Un brazilian, un danez, doi israelieni si mai multi romani intr-un vagon CFR. Cand viata bate bancul

de Adrian Mitrea     HotNews.ro
Vineri, 4 octombrie 2013, 10:28 Life | Prin oraş

Bilete CFR mai ieftine
Foto: Adrian Mitrea
​O poanta buna include intotdeauna personaje din mai multe natii, asa ca un banc bun cu CFR nu putea face exceptie de la regula. Dar cand in acelasi vagon de tren, pe ruta Brasov-Bucuresti, stau blocati 9 ore un brazilian, un danez, doi israelieni si mai multi romani, atunci e clar ca viata bate bancul. Si poanta incepe cam asa.

Luni, 30 septembrie, plec spre Brasov cu un Mercedes-Benz Viano (shuttle), alaturi de cativa inalti oficiali ai unei companii germane care au investit aproape un miliard de euro in Romania si care inaugureaza o noua fabrica in judetul Brasov. 

Ploua abundent, pe DN 1 se merge bine, iar Valea Prahovei este un spectacol de toamna ce are in rolul principal aramiul. E o perioada superba sa traversezi Romania! Ploaia, asemenea unor farduri scumpe, acopera gropile din obrajii subtiri ai asfaltului, spala praful si da un plus de culoare copacilor care strajuiesc drumul.

Un microbuz e rasturnat la Posada si un Renault Megane facut conserva de un camion zace in curtea Politiei Sinaia. Sunt ca niste ingrediente amare specifice locului si nici nu e nevoie sa stii germana ca sa intelegi ca pasagerii din shuttle se mira. Soferul nostru imi spune doar mie, in romana, ca toti cei trei barbati din Renault Megane au murit, in accidentul de dimineata. Nici macar nu mai stii ce masina e, dar eu recunosc forma locasului pentru unul dintre stopuri pentru ca voiam candva sa-mi cumpar un model ca acela.

A doua zi, pe 1 octombrie, cateva sute de oameni se bucura ca in judetul Brasov niste nemti au creat inca 500 de locuri de munca. Fara cianuri.

Prin ferestrele indepartate de mijlocul halei de productie se vede aievea ca ploaia a devenit lapovita, iar in nici 30 de minute deja incep sa ma intreb cum voi mai ajunge la Bucuresti in conditii de iarna, cu un Mercedes-Benz Viano cu roti motrice pe spate si anvelope de vara. Problema mea e totusi mica, pentru ca unii trebuie sa ajunga si mai departe, in Germania, respectiv Brazilia.

Ne urcam din nou in Viano, de data aceasta intr-o formula usor diferita. Unul dintre pasageri, Jose, e membru in bordul de conducere al companiei germane care tine angajati in Romania 12.000 de oameni, iar un altul, Sergio, e un brazilian - ditamai directorul intr-o multinationala care produce in Romania rulmenti de toate tipurile, inclusiv unii de patru metri diametru, pentru utilaje care sapa tuneluri pentru metrou. Da, ai citit bine: rulmenti de patru metri diametru, mai inalti decat etajul unui bloc.

Soferul, zgribulit si cu parul plin de zapada, ne baga repede bagajele in portbagaj. E usor ingrijorat, dar ne asigura ca vom ajunge in Bucuresti la timp.

“Ce-ti mai place pe banda a doua, colegu' cu Skoda”, ii spune soferul nostru, prin statie, unui alt sofer care “si-a cumparat” banda a doua. Il depaseste prin dreapta.

Prin Brasov gluma se ingroasa, traficul e lent, iar in sensurile giratorii si la demaraje se simte cum intervine ESP-ul. Probabil ca fiecare dintre noi se intreaba cum si daca vom ajunge pana la urma la destinatie. Inca un sens giratoriu si ne blocam. Suntem inca in Brasov, iar “colegii” zic prin statie ca DN 1 e blocat, sunt camioane iesite de pe drum si ca Politia Rutiera vrea chiar sa inchida circulatia.

Dupa vreo 10 minute in care toata lumea vorbeste la telefon pentru a gasi solutii, imi vine ideea cu trenul. Cu totii vor brusc la tren si pare ideea salvatoare. Fara sa vreau, sunt singurul roman din grup si devin un fel de lider al unui cetatean spaniolo-german (Jose), a doua nemtoaice si al unui brazilian (Sergio). Ne intoarcem din drum si ajungem la gara.

Eu n-am mai mers cu trenul in Romania din 2007 si in gara din Brasov n-am fost niciodata. Pana si pentru standardele mele de roman care merge numai cu masina... gara din Brasov arata dezolant si comunist. Iar cu trenul am mers nu mai demult de septembrie, in Germania, cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt.

Cumparam biletele de la o tanti de varsta a doua, la ghiseul 3, unde se poate plati cu cardul. Eu ii explic ce vrem. Bilet de grup nu se poate in ziua calatoriei, asa ca fiecare trebuie sa plateasca individual. Zis si facut.

Romanca de la ghiseu aproape ca sare sa-l bata pe executivul Jose, care tine 12.000 de angajati in Romania, dupa ce acesta apasa mai intai pe butonul verde la POS, inainte sa introduca PIN-ul. Ca un elev cu musca pe caciula, umil si mic, Jose isi cere scuze - “sorry, sorry!” - si repeta operatiunea. Nici macar la ghiseele unde am platit de curand timbrul de mediu pentru masina, in Bucuresti, n-am mai vazut atata ura si severitate transmisa de un “om de ghiseu”. Ura autentica, va spun! Furia aia cu care te priveste un caine maidanez care vrea sa te muste, furia care iese din ochii unui barbat care vrea sa-si bata nevasta.

Cu parul roscat si usor gras, facut cu vopsea ieftina, CFR-ista isi aranjeaza mandra, cu miscari scurte, sacoul lustruit la maneci, ca dupa o paruiala cu o rivala redutabila. Jose a capitulat, ea a invins.

Urmeaza episodul toaleta.

“Adrian, crezi ca exista toaleta in tren?”, ma intreaba una dintre nemtoaicele corporatiste. Ii spun ca DA, insa ii transmit totodata ca e posibil sa nu fie tocmai in regula. In minte imi vin toaletele din trenul personal cu care mergeam la munte cand eram in liceu. Erau pline de fecale cu 100 de nuante de maro si texturi diferite, de la uscat de 5 ani la proaspat de 5 minute, iar hartia igienica era lipita peste tot, multicolora si ea. Era multa umezeala pestilentiala, miroseau mai rau decat WC-ul din curtea bunicii si nu exista apa. Cu aceasta imagine in minte ii spun nemtoaicei, din nou, hotarat “NU e o idee buna!”.

