VIDEO Grigoras Dinicu, cel mai bun violonist al secolului XX

de Cosmin Navadaru     HotNews.ro
Duminică, 4 decembrie 2011, 5:37 Life | Prin oraş

Grigoras Dinicu
Foto: Wikipedia
Grigoras Dinicu a fost un muzician roman de etnie roma, cunoscut in toata lumea mai ales pentru compozitia sa din 1906, Hora staccato. Absolvent de Conservator la doar 17 ani, apreciat inclusiv de George Enescu, ajungea sa reprezinte Romania la Expozitia Internationala de la Paris. Se spune ca Lacz Laczi, cel mai mare lautar al Ungariei (supranumit "printul lautarilor") ar fi exclamat, dupa ce l-a auzit cantand: "Daca eu sunt printul lautarilor, romanul asta pare adevaratul lor rege!". Pentru formatia Anatolia (Turcia), Grigoras Dinicu este "cel mai bun violonist al secolului XX", "un adevarat zeu mitologic".
  • Asculta Jalea tiganului (Grigoras Dinicu) si Acemkurdi Saz Semaisi (Cevdet Cagla), interpretate de formatia Anatolia in cadrul evenimentului Alla Turca.
  • Citeste despre viata lui Grigoras Dinicu.

Formatia Anatolia a fost protagonista povestirii muzicale intitulate Alla Turca - Aegean and Balkan Dances, cea de-a sasea intalnire din cadrul proiectului Cand Bizantul eram noi, organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Asociatia pentru Cultura si Traditie "Anton Pann".


Despre viata lui Grigoras Dinicu


Nascut in aprilie 1889, Grigoras Dinicu in cartierul "Scaune" din Capitala. Tatal lui, Ionica Dinu, era un lautar ce cantase in Franta si Rusia. De asemenea, fratele mamei lui Grigoras - Dimitrie Dinicu - studiase violoncelul la Viena, fiind coleg de Conservator si prieten cu George Enescu.

A inceput prin a lua lectii de vioara de la un lautar batran, Mos Zamfir, iar la Biserica "Scaunele Vechi" a cantat in cor. A studiat vioara si compozitia la Conservator (1902-1906), fiind admis aici la varsta de doar 13 ani, dupa ce studiase cu Carl Flesch.

Se spune ca, din dorinta de a castiga bani pentru a-si ajuta familia, studentul Grigoras s-a angajat la un spectacol de pantomima de La Mosi. Intr-o zi, Dumitru Dinicu si Carl Flesch se duc sa vada spectacolul. In timp ce-si facea numarul cu vioara, tanarul este recunoscut, caci profesorul ii cunoastea stilul de a canta. Flesch il exmatriculeaza, dar va continua sa il pregateasca in particular.

 
Cine asculta vioara lui Grigoras aude si vede in acelasi timp muzica.
 
 
Alexandru Vlahuta
In 1906, la examenul de absolventa dat pe scena Ateneului Roman, va interpreta Concertul nr. 1 de Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Apoi a strecurat in program o compozitie proprie, numita Hora Staccato, cea care mai tarziu il va face cunoscut in toata lumea.

S-a angajat sef de taraf la gradina de la Bufet, apoi la Restaurantul Gambrinus (care fusese al lui Caragiale). Prima Ciocarlie se pare ca a cantat-o la indemnul strigat chiar de scriitor, intr-o noapte: "Grigoras, baiete, sa-mi canti tu mie o Ciocarlie!". A continuat cantand in localurile cele mai cunoscute ale capitalei. Deschis spre alte genuri muzicale, violonistul a introdus in programele de seara piese de cafe-concert si muzica de camera, valsuri si serenade la moda.

Victor Filoti l-a luat la Budapesta sa-i cante lui Lacz Laczi, cel mai mare lautar al Ungariei, supranumit "printul lautarilor", decorat de capatele incoronate ale Europei. Se spune ca, dupa ce l-a ascultat, "printul" ar fi exclamat: "Daca eu sunt printul lautarilor, romanul asta pare adevaratul lor rege!".

Ajunge sa cante la un hotel din Londra, unde este promovat ca "the king of the gypsy players and his band", apoi in Franta, la cel mai mare restaurant parizian. Aici il gaseste si celebrul violonist Iascha Heifetz, care spune despre Grigoras Dinicu ca este cel mai mare violonist pe care l-a auzit vreodata. Aici ii cere acceptul sa prelucreze Hora Staccato ca piesa de concert si-l obtine.

 
Daca eu sunt printul lautarilor, romanul asta pare adevaratul lor rege!
 
