... asta puteti gasi daca doriti sa intrati cumva in camera de eliberare carti de identitate din cadrul Sectiei 13 de politie. In fiecare zi, de luni pana vineri, de la 8 pana pe la 10-11 dimineata. Daca aveti nenorocul sa trebuiasca sa va asezati la acea coada, inarmati-va cu rabdare. Se va misca foarte incet. Va fi foarte cald. Aerul va fi irespirabil, desi inca nu este decat luna mai.

Cum intri, la ora 8:15 in stanga este ghiseul (tipic comunist, trebuie sa iti frangi spinarea sa te poti adresa functionarului). In dreapta o banca de lemn, fabricata inainte de revolutie. Iei formular. Te duci in capatul celalalt al camerei, unde se afla capatul cozii mai sus amintite, si vreo 2-3 mese de aceeasi varsta si din acelasi material ca si banca de lemn, pe care sa poti completa formularul. Vesnica intrebare “cine e ultima persoana?”. Mai este o doamna care sta pe banca, si altcineva care a iesit afara. Se mai aud niste explicatii dinspre sfarsitul cozii, de fapt, trebuie sa mai fie macar 3-4-5-6-7 persoane inainte, dar plecate pe afara sa ia aer, timbru fiscal, copie xerox sau mai-stiu-eu-ce.

Completezi formularul, si astepti. Auzi discutiile inerente, vecini, prieteni, cunostinte, care se recunosc in coada. Treci in revista actele, pare a fi totul OK. Astepti, lumea intra, iese, lasa loc la coada, renunta la locul la coada. Caldura, transpiratie, deschizi un geam, te rogi sa nu sufere nimeni de “curent”. Nu sufera nimeni, e mai bine acum. Politia de la serviciul de paza, sau ceva de genul, are o camaruta mica cu usa la sfarsitul cozii. “Nu mai stati in usa”, avertizeaza un domn politist. Normal, ca intrebi, “unde doriti sa stam” ? Loc nu este, bonuri de ordine nu se dau, nu ai nici o idee cat dureaza. Resemnat, politistul cedeaza, isi da seama ca a fost un pic deplasat. Politicos, calm, dar deplasat.

Iti lasi rand la coada, iesi afara, iei o gura de aer. Se mai aud murmure de nemultumire pe la coada, dar in general este atitutinea mioritico-defetista “ce sa-i faci?”. Suni in redactie la un post de televiziune, spui ca ai o stire, ti se transmite ca vor fi notificati colegii din redactie. Nu este prima data cand faci asta, nu parea impresionata din ton, ti-e clar, nu o sa trimita o echipa, nu este indeajuns de senzational. Te intorci inauntru, a mai avansat coada nitel. Afli ca asta este situatia din fiecare zi, “ce sa-i faci?”. Mai afli ca nebunia s-a intamplat de cand eliberarea de buletine nu se mai face de politie ci de catre primarie. Parca asa iti aduci aminte, ca in urma cu ceva ani, erau chiar 2 persoane la ghiseu, si se misca mai repede.

Un domn din fata se plange ca este a treia oara cand sta la coada. Parca iti aduci aminte din viitorul mai apropiat cand ti s-a telefonat ca ti s-a facut buletinul, dar nu iti poate fi dat. Proprietar, toate actele depuse ca la carte. Basca declaratie pe propria raspundere ca proprietarul anterior nu mai locuieste acolo. Dar totusi nu este de ajuns. “Daca nu a plecat?” motiveaza functionarul. “Luati adeverinta de la asociatie cum ca a plecat”. Alt timp pierdut, explicatii, etc. Te mai enervezi un pic aducandu-ti aminte.

Mai iesi afara, cumperi un covrig cu susan, il mananci, te intorci la coada. Te-ai mai apropiat nitel. Poti vedea programul.

Si mai jos, cum ca sambata, 5 mai , de fapt, s-a lucrat, recuperare ziua de 30 aprilie. Nu iti poti stapani niste tocat maruntel din buze, ca uite, in loc sa intarzii la serviciu, puteai sa vii sambata.

Iti vine randul, dai din cap ca vrei sa iti iei in spatiu proaspata sotie, sa nu ramana cu un buletin capsat si expirat. Te uiti la un domn de varsta a treia care pare ca vrea sa intrebe ceva, dar se uita cu asa atentie la ceea ce face doamna functionar, incat ai impresia ca doreste sa verifice corectitudinea actelor. Murmuri ceva de confidentialitatea datelor, te pui mai de-al naibii in dreptul razei vizuale, domnul cu privirea de vultur insista in a se uita peste umarul tau. Noroc ca ii suna telefonul si scapi de cerber. Domnisoara blonda din spatele tau nu-si poate stapani zambetul. Sotia intra la facut poza (of, a uitat acest aspect, nu si-a luat camasuta, nu si-a aranjat coafura :)). Cerberul termina de vorbit la telefon, si se uita peste umarul domnisoarei blonde careia i-a venit randul la ghiseu. E clar, cerberul asa e el, nu are nimic personal cu nimeni. Domnisoara blonda intra la poza, cerberul isi introduce jumatatea superioara a corpului prin geamul ghiseului ca sa puna 2 intrebari, ale caror raspunsuri le-ar fi aflat daca ar fi citit ce scrie pe afisele de pe pereti, in loc sa urmareasca ce acte depun altii. Functionarul raspunde politicos, fara sa-l trimita la pereti.

Nu mai stai sa vezi continuarea, iti iei sotia de mana si pleci spre serviciu, te uiti la ceas, ora 10:15. Faci un calcul, ajungi la serviciu la 11. Hm, ce pacat ca multinationala la care lucrezi nu poate factura administratiei publice cele doua ore pierdute. Nu si-ar permite, si sigur ar imbunatati timpul de asteptare, in consecinta. Treci pe acasa, ca e in drumul spre serviciu, sa iti iei una-alta. Afli ca primarul in functie (sector 3) vrea sa iti izoleze termic blocul, suportat de primarie (adica tot din taxele platite de tine) 100%, nu 20% sau 40% cat era inainte. Hm, oare ce o fi pazit cei 8 ani de mandat pana acum ? Dar despre asta, in articolul urmator.

Ce bine este sa fii cetatean al Uniunii Europene, intr-o capitala europeana unde se joaca si cupa UEFA, nu-i asa?

Citeste si comenteaza pe blogul La coltu' strazii.