Semnarea, la 14 ianuarie 2010, a decretului care prevedea crearea Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova "NU a insemnat deschiderea imediata a fondurilor de arhiva. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte", a povestit Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova), in cadrul unei dezbateri ce a avut loc saptamana aceasta, in Capitala.
- Vezi mai jos cum au reusit membrii Comisiei din Moldova sa aiba acces la arhiva Serviciului de Informatii si Securitate, in ciuda minciunilor respectivei institutii
- Citeste despre ultimul caz de represiune politica din Moldova (in 1986)
- Parlamentarii basarabeni, colaborarea cu Securitatea si procesul de "Dosariada"
Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova) despre "ce a insemnat decretul in termeni reali si in ce masura ne-a ajutat sa avem acces la arhive":
"Semnarea, la 14 ianuarie 2010, a decretului care prevedea crearea Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova "NU a insemnat deschiderea imediata a fondurilor de arhiva".
Punctul din decret care prevedea ca institutiile statului sa ne ajute era foarte vag. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte.
Punctul din decret care prevedea ca institutiile statului sa ne ajute era foarte vag. A trebuit sa negociem cu fiecare institutie in parte.
Igor Casu (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova)
Am inceput cu arhiva SIS-ului [n.r. Serviciul de Informatii si Securitate], deci al fostului KGB de la Chisinau. Atunci cand ne-am intalnit prima oara cu cei de la SIS (adica Vicedirectorul, cel care raspundea de arhiva), ne-au spus foarte deschis ca ne ajuta, dar ce a urmat nu ne-a bucurat deloc, pentru ca ne-au spus: "... Dar nu avem nimic. Rusii, sovieticii astia rai au ars totul dupa '89, '90, '91. Nu ne-au lasat nimic!"
Peste cateva zile am revenit, deja pregatiti in acest sens, am venit cu cateva carti aparute in anii '90 si apoi dupa 2000, inclusiv la Moscova, care faceau trimitere catre depozitul special al SIS-ului de astazi, de la noi. Si le-am spus: "Uitati, carti aparute dupa '91, care fac trimitere la arhiva SIS, deci nu merge povestea cu... Au fost ei rai, dar au mai lasat ceva".
Intr-adevar, dupa aceasta au inceput sa caute diferite scuze si au spus ca nu stiau situatia la zi, pentru ca arhivistul principal a fost concediat recent. Pe urma ne-am intalnit chiar cu directorul SIS-ului (Gheorghe Mihai), ex-directorul a fost demis vreo zece zile...
Atunci am venit cu o initiativa, mai in gluma, mai in serios: "Domnule director, dar poate o invitati pe doamna sa vina inapoi sa ne ajute, ii dati un premiu acolo..." A avut efect! Peste cateva zile, doamna a fost invitata sa revina pe post de arhivist principal. Si, avand mandat de la conducere, am avut acces.
Avand acces la arhive, am constat ca au fost arse documente nu doar de catre "rusii cei rai", ci si de catre "moldovenii cei buni".
Igor Casu
Astazi avem acces pana in '91 la toate dosarele, stenogramele... Intre timp, au fost distruse cateva din '89-'91, cateva pe timpul lui Snegur - in '96, (stenograme care priveau anumite critici la adresa lui Snegur; nu intamplator au fost arse in '96, pentru ca atunci era campanie electorala, iar Snegur concura cu Petru Lucinschi. Lucinschi nu a facut acelasi lucru).
Avand acces la arhive, am constat ca au fost arse documente nu doar de catre "rusii cei rai", ci si de catre "moldovenii cei buni". Chiar pana in '93-'94 au fost arse dosare, de la SIS in special, aceste rapoarte ce reflectau starea de spirit a populatiei intr-un moment sau altul, de exemplu in '53, moartea lui Stalin, documente pe care de altfel rusii le-au pastrat.
Documentele pastrate ne permit sa reconstituim detaliat amploarea terorii pe teritoriul Republicii Moldova pana in anii '80. Avem ultimul caz de represiune politica in 1986: chiar in timpul perestroicii, Gheorghe David este trimis intr-un spital psihiatric, pentru ca a indraznit sa ii trimita lui Gorbaciov cateva scrisori in care critica politica nationala a Moscovei in Moldova, critica interdictia alfabetului latin si altele".
Sergiu Musteata (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova):
La ultima sedinta la care am fost invitati toti membrii Comisiei, ne-am prezentat la Parlament si am vazut... usa
Sergiu Musteata (istoric si membru al Comisiei pentru Analiza si Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova)
"Au fost vreo 20 de sugestii la adresa Presedintelui, printre care crearea unui muzeu, crearea unor manuale de istorie a comunismului dupa exemplul Romaniei. Au ramas doar pe hartie. Doua incercari ale presedintelui Ghimpu de a prezenta aceasta sinteza in Parlament au esuat. La ultima sedinta la care am fost invitati toti membrii Comisiei, ne-am prezentat la Parlament si am vazut... usa: ni s-a spus va se amana pe un termen nedeterminat. Si cu asta s-a incheiat de fapt activitatea noastra in cadrul Comisiei.
La ultima tentativa a presedintelui Ghimpu de a mai face un transfer de la Arhiva Ministerului de Interne, insusi presedintelui interimar i-a fost interzis accesul in incinta Ministerului de Interne.
Asociatia Tinerilor Istorici a trimis o scrisoare prin care a intrebat toti deputatii din Parlament daca au colaborat cu organele KGB si SIS. Din 101 deputati, doar 40 ne-au raspuns (bineinteles ca nici unul nu a colaborat), iar 60 nici nu au binevoit sa raspunda. I-am dat in judecata si pana astazi continua asa-numitul proces de "Dosariada".
Noi am incercat sa testam astfel disponibilitatea Parlamentului intr-o eventuala Lege a Lustratiei. Am constatat ca sanse in Republica Moldova de a vota o lege legata de lustratie nu exista".