 
Lacz Laczi, cel mai mare lautar al Ungariei, supranumit "printul lautarilor"
Alaturi de taraful sau a reprezentat Romania la Expozitia Internationala de la Paris, unde i s-au conferit Diploma de Onoare si Ordinul Ministerului Instructiunii Publice, impreuna cu inaintarea la gradul de ofiter. Va fi insotit aici de Maria Tanase.

Epuizarea nervoasa suferita in turneul din 1943 la Ankara si Constantinopol ii provoaca un accident vascular, in urma caruia miscarile cu mana stanga devin foarte complicate. Desi ii vine greu sa cante la vioara, nu va renunta la instrumentul sau. In 1946, cand lucra la un restaurant oarecare, vine sa-l asculte Yehudi Menuhin. Pentru el a cantat Ciocarlia ultima data.

A murit pe 27 martie 1948. La inmormantarea sa, Orchestra "Barbu Lautaru" (condusa de Ionel Budisteanu) a cantat Hora Staccato. Marele dirijor si compozitor Ionel Perlea a incercat sa interpreteze Zigeunerweise de Sarasante langa mormant (cum ii ceruse Grigoras Dinicu pe patul de moarte fiicei lui), dar n-a putut din cauza multimii sufocante.

Citeste aici un articol interesant despre viata lui Grigoras Dinicu.


1. Anatolia - Acemkurdi Saz Semaisi (Cevdet Cagla) si Tears Of The Gipsy (Grigoras Dinicu)




2. Anatolia - Tears Of The Gipsy (Grigoras Dinicu)




Citeste mai multe despre   














Comentarii alese de moderator

  • INCA UN ADAOS (Duminică, 4 decembrie 2011, 14:25)
    pointless man [utilizator]

    Lautarii maghiari moderni cinta pe intrecute piese romanesti inclusiv ale lui Grigoras Dinicu. In marea majoritate a cazurilor numele lui este mentionat alaturi de titlul piesei (cind e cazul). Piesele fara autor se numesc asa cum le spune pe romaneste "Hora si sirba etc.". Astfel am auzit lucruri superbe despre care nu stiam nimic. "Onorabila" noastra mass-media de toate culorile si "apartenentele" ne inghesuie numai cu "folclor nou" (eventual super-patriotic), triste deseuri ale "epocii de aur" cu al ei "Cucul si pupaza". Cind aud Sirba fetitelor (tot Dinicu) pling, la haulitura "Noi sintem romani" imi vine greata fiindca ma intreb ce grad militar are guristul (vezi cazul generalului Turda).

    Liber la voturi negative.







11318 vizualizari

  • +8 (8 voturi)    
    CITEVA LUCRURI IMPORTANTE OMISE (Duminică, 4 decembrie 2011, 10:14)

    pointless man [utilizator]

    Nu s-a accentuat faptul ca a fost admis la Conservator LA VIRSTA DE 13 ANI si l-a absolvit la 17 (deci nici vorba de liceu) - asta ca sa comparam ceea ce este de comparat, respectiv cazul Costel Busuioc ! Se aude ?

    Imediat dupa absolvire a intrat ca prim violonist la Orchestra simfonica a Ministerului Instructiunii Publice. Simultan - deci IMEDIAT dupa concertul de absolvire - a primit oferte sa cinte la unele din cele mai mari restaurante bucurestene. Asadar la 17 ani (!) AVEA O CARIERA. Astfel stia Romania - STAT si particulari - sa-si recunoasca talentele ATUNCI.

    ASTA inseamna societate civila, nu pitici de gradina burtosi, barbosi si... filosofi (vesnic nedumeriti).

    Nici nu mai insist asupra faptului ca ii pastreaza memoria cu piosenie - cine ? - TURCII. Bravo lor si RUSINE noua ! Autorul articolului nici macar nu a auzit de "Jalea tiganului" si lasa titlul netradus (Tears Of The Gipsy). In fond nu e doar vina lui iar initiativa ICR e laudabila, dar mult, mult prea slaba.

    Pentru circotasii de serviciu: am extras toate aceste informatii de pe coperta unui disc aparut pe la inceputul anilor '60, iar cu ajutorul lor am completat mai de mult articolul corespondent din Wikipedia (pentru care am primit multumiri).
  • +6 (6 voturi)    
    felicitari! (Duminică, 4 decembrie 2011, 10:28)

    ion [anonim]

    Felicitari pentru articol ! Se pare ca Romania a avut si probabil ca va avea resurse nebanuite. Cea de a 2-a melodie este incredibila.
  • +6 (6 voturi)    
    Grigoras Dinicu (Duminică, 4 decembrie 2011, 12:41)

    ionica [anonim]