Nu iau in calcul insa toaletele de gara, pe care nu le-am folosit niciodata, dar nu mi-e greu sa mi le imaginez. Brazilianul Sergio e grabit, se duce inainte pe peron. Eu si executivul Jose mergem la barbati, cele doua nemtoaice la femei. Ne loveste un scris rosu: TAXA INTRARE: 1,5 RON. Ma reped la portofel sa platesc eu pentru amandoi. Din spatele geamului prin care nu vezi nimic de murdar ce e, printr-o mica fanta, apare o mana intinsa cu un pic de hartie igienica roz, cea mai ieftina care exista pe piata.

“Nu vreti hartie, domnu'?!”, aproape ca zbiara femeia din spatele geamului, spre Jose, pe care il presa rau de tot vezica. Atat eu, cat si Jose, mai aruncam deznadajduiti o privire mainii anonime care ne intinde ademenitor niste hartie igienica roz, tinuta intre niste degete muncite, crapate, si cu unghii ce par ale unui ingrijitor de grajduri. Nu.

Usurat, ma inchid la slit si ma loveste un gand. Ce or fi facut oare nemtoaicele? Am uitat de ele fiind fermecat si rusinat de sceneta mea cu Jose si ingrijitoarea de grajduri.

Ca un domn adevarat, Jose grabeste pasul spre toaleta femeilor si imi zice: “Adrian, hai sa le ajutam!”.

Nemtoaicele apar vesele, spre uimirea mea si a lui Jose. “Nu am platit. Ne-au lasat pur si simplu”, spun cele doua, chicotind ca niste pustoaice care au incalcat o regula, desi sunt femei in toata firea, trecute bine de 35-40 de ani.

Facem schimb de numere de telefon ca sa putem comunica mai usor. Avem bilete imprastiate, iar eu sunt in vagon, spate in spate, cu brazilianul Sergio care a ratat un pic mai devreme episodul “toaleta”. Dar nu-i nimic, ne povesteste episodul “peronul”, in care a cautat 10 minute care e linia 3, ca nu scrie pe nicaieri, iar romanii pe care i-a intrebat l-au pus sa sara gardul, peste calea ferata...

E 14:20, trenul 1636 a ajuns la timp si ma simt mandru in tara mea. Aproape ca imi vine sa fac o gluma proastra catre nemtoaice: “Vedeti, nu numai in Germania trenurile sunt punctuale!”.

Dar imi tin gandul pentru mine, ca nu se stie niciodata. Nici nu aveam sa-mi inchipui cat de mult aveam sa-mi multumesc pentru decizia de a-mi tine gura.

Cu sosirea planificata la 17:11, cele doua nemtoaice, Jose si Sergio aveau sa prinda avionul de la 19:15 spre Germania, iar Sergio, mai departe, spre Brazilia, Sao Paulo.

Dar 30 de minute trenul nostru nu se misca deloc. Ma suna Jose si imi spune in engleza: “Adrian, te-am sunat sa-ti spun ca noi am coborat din tren si o sa incercam sa ajungem cu masina la Sibiu, vom fi cazati acolo peste noapte, iar de dimineata avem avion spre Germania”.

Nici nu aveau sa stie cat de buna a fost decizia lor.

Ii transmit brazilianului Sergio. Ii cade un pic fata si se simte abandonat de amicii de la multinationala cealalta. Isi revine repede si incepem sa vorbim. Trenul se pune in miscare. Inainteaza 100 de metri si se opreste iar. E tot in gara din Brasov.

Un individ cu un cos de cumparaturi vine sa ne vanda cate ceva de rontait. Nu cumpara nimeni pentru ca preturile sunt prohibitive: 10 lei o punga medie de chips-uri ieftine, de vreo 3 ori mai scumpe ca in magazin.

Apare si “nasul”: “Sunt niste copaci cazuti pe sine intre Brasov si Predeal, dar plecam acuma”. Dupa alte 20 de minute trenul mai inainteaza 2 km si avem deja mai bine de o ora intarziere. Ii spun lui Sergio situatia. Da telefoane si e-mail-uri in Brazilia, la colegii care i-au planificat deplasarea, ca sa-i caute alte variante de zbor, mai tarziu de ora 19:15. Se face 16:00 si avem deja aproape doua ore intarziere. N-am parcurs nici 5 km.

Patru romani de langa noi decid sa paraseasca trenul, iar un taxi Dacia Logan alb ii asteapta pe camp. “Cine mai vrea, taxiul pana la Bucuresti e 300 lei”, spun cei care se pot numi in curand “fosti calatori CFR”. Si alti pasageri din alte vagoane parasesc trenul, cu bagaje multe. Probabil au decis sa ramana in Brasov peste noapte, poate au vorbit sa-i duca cineva cu masina... cine stie... Cert e ca doar patru au plecat cu taxiul. Deja pe DN 1 se circula bine, putem vedea din tren.

“Gata, singura varianta e sa-mi emita bilet de avion pentru aceeasi varianta de zbor, dar pentru maine”, imi spune Sergio. Mai tarziu urma sa ne intrebam daca va prinde cumva chiar si zborul care decoleaza peste mai bine de 24 de ore, pe 3 octombrie, ora 19:15.

“Acuma asteptam un tren care vine de la Predeal, s-a reparat linia si s-a pus in miscare”, ne spune controlorul. Mai trece o ora. In sfarsit iesim din raza orasului Brasov, cu vreo patru ore intarziere din primii 5-10 km parcursi. Ajungem si noi in locul cu problema.

“Am sunat la operatori in Brasov si mi-au inchis telefonul in nas. Mie!”, spune controlorul de bilete, vizibil nervos si suparat. “Va dau numarul sa incercati si dumneavoastra, dar uite ce fac ei cu noi! Imi pare rau, nu am ce informatii sa va dau. Nu stiu cat o sa stam aici”, adauga el.

Incepem sa ne cunoastem. Langa mine sta Dan, un tip pana in 30 de ani, cu sotia lui si catelul. In fata mea, o doamna la vreo 50 de ani, cu niste ochi verzi ca smaraldul, parul grizonant, tuns scurt. Dan si sotia au fost pe munte. Doamna cu ochii de smarald merge in Italia la copiii ei si trebuie sa prinda avionul care pleaca peste 12 ore din Bucuresti, la 7:00 dimineata.

Sunam la numarul dat de “nas”. Aceeasi poveste. Aia raspund si cand aud ca suntem calatori, inchid. Ne petrecem urmatoarele doua ore socializand.

Deja stiu toata viata lui Sergio si el pe-a mea. Nici nu am observat cand femeia cu ochi de smarald si troller mare, rosu, a plecat. Dar am observat cand s-a intors!...

“Am fost la DN 1, e foarte aproape, dar mi s-a facut frica. Cum sa stau eu, femeie singura, pe marginea drumului, la ora asta? Sincer... mi-e frica!”, spune ea, tragandu-si sufletul si bucurandu-se ca totusi trenul n-a plecat, lasand-o pe marginea DN 1 la miez de noapte. Are expresia unui copil batut de parinti, dar care cu lacrimi in ochi se agata tot de ei, stiind ca nu are alternative si ideea de a fugi de acasa i se pare mai inspaimantatoare decat bataia insasi.

Acum avem ocazia sa primim informatii direct de la sursa. Masinaria si oamenii care lucreaza la indepartarea copacilor sunt chiar in dreptul vagonului nostru, pe o linie paralela. Linia electrica scoate cateva “fulgere”. Ar fi fost prea de tot sa mai luam si foc!

Ma duc la usa vagonului. “Domnule, vreau sa-mi raspundeti sincer la doua intrebari. Prima este cat de departe e DN 1 de aici, iar a doua... cat credeti ca mai dureaza aici pana putem pleca? Mai incolo mai sunt sunt probleme sau doar aici?”.

Vazand ca nu sunt scandalagiu, omul imi raspunde cu o sinceritate romaneasca: “Ahaaa.... Reparam aici de la 10:00, de 12 ore, si tot n-am facut nimic. Facem aici, se rupe linia electrica dincolo. Si tot asa. Acuma iar a cazut un copac un pic mai in fata. Sa nu va mirati daca veti sta aici pana dimineata”.

Auzind discutia, vine langa mine, cu o fata intrebatoare, un om voinic, la 1,90 m inaltime, cu barba. Dupa fata nedumirita imi dau seama ca e strain. Ii explic in engleza. E din Danemarca si e la mijlocul unei calatorii de trei luni prin Europa Centrala si de Sud-Est, in care incearca sa descopere oamenii si locurile. Ne spune ca are un buget de 60 Euro/zi pentru cazare, masa, vizitat, tot.

Auzind conversatiile care deja se purtau in limba engleza, ca la un fel de “cenaclu CFR”, se alatura discutiei si doi israelieni, un el si o ea, amandoi montaniarzi trecuti usor de 30 de ani. Sunt destul de rezervati si inainte sa spuna ceva relevant atmosfera devine incarcata, pentru prima data in intarzierea fara sir.

“Cat mai stam aici? Se poate asa ceva? Nu ne-ati dat macar un pahar cu apa sau un biscuite, nimic! Nu e posibil!”, izbucneste catre controlor, cu lacrimi isterice, o romanca la 35 de ani, care sta fata in fata cu Sergio. Adevarul este ca deja suntem pe calea ferata de noua ore, am parcurs 10-15 km, suntem in camp, iar in ultimele trei ore nici macar informatii mincinoase n-am mai primit. Ce sa mai vorbim de apa sau ceva de mancare.

Se taie curentul cateva secunde, prizele nu mai functioneaza. E momentul in care si eu, care ajunsesem sa privesc totul ca pe o aventura, ma enervez. Nu fac nimic, dar butonez in deriva telefonul. La stiri au anuntat de la ora 19:00 ca situatia din teren s-a remediat, dar e deja ora 23:00 si nu sunt semne ca vom pleca prea curand. Mincinosii!

“Am vorbit cu un sofer de autocar care vine de la Targu Mures si are libere 30 de locuri, asa ca daca vreti sa mergeti... Il cunosc eu personal, iar DN 1 e dupa acesti copaci...”, ne spune tuturor un domn cu salba in spate. Vreo 5-7 din vagon il urmeaza, inclusiv danezul urias.

Israelienii vor sa plece si ei, dar pana le explic eu unde a plecat micul grup trec 2-3 minute pretioase. Israelienii pleaca si dupa 5 minute se intorc gafaind. “Nu am vazut in ce directie s-au dus ceilalti si ne-a fost teama sa ne indepartam de tren. Riscam sa ramanem si fara autocar si fara tren, aici, in pustiul asta!”, exclama, in engleza, vizibil ingrijorati, cei doi turisti.

Am cu mine un pachet de biscuiti din cereale integrale. Am tot mancat din el ieri si pentru azi mi-au mai ramas vreo sase. Din doua in doua ore am mai mancat cate unul, eu si Sergio. Eu unul, el unul. Spre miez de noapte isi face aparitia si ospitalitatea romaneasca, iar sotia lui Dan “pune la bataie” niste napolitane care le-au ramas de pe munte. Mananca si catelul un pic, ia si brazilianul Sergio una, iar o alta merge la un domn, roman, care initial a refuzat spunand ca are burta mare si ca tine regim. In punga mai sunt vreo zece napolitane, semn ca inca mai avem resurse.

Cu apa stam insa prost cu totii.

Il sun pe sefu', care mi-e si prieten, sa-l intreb daca poate sa vina sa ne recupereze, pe mine si pe Sergio. E la Steaua-Chelsea pe stadion si a si baut, iar pe masina n-are inca anvelope de iarna. Singurele variante raman fratele meu ori fiul lui, ca pe Logan-ul lor MCV au pus deja rotile de iarna. Dar primul merge la serviciu la 4:00 dimineata si nu prea ar avea timp, iar celalalt are permis de doar un an si ceva si mi se pare periculos pentru el.

Il sun in cele din urma pe Cristi, un bun prieten jurnalist pe care stiu ca ma pot baza inclusiv noaptea. Omul abia a iesit din baie, dar pe Skoda lui Fabia are anvelope all-season si, saritor cum il stiu, spune ca vine sa ne ia.

Pe tabela CFR din Gara de Nord trenul nostru 1636 avea deja inatarziere anuntata de 580 de minute. La miezul noptii trenul se pune in miscare, dar Cristi a plecat deja de acasa de aproape o ora. Nu stiu daca nu cumva trenul se va opri iar si urmeaza sa petrecem alte cateva ore in camp, asa ca cea mai rationala decizie este sa cobor cu Sergio la Predeal si sa-l asteptam pe Cristi, care urma sa ajunga acolo in 30-40 de minute.

Este deja 2 octombrie, trecut bine de miezul noptii, intr-o aventura care a inceput la 14:20.

“E o gara futurista si cu un design neobisnuit”, ii spun eu lui Sergio in timp ce ne indreptam spre gara din Predeal, in care imi amintesc sa fi fost doar o data, acum vreo 15 ani. Am imaginea unei gari moderne si calduroase, pe masura designului exterior. Sergio ma aproba si e chiar curios sa vada cum e o gara cum n-a mai vazut niciunde in lume. Vedem un politist de peron.

“E deschisa gara?”, il intreb. El, un pic mirat: “Da, dar e frig rau inauntru. Unde mergeti?”.

Eu: “Nu o fi mai frig ca afara. La Bucuresti mergem...”.

Ca in filmele comice-mute, eu am in spate un rucsac cu laptop-ul si niste pijamale si car o cutie mare a lui Sergio. El trage anevoios prin zapada un troller din plastic si duce in cealalta mana o geanta din piele. Amandoi ne indepartam de trenul care ne duce la Bucuresti, sub privirea uimita a politistului.

“Vine sa ne ia un prieten cu masina, cu trenul ala nu stiu cand am ajunge”, ii spun politistului.

In gara din Predeal e mai frig ca afara, pentru ca e curent. Politistul avea dreptate. E deschisa casa de bilete - singurul loc de un vine un pic de lumina calda. Printre perdelele vechi ale tejghelei imprejmuite, imbracata oficial, o femeie la 30-35 de ani e in tura de noapte. In tot amarul calatoriei noastre si in acest frig taios si neobisnuit de toamna, asortat cu 10 cm de zapada, femeia CFR-ului are un aer usor erotic, inchipuindu-mi ca macar acolo in separeul ei e cald si bine. Dar are acces acolo doar “nenorocitul” de politist mustacios, uscativ, aflat intre doua varste.

“Trenul din directia Targu Mures ajunge in gara pe linia 2”, tipa din difuzoarele comuniste o voce de barbat “castrat”. Cand o aud, raman masca. Socat e putin spus. Nu-mi inchipuiam ca se mai fac astfel de anunturi si ca nimic, dar absolut nimic, nu s-a schimbat din ceea ce vedeam in filmele cu Brigada Diverse.

Imediat ma lovesc mozaicul de pe jos, difuzoarele cu carcasa neagra din plastic de la ghisee, scaunele din zona de asteptare, usile metalice. Totul e arhaic, asa cum nu mai credeam ca poate exista in Romania, cu atat mai mult intr-o statiune atat de bogata cum e Predeal. Gara futurista de care-i povestisem lui Sergio cu 3 minute inainte sa intram se prabuseste in mine precum turnurile gemene sub asediul teroristilor.

Sergio se uita la mine si zambeste. Imi spune un banc nazist pe care nu l-am priceput sau retinut, dar m-am facut ca l-am inteles si am ras zgomotos impreuna. Oricum, nu bancul era important in cazul de fata, ci aluzia...

Cristi ajunge si ne scapa de comunista gara din Predeal, in care singurele elemente moderne sunt un automat de bilete si doua automate de cafea, dintre care unul defect.

Imi pare rau ca n-am luat numere de telefon de la cei care au ramas in tren: doamna cu ochi de smarald, Dan si sotia lui cu caine sau cuplul de israelieni. I-as fi sunat sa-i intreb daca trenul mai are probleme, daca au ajuns cu bine pana la urma...

La ora 3:00 dimineata ajungem in fata hotelului de langa aeroport unde Sergio urmeaza sa-si odihneasca un pic oasele, iar la 3:30 am norocul sa ma intind si eu in pat.

Un calcul simplu arata ca am parcurs distanta dintre Brasov si Bucuresti in 13 ore. Sunt 165-170 de kilometri amarati. Inseamna o medie de 13 km/h.

Imi raman toate acestea in minte ca o experienta inedita, sper nerepetabila.

Este din pacate o realitate de care se loveste orice roman calator si orice strain care ne trece “pragul”. Ma indoiesc ca aceasta este realitatea pe care o vrem pentru noi, romanii, si pe care vrem sa le-o aratam strainilor.

In virtutea prieteniei care s-a nascut intre mine si Sergio in tren, pe 3 octombrie, la ora 12:00 cand trebuia sa elibereze camera, m-am dus sa-l vad. L-am luat pe Sergio de la hotel cu masina. Cu tot cu cutia mare de carton, cu troller-ul din plastic si geanta din piele.

L-am dus in Ferentari, la Casa Poporului, in Parcul Carol, in parcarea moderna de la Universitate, in Centrul Vechi, la Stavropoleos si Palatul CEC. Apoi am luat un pranz de ora 16:00 la Caru' cu Bere, unde am mancat mici si platou cu carnati.

Sergio a baut berea casei x 2, ca a doua a fost gratis dupa ora 16:00, iar eu am baut una fara alcool. Micii i-au placut la nebunie.

In Brazilia viata e mai scumpa si mai dura, din ce mi-a povestit. Acolo poti face 70 km cu masina si in 7 ore. Are nevasta, o fiica de 21 de ani si un baiat de 24. Conduce un Renault Duster cu motor de 2 litri pe benzina si cutie de viteze automata cu patru trepte.

Micii si caldura romanilor l-au facut pe Sergio sa-mi spuna ca vrea sa vina in Romania cu familia, in vacanta, daca va reusi sa gaseasca niste bilete de avion rezonabile, anul viitor.

Dar pana atunci... Ce facem cu trenurile?


Citeste mai multe despre   























34956 vizualizari

  • +10 (16 voturi)    
    super articol (Vineri, 4 octombrie 2013, 10:50)

    LaurentiuR [utilizator]

    Super articolul!
    Totusi, nu vreau eu sa apar CFR-ul, dar sa nu uitam ca au fost niste conditii exceptionale. In fata furiei naturii dezlantuite nimeni nu se descurca bine, nici americanii, nici nemtii. Uitati-va la stiri cand sunt furtuni de zapada, inundatii etc la americani, nemti. Ok, fac fata poate mai bine, dar si la ei e dezastru.
    • -10 (12 voturi)    
      nemtii nu fac fata (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:11)

      Ruhe [utilizator] i-a raspuns lui LaurentiuR

      daca aung pe pamant mai mult de doi fulgi de zapada tot traficul s-a blocat, trenuri, autostrazi, tot. Nu mai zic de 15 fulgi, ca atunci se inchid si aeroporturile.
      • +12 (14 voturi)    
        Voi scrieti ca sa nu taceti..... (Vineri, 4 octombrie 2013, 16:40)

        Armadilo [utilizator] i-a raspuns lui Ruhe

        Nu ati iesit nici pana la coltul blocului si vorbiti de Germania... sau alte tari occidentale.


        Acum 6 ani am trait ceva asemanator in Austria, o iarna extrema, in tren spre Viena. Dupa ce trenul s-a oprit in camp, am fost anuntati prin statie ce s-a intamplat. Am stat acolo doua ore si jumatate, in tot acest timp am primit biscuiti si ceai sau cafea. In gara la Viena fiecare calator a primit un formular prin care putea primi o parte din costul calatoriei inapoi.

        In Germania sunt si mai bine pusi la punct.

        Da, nenorociri se pot intampla, dar reactia la ele este cu totul alta in Vest fata de Romania. Asta este adevarul.

        In Austria, OEBB-ul organizeaza rapid flota de microbuze sau autocare care preiau calatorii in caz de asa ceva.
        • +4 (6 voturi)    
          Mai citeste si de pe la altii... (Vineri, 4 octombrie 2013, 20:07)

          antrax [utilizator] i-a raspuns lui Armadilo

          In Anglia povestea cineva cum s-au anulat tot, si autobuze si trenuri pt ca se anuntasera 10cm de zapada. Si la fel, respectivul avea vreo 200km pana la un aeroport.

          Eu personal am prins in Decembrie 2010 o noapte alba pe aeroportul din Munchen, cand s-au anulat o multime de curse Lufthansa. Si cand am ajuns si noi pe la 23:00, deja avionul spre Bucuresti decolase (probabil varsasera toti aia care venisera pana atunci), singura chestie ne dadeau sticle de apa de 0,5L si un voucher pt hotel, daca vroiai, dar ne-au avertizat ca pana in 40km n-o sa prea mai gasim locuri. De rontzait ceva, sau tinut un bar/restaurant deshis, ciuciu, ca sa zic asa. Ghiseul de "re-booking" s-a deschis de abia la 6:15, desi au inceput sa apara gigeii la tejghele de pe la 5:30, si noi eram la coada cred vreo 50 de la ora 5 (aia care au dormit in aeroport, pe urma au inceput sa apara si aia de pe la hoteluri). Am avut ce rontzai in noaptea aia pt c-am fost prevazator si-am luat vreo 3 pungi de snacks din aeroportul de unde am plecat.
          A, da, sa nu uit, exista un numar de apel, unde un robot imi zicea ceva in limba germana (la Lufthansa, cel mai mare operator european, da???), cred ca imi spunea ca apelul costa x/minut. Am asteptat totusi vreo 12 minute, fara sa mi se dea legatura cu o persoana. Asa ca, de atunci am cam evitat zborurule Lufthansa cu escala.
          • 0 (0 voturi)    
            si in franta (Sâmbătă, 5 octombrie 2013, 11:25)

            l'orage [utilizator] i-a raspuns lui antrax

            la bordeaux iarna e cod portocaliu la 2 cm de zapada; iarna trecuta au fost oprite toate transporturile in comun din departamentul aquitaine intre 7h15 si 10h30 din cauza unei zapezi ANUNTATE care nu a cazut pana la urma.
            plecata de acasa la ora 7, m-am trezit in centru data jos din tamvai caci se oprea circulatia. Ia si te adaposteste undeva la ora aia pana la 10h30! si suna la scoala sa anunti ca nu sosesti, iar scoala trebuia sa faca fata celor 4 clase de elevi intre 8 si 11!
            totul pentru o zapada anuntata! cod portocaliu, repet!!!!!!!!!!!
            nu mai povestesc concediul medical de 4 zile apoi!
    • +7 (9 voturi)    
      Lasati, (Vineri, 4 octombrie 2013, 18:13)

      Leul in iarna [utilizator] i-a raspuns lui LaurentiuR

      eu am facut odata 10 ore de la Bucuresti la Neptun in conditii de vara si fara nici o catastrofa meteo. A fost momentul care m-a hotarat sa nu mai apelez niciodata la CFR. A ajuns o rusine nationala.
  • +10 (14 voturi)    
    pe moment (Vineri, 4 octombrie 2013, 10:59)

    victor L [utilizator]

    citind, m-a apucat frigul in camera; apoi am inceput sa rid.
    Ca sa parafrazez: nu stiu cum e in alta tara, dar la noi e asa.
  • -30 (30 voturi)    
    mda (Vineri, 4 octombrie 2013, 11:17)

    FFF T [utilizator]

    povestirea n-are nici un haz.
    • +6 (6 voturi)    
      Poate (Vineri, 4 octombrie 2013, 18:15)

      Leul in iarna [utilizator] i-a raspuns lui FFF T

      pentru dumneavoastra numai.
  • +13 (15 voturi)    
    Frumos (Vineri, 4 octombrie 2013, 11:18)

    Razvan_M [utilizator]

    Avut o experienta similara in gara din Sinaia. Ore de asteptare pentru un tren rapid care trebuia sa vina de la Brasov si a intarziat 2 ore. Frig, semiintuneric in gara, lume zgribulita, informatii lipsa, copii plangand, 2 caini maidanezi care fac sex intr-o zona ceva mai libera.
  • +22 (22 voturi)    
    Aveti si nu aveti dreptate 1 (Vineri, 4 octombrie 2013, 11:25)

    Porcurorul General [utilizator]

    Nu locuiesc in Romania ci in Cehia, o tara mai asezata un pic decat Romania, tarata prin mai putin comunism si mai putin batuta in cap. Va spun ca in garile importante este imposibil sa nu gasiti drumul la peron: totul este notat perfect. In garile mai mici totul este scris in ceha, si daca nu te pricepi sa citesti, iti "strc prst srkz krk", caci asa se spune "baga degetul prin gat". Veti fi poate surprins ca in cantonul Ticino, orasul Lugano la oficiul pentru migrari se vorbeste "solo italiano" si ca engleza ta certificata nu face nici cat o ceapa degerata.

    Dar nu despre asta e vorba. In anul 2007 un vant foarte puternic (rafale de 180 km/h) a facut ravagii din Danemarca pana in Cehia. Zona cea mai afectata fiind insa undeva la granita dintre Germania si Cehia. Trenul a trebuit intai sa incetineasca pentru ca din cauza vantului lateral se clatinau vagoanele (asa era de puternic). Eram pe drum intre Praga si Bruxelles si trebuia sa schimb trenul in Koln. Cu chiu cu vai am ajuns in gara Decin unde am fost anuntati ca situatia este periculoasa si vom innopta. Iata intarzierile: http://foto.moucha.org/20070125-29-brusel/DSC02250.JPG. Pentru ca gara era deja plina cu oameni am innoptat in vagoane iar Ceske drahy au lasat locomotiva cuplata ca sa putem avea caldura si lumina. Am stat singur, citind cam 12 ore pana cand s-a calmat situatia si am putut pleca: inapoi la Praga intrucat spre Germania linia a fost inchisa toata ziua respectiva.

    Am ajuns acasa printre tigle cazute si copaci rupti si 4 luni mai tarziu am facut drumul pana la Bruxelles fara nici o problema.

    Se numeste caz de forta majora si in fiecare stat apare la un nivel dependent de puterea economica si alti factori. Daca la japonezi un cutremur de 6.5 grade este "normal", in Italia acelasi cutremur ar fi catastrofic. Am fost despagubit pe banii dati pe calatorie, daune "morale" nu aveam de ce sa cer pentru ca viata sau sanatatea nu mi-au fost in pericol si ... viata merge inainte.
  • +15 (15 voturi)    
    Aveti si nu aveti dreptate 1 (Vineri, 4 octombrie 2013, 11:32)

    Porcurorul General [utilizator]

    Apropo: distanta Praga-Decin este de 120 km si se parcurge in cam 90 minute. Noi am parcurs-o in 90+500 de minute (intarzierea de pe tabela), adica aproape in 10 ore, adica o medie orara cam cat ati avut si Dvs. Credeti ca ne-au fost oferite in tren cafea si biscuiti gratis sau din partea companiei? Nu. Am mancat putina mancare pe care o aveam si fara de care nu plec niciodata, chiar si cand sunt in "business trip"? De ce? Pentru ca natura nu tine cont de faptul ca eu trebuie sa ajung sa prind un avion. Eu trebuie sa tin cont de ce vrea natura.

    Cat la intrebarea "ce facem cu trenurile" va spun eu: lucrurile trebuie imbunatatite insa sunt situatii cand trenul nu se misca doar pentru ca mecanicul nu vrea sa ajungeti la televizor la stiri. V-ati simtit bine? Ati petrecut cu niste prieteni? Ati ajuns sanatos la destinatie? Prea traim intr-o lume ce sta cu ochii pe ceas si uita ca acelasi ceas bate si secundele pana murim. Ce daca unul sau altul au pierdut un avion? Nu se intampla nimic, bine ca nu a murit nimeni.
    • +11 (13 voturi)    
      nu asta este problema cu cfr-ul (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:09)

      Razvan_M [utilizator] i-a raspuns lui Porcurorul General

      Trenurile de calatori intarzie in fiecare zi, pe majoritatea rutelor. Intre Brasov si Bucuresti sunt rare cazurile cand nu sunt intarzieri. Iar managementul unor situatii de criza este pur si simplu dezastruos. Este cel mai vizibil semn al incompetentei si lipsei de responsabilitate personala.
      Garile CFR arata jalnic, pur si simplu. Sunt o combinatie intre delasare, nesimtire si mentalitate de oameni cu veceu in fundul curtii, la trunchiul copacului.
    • +14 (14 voturi)    
      Nu asta era problema (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:23)

      Adi_ro [utilizator] i-a raspuns lui Porcurorul General

      Merg destul de des pe linia Bucuresti-Brasov, cam odata pe lunga, cand cu personalul, cand cu rapidul, etc, si pot sa spun ca, aproape de fiecare data sunt probleme. Ori nu curge apa la robinet (la regio n-am mai vazut apa la toaleta de anul trecut), ori e mizerie, ori nu se inchide usa la primul vagon si intra vantul inauntru, ori e un boschetar care cerseste mimand paralizia membrelor inferioare, ori intarzie, ori se uita nasul la tine urat cand sui bicicleta in tren (mai nou platesti 5 lei bilet de bicicleta si ai scapat de grija asta), etc, etc. Ori daca problemele astea apar pe cea mai circulata magistrala feroviara din tara, nu vreau sa stiu cam ce conditii sunt pe linia Barlad-Falciu, de exemplu.
      De asta apar discutii cand intarzie trenul: pentru ca problemele sunt mai dese decat starea de normalitate. Constantenii s-au invatat ca, atunci cand au de luat avionul din Bucuresti, sa ia autocarul deoarece trenul poate avea si 3 ore intarziere cand e frumos afara, nu mai zic de cazurile cand ninge. In plus, la noi, daca e cald afara, se dilata sinele si trenul trebuie sa mearga incet, daca e primavara, sunt ploi si alunecari de teren, iar reducem viteza, daca e toamna cad copacii peste sine, daca e iarna, ninge. Nu mai zic ca e o loterie iarna daca vei avea caldura sau nu.
      De aici a aparut si scandalul. Daca era o situatie exceptionala, nu mai zicea nimeni nimic.
    • +6 (6 voturi)    
      Situatie exceptionala sau regula? (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:27)

      Xurut [utilizator] i-a raspuns lui Porcurorul General

      Asa este, situatii exceptionale sunt peste tot ;)

      Insa trebuie sa recunoastem ca la noi aceste situatii exceptionale sunt regula.
      Ok, nu sunt intarzieri de ore dar sunt intarzieri constant.
      Nu mai vorbim de restul conditiilor care lasa de dorit.
      Iar la un pret mai mare decat cel platit in Cehia pentru un bilet de tren ;)
    • +1 (9 voturi)    
      ... (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:52)

      a.nonim [utilizator] i-a raspuns lui Porcurorul General

      Romanul e plin de frustrari. Ca nu munceste destul, ca e prea smecher, ca n-are catedrale din sec XII, ca sarmalele sunt la origine turcesti, ca imnul e prea agresiv, ca sarbatoarea nationala e iarna, ca telefonul n-are semnal, samd. Multe lucruri pe care noi le punem in mod fatalist pe seama spiritului romanesc se intampla de fapt peste tot, fara ca lumea sa faca mare caz.
      Si mie mi s-a intamplat sa fac patru ore cu autobuzul in loc 30 de minute in timpul unei ploi torentiale in Atena. Sau sa stau sase ore pe aeroportul din Viena. Asta este, cand e vorba de vreme sau probleme tehnice nu ai ce face. Banii oricum ii vor primi inapoi daca vor dori.

      PS: Asta nu inseamna ca nu apreciez stilul povestitorului.
      • +4 (4 voturi)    
        Exceptie ;) nu regula (Vineri, 4 octombrie 2013, 16:07)

        Xurut [utilizator] i-a raspuns lui a.nonim

        Faptul ca se intampla situatii exceptionale si in alte parti nu inseamna ca trebuie sa ne complacem in stilul "lasa bah ca si la altii e rau".
        Hai sa comparam cu situatia de zi cu zi!
        Iar zi cu zi trebuie sa recunoastem cu totii ca CFR-ul nu este de invidiat pentru o tara europeana dezvoltata!

        Ah, ca ne place sa ne batem singuri pe umar si sa fim mandri asa pur si simplu, e altceva. Insa realitatea tot iese sa iti scoata ochii si nu tine cont de patriotism.
        • -1 (3 voturi)    
          Aveti perfecta dreptate (Vineri, 4 octombrie 2013, 19:00)

          Porcurorul General [utilizator] i-a raspuns lui Xurut

          Dar trebuie CFRul sa fie ca SNCFul sau DBul? Pentru cine? Pentru cei care nu platesc bilet? Pentru papornite si ceapa cu slanina in compartimente? Si daca va fi la nivel cu nemtii nu ar trebui si biletul sa coste pe masura? In Elvetia 2 minute de tren sunt un Franc. Sa coste 70 Euro Bucuresti-Brasov...

          Eu cred ca respectivele conditii reflecta cererea de pe piata.
  • +1 (13 voturi)    
    corporatisti la economie (Vineri, 4 octombrie 2013, 11:51)

    Rha-Doo [utilizator]

    Autorul articolului omite sa identifice adevaratul vinovat al esecului expeditiei corporatiste: organizatorul.
    Cateva aspecte:
    - La ce "personalitati" au participat cum poti sa nu iei un Vito 4x4?
    - Daca te-ai trezit cu masina nepotrivita la Brasov inchiriezi acolo N jeep-uri, nu mergi la tren.
    - Cum poti sa nu te informezi despre vreme (vezi codurile galbene) cand pleci la drum cu asa oameni?
    - Cum poti sa presupui ca trenul este ca in occident cand nu l-ai mai folosit de N ani?

    Bine inteles ca nu exista o scuza pentru diferenta de standarde Ro-vest. Dar cand pleci la drum, in special cu straini, cunoscator fiind al situatiei locale, trebuie sa ai in vedere absolut toate aspectele pentru ca te-ai trezit cu o mare responsabilitate pe cap: cea de organizator.
  • -3 (13 voturi)    
    un alt roman prea civilizat pentru tara lui (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:21)

    mano74 [utilizator]

    Am inteles, in Germania nu sunt accidente, cei care se infig cu 200 la ora in balustrada de pe mijlocul autobahn-ului nu conteaza... Sincer, pe mine m-ai pierdut cand ai inceput descrierea closetelor pe care le frecventai cand erai in liceu. Parerea mea este ca erai prea curios si insistent inca de pe atunci! auzi, 100 de nuante! in rest n-am mai citit, nu m-a m-ai interesat.
  • +3 (15 voturi)    
    GARA SIBIU SEPTEMBRIE 1978 (Vineri, 4 octombrie 2013, 12:29)

    pointless man [utilizator]

    Toamnă aurie - nici un fenomen meteo.
    Trebuie să mă îmbarc într-un accelerat care vine de la București. Cam pe la ora fixată mi se spune că s-a rupt linia de contact pe Valea Prahovei de unde rezultă o întîrziere de 4 (PATRU) ore. Plec în oraș și mai stau mu-mu-mu niscai ore cu prietena locală (realmente întîmplarea a prelungit romantic o iubire trecătoare). Urc în tren pregătit cu o carte. Din cauza întîrzierii se face seară și nu mai pot să citesc deoarece NUMAI ÎN VAGONUL DE CLASA I lumina nu funcționează.

    Tot pe relația Sibiu-Vestul țării, același an, ceva mai devreme, la vagonul restaurant: „Știți, nu avem mîncare fiindcă o strîngem pentru 23 August.” La întoarcere: „Știți, nu avem mîncare fiindcă A FOST 23 August.”

    Despre bude NU ARE ROST să povestesc.

    MULȚUMIM TOVARĂȘE NICOLAE CEAUȘESCU ! MULȚUMIM MÎNCĂTORILOR DE SALAM CU SOIA CĂRORA LE PLĂCEA AȘA !

    Și le mai place.
    • -6 (12 voturi)    
      so much frustration after so many years (Vineri, 4 octombrie 2013, 14:30)

      nellino [utilizator] i-a raspuns lui pointless man

      truly pointless.
      • +3 (11 voturi)    
        nenea englezu￯ ! (Vineri, 4 octombrie 2013, 14:52)

        pointless man [utilizator] i-a raspuns lui nellino

        ce am povestit este doar o picătură dintr-un ocean de umilințe (nu frustrări) pe care nu ți-ași dori să le trăiești. asta în cazul în care chiar ești un semi-anglo-saxo(fo)n - adică vreun tînăr românaș proaspăt emigrat pe undeva prin odios-planetarul ex-imperiul britanic. în acest caz mai pot adăuga un citat din stephen hawking (în românește): „cel mai mare inamic al cunoaşterii nu este ignoranţa…ci iluzia cunoaşterii.”

        teamă îmi e că, de fapt, îți duci zilele pe plaiuri mioritice și încerci să-ți ascunzi frustrările actuale sub suficiența unor comentarii... „pointless”.

        cel mai fericit caz: mercenar pur și simplu !
  • +8 (8 voturi)    
    Clarificari (Vineri, 4 octombrie 2013, 13:05)

    Feroviarul [utilizator]

    In primul rand te compatimesc pentru experienta traita. Ca o consolare, am "urmarit" de acasa ore in sir evenimentele, in acea noapte m-am culcat la ora 3:30, dupa ce toate cele 5-6 trenuri blocate in zona Brasov au ajuns in Bucuresti. Primul tren sosit a fost 1636, in care ai stat si tu ore bune. Trenul a ajuns in Bucuresti la ora 2:40, putin mai devreme decat voi cu masina.
    In al doilea rand, ghinionul tau a fost ca acei copaci au cazut pe tronsonul Brasov-Predeal care inca nu e reabilitat. Dupa Predeal, riscul de blocaj e mai mic, intrucat tronsonul e reabilitat si riscul sa zicem ca e mai mic.
    Per total, articolul mi-a placut, la inceput credeam ca o sa blamezi CFR-ul in ultimul hal, dar ai fost ponderat, desi aveai tot dreptul sa o faci, sa zicem. Dar situatia de la CFR nu difera cu mult fata de restul "treburilor" din Romania. Faptul ca ai tinut mortis sa subliniezi starea toaletelor din tren si din gari ma face sa iti spun ca vina nu e doar a CFR-ului, ca nu CFR-ul le murdareste. Astia suntem noi, romanii, asa ne comportam in spatiile care nu ne apartin, iar descrierea ta este foarte bine detaliata.
    In incheiere, sper ca totusi nu aceasta sa ramana imaginea ta fata de calea ferata din Romania.
  • -4 (22 voturi)    
    ina schaeffler (Vineri, 4 octombrie 2013, 13:13)

    levierul [utilizator]

    Pentru o corecta informare. Directorii pe care ii lingeti dvs in dos sunt tot cei care au dat spagi grase guvernantilor pe vremea falimentarii fara drept de apel a industriei romanesti de rulmenti. Felicitari pentru cele 12000 de locuri de munca, ca sclavi in propria tara! Sper sa mergeti mai departe cu linsul dosurilor si va urez un viitor corporatist celebru.
    Printre alte, rulmenti grei Ploiesti era una din putinele fabrici de rulmenti cum ati spus? de 4m? :))) Slugoiule! Rulmenti Alexandria? Birlad? Brasov? Cumva e distrusa total aceasta industrie, iar Romania nu mai are loc decat ca forta de munca ieftina? Ce ne vom face cand nemtalaii si brazilienii tai vor decide ca Bulgaria e mai ieftina, sau India? Te muti acolo cu limba dupa ei? Ce faci?
    • 0 (6 voturi)    
      CE FACI ? CE FAC SLUGOII LUI CEAUȘESCU ? (Vineri, 4 octombrie 2013, 17:21)

      pointless man [utilizator] i-a raspuns lui levierul

      Sclavii salamului cu soia ? Urlatores „noi muncim, nu gîndim” ! Scriu lozinci bolșevice pe hotnews că au luat bacalaureatul „pe bune” înainte de 1989 (și se cred alfabetizați) pe vremea cînd părinții lor se holbau la TELEVIZIUNEA BULGARĂ în loc să pună pieptul la Intercontinental.
  • +6 (8 voturi)    
    E putin .. (Vineri, 4 octombrie 2013, 14:36)

    BartSimpson [utilizator]

    Imi amintesc o iarna cand am facut 7 ore de la Sinaia la Bucuresti. Cu un personal, ce-i drept .. dar oricum, vreo 10 ani n-am mai pus piciorul intr-un tren dupa acea intamplare :)
  • +5 (5 voturi)    
    Să mai învățăm și de la alții (Sâmbătă, 5 octombrie 2013, 2:04)

    Vasalie Sa Traiti [utilizator]

    O poveste chinezească ...

    Un zbor scurt, de o oră, prin sud-estul Chinei. La destinație ne-a întâmpinat cea mai cumplită furtună pe care mi-am închipuit-o vreodată, se putea citi ziarul la lumina fulgerelor. După ce ne-am rotit aproape 2 ore și după 4 tentative de aterizare ne-au anunțat că vom ateriza pe un aeroport la cca. 300 km distanță unde vom realimenta și vor verifica avionul.

    Am aterizat, și-au făcut treaba, nouă ne-au dat ceva de ronțăit, ne-am întors și după încă o oră de rotit și încă o ratare, la a șasea încercare, am aterizat. Imaginea pe care am văzut-o pe aeroport după aterizare m-a convins că am avut ocazia unică să văd niște oameni care-și fac bine treaba, atât în aer cât și la sol. Pe aeroport era dezastru, scări răsturnate, geamuri sparte, copaci smulși și stâlpi de iluminat rupți, dar, la nici 10 de minute de la oprirea furtunii, pista și platoul din fața aerogării fuseseră curățate pentru a primi toate cele 10 avioane care se învârtiseră împreună cu noi. La câteva minute după ce ultimul a aterizat a reînceput furtuna.

    A doua zi am aflat că nici un avion nu a fost redirecționat spre alt aeroport în cele 12 ore de furtună. Pe lumină, la plecare, am putut vedea că aeroportul era între munți, orice eroare de încadrare pe direcția pistei putea fi și ultima. Ulterior am citit că ILS-ul a fost inaugurat 2 săptămâni mai târziu iar radar de sol nu au nici acum. Noi aterizasem doar pe priceperea piloților pe ceață, cu o vizibilitate f. mică (eu nu vedeam vârfurile aripilor), la 1 dimineața, cu vânt lateral și o ploaie torențială!

    La întoarcerea în țară, așteptam un prieten să vină de la Barcelona și să plecăm împreună spre casă. Cu 10 minute înainte de aterizare suntem anunțați că din cauza condițiilor meteo avionul a fost direcționat spre Iași. Afară ploua liniștit, câte o rafală din când în când. După 30 de minute, înainte ca avionul să ajungă la Iași, ieșise soarele. El a ajuns în București a doua zi :(

    Concluzia ... greu de tras în mod elegant!
  • 0 (0 voturi)    
    Acarul Paun (Joi, 10 octombrie 2013, 12:11)

    AcaruPaun [utilizator]

    Acum sa clarificam cateva aspecte:

    1. Nu erati in nici o campie. Trenul era oprit in mijlocul muntelui, mai precis statia Timisul de Sus. Si in plus voi faceati si poze cu telefonul.

    2. Conditiile meteo au fost exceptionale (au cazut peste 50 copaci pe tronson), iar pe distanta respectiva sunt mii de copaci/brazi care pot cadea pe calea ferata. In orice stat din lume, in conditii exceptionale se mai intampla ca oamenii sa ramana blocati in trafic. E o chestie de logica elementara.

    3. Singura solutie ar fi un tunel facut incapand de la Sinaia. Dar traim in Romania, si acest lucru nu se va realiza in viitorul apropiat.

    4. CFR a fost condus de Mihai Necolaiciuc. Cautati pe google, ca sa va faceti o idee ce a facut acest om.

    5. Traim in o tara saraca. Condusa de oameni incompetenti. Ce se intampla la CFR, e valabil si in alte segmente: scoli, spitale, armata etc.

    6. Si sa nu uit ... cat de destept trebuie sa fii, ca sa optezi pentru o calatorie cu trenul in conditiile date? Infrastructura feroviara e la pamant, conditile sunt mediocre, intarzierile mari chiar si fara evenimente de cale ferata. Aveai asteptari mai mari ? Asta pentru ca e evident ca autorul traieste intr-un univers paralel.

    PS: Foarte bine punctata partea cu romana de la ghiseu. Aia cu parul rosu vopsit cu o vopsea ieftina.

    Aici ai dreptate. Fiind vorba de Jose - cel care tine in spate 12.000 de angajati, cel care merge cu un Mercedes , noi romanii in general ar trebui sa cadem in genunchi numai cand privirea lui se abate mandra spre noi. Umilinta e caracteristica nationala, se pare ca de data asta nu a fost cazul. Si sa nu uitam: Jose, directorul nu stie sa faca o plata cu un card. Probabil, cei din multinationale au servitori care fac cumparaturile pentru ei.
    Si sa nu uit, vopseaua la tanti aia e ieftina pentru ca spre deosebire de Jose al tau, ea castiga undeva la 300E.
    De acolo de sus, alaturi de Jose, Hose si Klose e evident ca saracia va scarbeste. Nu sunteti obisnuiti.
  • 0 (0 voturi)    
    am avut si eu o aventura de 1 ora cu avionul (Vineri, 11 octombrie 2013, 11:28)

    ..13 [utilizator]

    Veneam din Ro si aveam destinatia Berna, dar orice avion care apartine Elvetiei are escala la Zurich - asa ca am aterizat la Zurich si urma sa ma imbarc intr-o alta aeronava cu destinatia Berna.

    Ei bine, desi se stia ora de plecare, aeronava era inghetata tun si am asteptat 1 ora pana au curatat gheata de pe ea... Bine, mi-am zis... La Berna ma astepta cineva cu masina si distanta de 90 de Km am facut-o intr-o ora - drumul era perfect curat pentru ca pe autostrada era un sistem care pompa apa cu sare si astfel nu se depunea zapada si nici nu ingheta drumul. De o parte si de alta a drumului erau maldare de zapada. Tot atunci a fost pentru prima data cand am vazut geamul care opreste zgomotul de la autostrada - oamenii aceia chiar se preocupa de cetatenii lor. Sa nu mai spun cand am vazut culturile lor de vita de vie - intinse pe mici suprafate, pana la linia de tren, dar cultivate. Oamenii aceia chair isi cultiva si isi respecta pamanturile pe care le au.

    Ma intorc de la Berna. Surpriza, la Zurich aceeasi intarziere de o ora... Partea placuta este ca in avionul care zbura spre Bucuresti era nu stiu de personalitate caci indata am fost despagubiti pentru sederea prelungita cu ceva de mancare... M-am bucurat si de o companie incantatoare in acel zbor asa ca ora intarziere a fost petrecuta extrem de placut.

    Nu vreau sa spun ca se poate si la altii sa fie rau.

    As vrea doar sa pot sa calatoresc in mod civilizat oriunde - iar cand ai un traseu mai lung, cu escale sau schimbari de mijloc de tranport pot aparea surprize...

    Cred ca tehnologia ne poate ajuta mai mult ca sa ne lipsim de stresul unei intarzieri care pot aparea independent de vointa noastra.

    In ceea ce priveste RO aici se poate lucra, pentru inceput, si fara tehnologii moderne. Se poate educa roscata de la ghiseu - daca nu pricepe - afara. Problema este daca are cine sa o educe pe plan local. Desi stiu ca in Brasov lucrurile arata sau mai precis aratau altfel....

    Mai este mult pana departe in CFR!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri