Betie de vedeta

de Dani Rockhoff     HotNews.ro
Joi, 29 decembrie 2011, 10:07 Life | Prin oraş

Usa se deschide larg si in ea stau gazdele. "Bine ati venit, Craciun fericit!" Urmeaza pupaturile, pe muche de obraz si cu buzele tuguiate. Fifi sta teapana, sa nu-i cada agrafele cu perle false, din par. Le-a purtat si la nunta, acum mai bine de un deceniu. Se gandeste la barbatu-sau, care invita musafirii in casa. “Ce falnic mire mai era!” Pe jos miauna pisica. A venit si ea sa intampine oaspetii de Craciun. E o pisica persana, tunsa nemteste. E Miti, odrasla unei familii de imigranti romani, fara copii.

Sotul s-a dat peste cap sa aduca pe masa tot ce trebuie de Sarbatori. Un Craciun cu arome romanesti, departe de casa. Arome de toba, de caltabosi, de jumari, carnati, salam de Sibiu. Branza de burduf si cascaval „ca de Dobrogea”. Icre rusesti, caci de la „rusu” a cumparat aperitivele. „De la nemti n-au nici un gust”, explica el doct. Si cum n-ar fi asa, caci a colindat tot orasul in cautare de gust ca la mama acasa?

La aperitiv merge-o tuica. Romaneasca n-are. Dar are una facuta acasa, de un coleg. Titus scoate dopul sticlei cu eticheta de mana si toarna in pahare. „Lasa-te mai greu”, striga Fifi, „ca toata ziua m-ai tinut pe sec, pana vin musafirii”. Titus stramba din nas si mai toarna un pic in paharul incapator al nevesti-sii. Se ciocnesc paharele, se ureaza de Sarbatori. Fifi da tuica pe gat si mai cere. Mai primeste un rand. „Dar sa fie ultimul”, suiera printre dinti barbatu-sau, deja agasat.

Lumea se aseaza la masa si isi pune in farfurii. Fifi sta teapana in coltul mesei. S-a asezat strategic acolo, inspre bucatarie. Ca sa aduca pe masa, a fost pretextul. Ca sa mai vada, din cand in cand, ce mai face sticla de tuica, e adevarul. Lumea savureaza aperitivele si sporovaie, intre doua inghitituri. O prinde logoreea si pe Fifi, care e la al treilea pahar, plin ochi. Fifi incepe sa fie elocventa, gesticuleaza larg. Paharul cu tuica se rastoarna peste platoul cu cascaval.

„Sa fie pentru morti” zice Fifi, ranjind stramb. Barbatu-sau se scoala de la masa si merge sa se racoreasca pe balcon, la o tigara. Dupa el, mai merg vreo doi musafiri. Fifi ramane la masa, langa platoul cu branza inmuiata in tuica. „Parca-i mai buna asa”, ii zice ea rontaind unei amice ramase pe pozitie, care nu fumeaza.

„Adina draga, ce ma bucur ca ai venit” continua Fifi, cu glas mieros. Ochii ii stralucesc ca ai lui Miti, pisica flocoasa refugiata pe poseta de pe pat a Adinei. „Mai vorbim si noi, ca intre femei”, continua Fifi. Adina incearca o conversatie despre copii, sot, serviciu. Insa Fifi n-are rabdare. Molfaie cascavalul inmuiat in tuica varsata si i-o taie scurt. „Eu n-am venit in Germania sa lucrez la ciocolata. Uita-te la mine cum arat. Eu m-am nascut sa fiu vedeta”.

Fifi se scoala de la masa, isi pune mainile in sold si sta in poza. O agrafa de par de la nunta i s-a deschis si ii atarna peste parul pieptanat cuminte, pe dupa urechi. „Dar parca te-ai vopsit la par”, remarca Adina. „De unde” replica Fifi, „asta-i culoarea mea naturel”. Adina isi inghite o replica. In vara, Fifi se plangea de fire albe, pe care si le smulgea cu penseta. Acum, firele albe disparusera cu desavarsire sub castaniul-roscat al culorii de par.

„Vedeta, da!” continua Fifi, din ce in ce mai incinsa. „Cand mergeam la patinoar in tara, toti se uitau dupa mine. Am vrut sa ma fac Kati Witt, sa zbor pe patine. Cu ce-i ea mai buna ca mine? Ca si ea a venit din DDR”. Adina nu zice nimic, turnura luata de discutie a lasat-o paf. Fifi se roteste pe calcaie si continua, tot mai aprins: „Da, vedeta, degeaba razi. Daca nu pe patine, atunci macar la fileu. O voleibalista, o baschetbalista, as fi vrut sa fiu”. Adina se uita la gazda si o masoara din ochi. Fifi ar putin peste 1 metru 50, picioruse subtiratice si sanii lasati peste abdomenul rotunjit de bunastare si cei 40 de ani.

Nu vrea s-o supere, insa totusi intreaba. „De ce nu mergi si aici, duminica, la patinoar, sau la vreun club de sport?”. „Femeie, nu intelegi ca pe mine ma doare-n cot de sport sau de nesport, eu trebuia sa fiu vedeta?”, sare Fifi, urland ca din gura de sarpe. Adinei nu ii e, in continuare, clara treaba cu vedeta, deci mai incearca o data. „Ca cine, vedeta? Ca Gina Pistol sau Oana Zavoranu?” incearca ea gasirea unui reper.

„Ah was, alea-s romance” zice Fifi, stramband din nas a dispret. Adina isi aduce aminte ca acum jumatate de an, Fifi si-a luat in sfarsit cetatenia germana. „Atunci cine? La ce actrita nemtoaica, sau americana, te gandesti?” o provoaca Adina. Fifi sta cateva secunde pe ganduri si apoi se semeteste si mai tare, cu mainile in solduri. „Vedeta ca mine nu s-a nascut” zice ea, fara drept de apel. Apoi se rastoarna in fotoliul de langa bradul impodobit de Craciun, parca obosita.

E doar o parere. In doi timpi si trei miscari, fata rotunda cu ochi usor oblici i se schimonoseste si incepe sa urle. „Am avut o familie de cacat. M-au scos la decret, la comanda lui Ceasca. Nu m-au dat scoala care trebuia, ca sa ma fac vedeta. La ce-mi trebuie clase de liceu, ca sa ajung aici la banda, la facut mutre de ciocolata?” Adina se cabreaza, nu-si da seama de unde explozia de frustrare si furie a gazdei.

Pe jumatate barata de bradul impodobit de Craciun, troneaza o plasma cat jumatate de perete. Doua pipite stau cu picioarele goale si incolacite, pe tocuri cat casa, si talkshow-uiesc.

„Da, VE-DE-TA, nu sclava la ciocolata”, striga Fifi, in prag de isterie. „Sa ma admire lumea, sa am mii de fani. Cand ies pe strada, toata lumea sa se uite la mine. Sa ma laude, ca sunt frumoasa, sa ma admire barbatii, femeile de invidie sa plezneasca. VE-DE-TA, nu cacat!” In clipa in care totul in camera sta parca sa explodeze, inclusiv artificiile de pe pom, usa balconului se deschide si trupa de fumatori reintra in camera.

Vedeta e praf. Zace prabusita in fotoliul care o ingroapa de-a binelea. E mica, e neajutorata, iti vine sa-i prinzi agrafa din par, cazuta stramb peste plete. E un ca un copil care a visat ca ajunge mare si face, si drege, si muta muntii din loc, si lumea sta drepti, sau chiar in extaz, in fata lui. La cei 40 de ani, ai zice ca e o femeie frustrata, sau ratata, sau amandoua. Dar nu, nu-i adevarat. Fifi e doar o noua Kati Witt, care n-a avut sansa sa alunece pe gheata, caci o astepta multa treaba, la fabrica de ciocolata. Acolo se fac iepurasi de Pasti si Mosi Craciuni. Si fiindca tot era Craciunul, poarta visurilor era larg deschisa.




















3872 vizualizari

  • +3 (3 voturi)    
    EXCEPTIONAL ! (Joi, 29 decembrie 2011, 11:18)

    pointless man [utilizator]

    Practic literatura, dar FOARTE BUNA (scurta si la obiect). Hiperbolizeaza, insa tocmai asa prinde esenta multor romanasi (indiferent de sex) plecati "dincolo". Nu extrapolez, Doamne-fereste, sint mult mai multi cei lucizi si muncitori. Dar o palma nu strica. Desi tocmai aia nu vor citi, sau, de o vor face, nu se vor simti atinsi. Ridendo castigat mores este unul din cele mai false dictoane latine. Citi romani s-au "indreptat" de pe urma lui Caragiale ?
  • +1 (1 vot)    
    Replica (Joi, 29 decembrie 2011, 14:28)

    Gica Contra [anonim]

    Elfriede Jelinek
  • +1 (1 vot)    
    nu-mi dau seama... (Joi, 29 decembrie 2011, 15:33)

    dora [anonim]

    e de ras sau de plans???
    • +1 (1 vot)    
      NU E CLAR ? (Joi, 29 decembrie 2011, 19:32)

      pointless man [utilizator] i-a raspuns lui dora

      De rasu-plansu.
      • +1 (1 vot)    
        de la autoare (Joi, 29 decembrie 2011, 20:03)

        dani r. [anonim] i-a raspuns lui pointless man

        va multumesc pentru comentariul dintai :)
  • +1 (1 vot)    
    Bine scris (Vineri, 30 decembrie 2011, 1:09)

    Mika [anonim]

    Bine scris, felicitari! Ar merita extinsa.. Fifi este in tipologia caracterelor romanesti, am recunoscut- o in textul dvs de la mii de km distanta! Bravo!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version