    Marele muzician Grigoras Dinicu a fost, cu adevarat un mare lautar!
    Astazi acest termen a fost ridiculizat de toti ciurli-burli de pe toate continentele!
    Din pacate istoria interpretativa a ultimilor 20 - 30 de ani a demonstrat ce ineptie este transformarea artei in - industrie artistica -, in sensul ca arta a facut loc intereselor meschine financiare si totul s-a dus pe copca.
    Unde mai gasesti asemenea personalitati in muzica lautareasca? Poate prin niste cotloane din Moldova sau Ucraina!
  • 0 (8 voturi)    
    INCA UN ADAOS (Duminică, 4 decembrie 2011, 14:25)

    pointless man [utilizator]

    Lautarii maghiari moderni cinta pe intrecute piese romanesti inclusiv ale lui Grigoras Dinicu. In marea majoritate a cazurilor numele lui este mentionat alaturi de titlul piesei (cind e cazul). Piesele fara autor se numesc asa cum le spune pe romaneste "Hora si sirba etc.". Astfel am auzit lucruri superbe despre care nu stiam nimic. "Onorabila" noastra mass-media de toate culorile si "apartenentele" ne inghesuie numai cu "folclor nou" (eventual super-patriotic), triste deseuri ale "epocii de aur" cu al ei "Cucul si pupaza". Cind aud Sirba fetitelor (tot Dinicu) pling, la haulitura "Noi sintem romani" imi vine greata fiindca ma intreb ce grad militar are guristul (vezi cazul generalului Turda).

    Liber la voturi negative.
  • +2 (2 voturi)    
    asta era subiect de 1 Decembrie, (Duminică, 4 decembrie 2011, 14:44)

    escu [anonim]

    e unul din oamenii cu care ne mandrim. Ma intreb si daca are vreo legatura cu Sile Dinicu, cunoscutul dirijor al Orchestrei Radio (parca, rog sa fiu corectat daca gresesc).
    • +2 (2 voturi)    
      da (Duminică, 4 decembrie 2011, 15:49)

      Cosmin Navadaru [moderator] [hotnews.ro] i-a raspuns lui escu

      Sile Dinicu este nepot de frate (prin adoptie) al lui Grigoras Dinicu
  • +3 (3 voturi)    
    Un geniu (Duminică, 4 decembrie 2011, 15:15)

    Dacos [utilizator]

    al muzicii. În special, al celei lăutăreşti. Nu îmi plac tiparele impuse de dl Szorosz prin societăţile dumnealui cu privire la de numirea de rrom de aceea am să zic: Grigoraş Dinicu a fost un om, un ţigan extraordinar şi totodată un român veritabil aşa cum nu prea mai găseşti în ziua de azi. Să mai contiunui cu Fărămiţă... Dacă toţi din etnia ţigănească ar fii ca ei, probabil, noi românii ar trebui să le pupăm mâinile. E mare lucru să ai talent şi mai ales, să creezi!
  • +1 (1 vot)    
    dA (Luni, 5 decembrie 2011, 13:10)

    Babilou [utilizator]

    Mai este o interpretare f. reusita, dupa parerea mea, a Horei Staccato.
    E vorba de japonezul Isao Tomita, un pionier al muzicii electronice. Pe albumul "Cosmos" aparut in 1978, penultima piesa a albumului e Hora Staccato. Piesa e trecuta ca si compozitie 'Dinicu-Heifetz". Am caseta audio originala cu acest album.
    Prima data am auzit-o cand acest album a fost prezentat la Metronom '78 la Radio Europa Libera de catre Radu Theodoru.
    Puteti gasi piesa pe Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=osaMR-58BDg
    O alta melodie populara romaneasca ce a intrat in circuitul mondial e o piesa cu ritm banatean, inclusa in piesa intitulata Hoedown, a grupului Emerson, Lake & Palmer. Mai multi ani a fost piesa de generic la emisiunea Ora Satului de dumineca dimineata la Programul 1 al Radio Romania prin 1980-83. Si piesa aceasta o gasiti pe Youtube.
  • +1 (1 vot)    
    Articol incorect (Marţi, 6 decembrie 2011, 14:41)

    Hotzniuz [anonim]

    Cel care a incantat audienta la Expozitia Universala de la Paris (din 1889, acelasi an al nasterii lui G.Dinicu) a fost bunicul sau. Inca NU se stie daca Jascha Heifetz ar fi spus despre GD ca e cel mai mare violonist pe care l-a auzit, desi e intr-adevar magulitor iar faptul ca i-a cerut spre prelucrare Hora Staccato e un argument pentru, dar sa pastram limitele decentei gazetaresti. Iar melodia pt care GD e cunoscut in lume e de fapt Ciocarlia, nu Hora Staccato, Ciocarlia fiind de altfel si tema principala a Rapsodiei I de G.Enescu.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă