care ma inceraca... si despre ce imi trece prin cap in acele momente.
Uite... voi scrie pe blog despre acestea, in zilele urmatoare.
Iti multumesc pentru idee... sper sa nu fie cu suparare... :)
Da... in pustiu, de unul singur, ai destul timp sa te regasesti... sa te cunosti mai bine...
Fizic, nu vorbesc... sunt zile in care nu scot un sunet... dar ini simt aproape plantele, apele, muntii... si pe Cel de Sus... si gandurile mele se indreapta si spre toate acestea...
Referitor la episodul din Northern Territory: autoritatile australiene recomanda *tuturor* celor care ies in outback sa ia legatura cu politia locala inainte de a pleca in pustiu si sa furnizeze cu cat mai mare acuratete itinerariul si durata aprozimativa. Pentru ca, in caz de intarziere, sa poata incepe cautarile cat mai rapid cu putinta.
Ai luat si tu in calcul asta? Daca nu, te gandesti sa mergi pe cartea prudentei data viitoare cand vei incerca ceva similar, aici sau in alta parte?
Numai bine si mult succes in incercarile tale viitoare.
Traseul meu australian a trecut pe la limita acestor zone... si as fi avut probabil probleme cu aprobarile pentru traseul expeditiei.
Plus ca, intreaga expeditie - prin traseul ales, faptul ca am mers singur si tinand cont de conditiile fizico-geografice - ar fi putut parea o actiune sinucigasa... si, mai mult ca sigur ca nu as fi fost lasat sa pornesc in pustiu.
Toate cele bune, si tie!
si
Unde a fost locul unde te-ai simtit cel mai acasa din toate calatoriile pe care le-ai facut? ( in afara de Romania)
Ce popor te-a impresionat prin credinte,practici,vestimentatie?
Au ajuns pe "lista" si anumite locuri neumblate - Desertul Atacama, centrul Australiei...
Dar in expeditiile urmatoare voi ajunge si pe munti inalti, din lume.
Aici, acasa, merg inca pe munte... si chiar destul de des... doar ca nu fac public... :)
De exemplu, sfarsitul saptamanii viitoare ma va prinde pe creasta Retezatului. Pe langa traseul de creasta, vreu sa fac si Portile Inchise - un loc pe unde inca nu am fost...
In nici unul dintre locuri nu m-am simtit cel mai acasa... pt ca toate au fost locuri mult mai exotice. Doar in Italia, fiind Europa, m-am simtit ceva mai apropiat ca stil de viata. Dar daca tinem cont de locurile istorice vazute... de arta si cultura... si de nivelul de civilizatie... si Italia e departe de casa...
In ansamblul intrebarii, India m-a impresionat cel mai mult... Este un intreg spectacol... credintele sunt o multime... practicile si vestimentatia si toate cele difera de la o regiune la alta...
A fost o experienta unica (am stat 5 luni acolo...)
Insa mongolii m-au impresionat ca bunatate si a fost altceva pe partea de documentare etnografica, prin nomadismul lor... fiind aici pe primul loc...
Pe cand o expozitie cu lucrarile Dvs. in Bucuresti?
Multumesc,
Pentru aici vreau sa pregatesc ceva mai deosebit... si mai am de lucru inca.
Putem insa sa ne intalnim... sa stam de vorba si sa vedeti imagini... la proiectiile pe care am in Bucuresti, din cand in cand. Un ultim astfel de eveniment s-a derulat in ultima sambata din octombrie, la Muzeul de Geologie... unde am vorbit si am aratat imagini din Mongolia.
Pe 30 ianuarie va urma India, tot la Muzeul de Geologie.
In primul rand felicitari pentru tot ce ai reusit pana acum, pentru faptul ca ai un hobby deosebit si iti doresc cat mai multe expeditii in cele mai frumoase tari ale planetei ....
1. As dori sa fac si eu parte din grupuri care organizeaza astfel de calatorii. Exista cluburi pe care ni le recomanzi sau unde putem cauta persoane cu pasiuni asemanatoare ?
2. Cum te finantezi? (Banuiesc ca se pot face economii pentru o expeditie doua, insa pentru a explora atatea locuri interesante, cum ai facut tu, banuiesc ca mai primesti si ajutoare)
3. Scopul calatoriilor este strict cunoasterea de noi culturi / civilizatii sau si depasirea unor limite personale (traversarea unui desert se face din dorinta de a vedea cum traiesc oamenii din acele locuri si cum calatoresc ei sau din pentru ati testa limitele?)
4. Mergi intotdeauna singur in calatorii ?
Multumesc mult, si inca o data felicitari pentru tot ceea ce faci :)
1. Avand aceasta dorinta de a merge solitar, nu prea stiu de existenta unor astfel de grupuri, neputandu-ti recomanda vreunul.
Cu siguranta exista... trebuie sa cauti...
Oameni cu pasiuni asemanatoare poti gasi la cluburile de montaniarzi sau de speologie... iar mai nou, la diverseke ONG-uri care au ca scop protectia mediului si unde sunt oameni pasionati de natura, calatorii...
2. Au fost deplasari pe care le-am finantat in intregime, din munca proprie (alpinism utilitar...) dar expeditiile care au presupus un buget ridicat, le-am realizat cu sprijinul sponsorilor.
Imi pregatesc proiectul unei noi expeditii si caut sponsori, explicandu-le scopul si obiectivele avute in vedere.
Treaba asta cu finantarile e o problema spinoasa, mai ales pe criza asta.
3. Este vorba exact despre ambele lucruri din intreabarea ta... :)
4. Peste hotare intotdeauna merg singur...
Doar acasa, prin munti sau pesteri, mai ajung uneori si cu prietenii... dar si aici sunt mai des de unul singur...
Mai aveti timp si de viata personala, de familie (nevasta, copii, parinti, frati ...)?
Multumesc.
Ca exemplu - acum sunt in Bucuresti... maine am o prezentare la Drobeta Tr-Severin... saptamana viitoare sunt la Borsec si Lacul Rosu pt foto... de unde plec pe creasta Retezatului.
La un asemenea program, ce sa mai zic.
Famila mi-e doar mama, care sufera ca nu stau mai mult alaturi de dansa... fiind si in varsta.
ai primit vreo oferta/ colaborezi cu vreo casa de productie de film pentru impresiile tale de vacanta. ambitia ta , realizarile tale si povestile de prin locuri interesante mi se par iesite din comun. ar fi pacat sa nu le poti impartasi cu alti romani.
sau poate te pregatesti sa scrii o carte.
o alta intrebare, ai cumva un ritual anume de ati manifetsa bucuria, incantarea, successul in momentul in care ajungi la destinatia propusa?
bafta multa in continuare, oriunde vei fi. !
marian
Sa vedem ce si cum va fi...
Un ciclu de carti cu fiecare destinatie in parte e in lucru pentru la anul.... Un prim volum va aparea mai spre sfarsitul verii...
Am multe de povestit si e pacat sa nu ramana scrise si pe hartie...
Nu am nici un ritual deosebit... nu ma exteriorizez in nici un fel...
Doar sufletul mi-e altfel - se incarca de bucurie si liniste... si poate de speranta, pentru viitor.
Bafta si tie, in tot ceea ce faci!