Interviu webPR

Alina Cojocaru: E ca atunci cand arunci o piatra in apa si se formeaza cercuri. Deja am aruncat piatra in apa, construim repertoriu si costume care sunt la un nivel international, avem balerini nemaipomeniti care merita si trebuie sa fie vazuti

de Corina Ionel     HotNews.ro
Sâmbătă, 18 aprilie 2015, 14:58 Life | Prin oraş

Alina Cojocaru
Foto: Gin Photo
Dansatoarea Alina Cojocaru, descrisa de expertii din lumea baletului drept "bijuteria" Romaniei, a revenit pe scena artistica bucuresteana, odata cu Johan Kobborg, partenerul ei de pe scena si din viata de zi cu zi, iar prezenta lor promite o noua era in existenta Companiei de Balet a Operei Nationale Bucuresti.

Intr-un interviu acordat WebPR, artista a vorbit despre schimbarile de pe scena de dans romaneasca ca despre un efect de domino: "E ca atunci cand arunci o piatra in apa si se formeaza cercuri. Acele cercuri sunt ce facem noi acum: deja am aruncat piatra in apa, construim repertoriu si costume care sunt la un nivel international, avem balerini nemaipomeniti care merita si trebuie sa fie vazuti, iar dupa aceste turnee urmeza rasplata, urmeaza un venit financiar si pentru tara si pentru trupa. Iar rezultatul final va fi acela ca o sa ajunga sa se stie in intreaga lume despre Compania de balet a Operei Nationale Bucuresti."


Alina Cojocaru poate fi vazuta dansand pe acena Operei Nationale Bucuresti in"Marguerite and Armand", parte a tripticului de balet care va avea premiera saptamana viitoare, pe 25 aprilie.

1. Dupa multa vreme, ati revenit si dansati mai des pe scena Operei Nationale Bucuresti. Care este motivul pentru care alegeti acum Bucurestiul?


Alina Cojocaru: In trecut, invitatiile au fost putine si am incercat sa fac tot posibilul sa le onorez, sa nu pierd aceasta posibilitate de a veni in tara. De cand Johan ( n.red. Johan Kobborg) a devenit director al Companiei de balet a Operei Nationale Bucuresti am avut marea bucurie sa devin o invitata permanenta, rol pe care l-am acceptat cu cea mai mare bucurie.

Si remarcand cat de frumos se contureza lucrurile la noi in tara, in special in acest teatru si in aceasta cladire, vazand ca o mana de oameni cu multa pasiune reusesc sa schimbe si sa ajute asa de mult compania si balerinii, vazand repertoriu, am fost mai mult decat surprinsa sa stiu ca aceste lucruri se intampla la noi in tara, m-am bucurat si a fost un motiv in plus sa revin la Bucuresti cat mai des posibil.

2. Banuiesc ca inainte sa reveniti pe scena artistica bucuresteana, ca si invitat invitat permanent, v-ati format niste asteptari. In ce masura au fost ele indeplinite?

Alina Cojocaru: Sincera sa fiu, am invatat sa nu am asteptari in viata decat de la mine insami, in felul acesta tot ceea ce se intampla este o surpriza frumoasa, o bucurie sau o trecere grea care devine ulterior o lectie. In felul acesta, dezamagirile sunt mai rare si toata energia mea se indreapta spre ceea ce se intampla in prezent si se construieste pentru viitor.

Dar pot sa spun ca nu ma asteptam la schimbarile pozitive care au avut loc intr-un singur an in cadrul Companiei de Balet ONB, este un lucru extraordinar ceea ce se intampla. Si ma refer la grija indreptata spre nevoile balerinilor, la starea lor de sanatate, la o podea adecvata care ii protejeaza si le prelungeste cariera, la poantele si flexibilii adecvati care sunt accesoriile noastre cele mai importante dar la si repertoriul ales care le ofera posibilitatea de a experimenta si evolua.

In toata lumea sunt probleme mici sau mari, dar daca ele sunt legate de lipsa de inspiratie si pasiunea devine un simplu loc de munca, in loc de o galerie de arta, galeria fiind teatrul nostru, lucrurile nu au cum sa merga intr-o directie pozitiva.

Acum la Bucuresti vad un teatru in care managementul acorda pas cu pas suportul necesar artistilor si nevoilor companiei. Poate ca lucrurile nu se rezolva peste noapte, dar stiu ca acesta este locul in care mi-ar placea sa fiu ca si balerina.

Si tinand cont ca atatia balerini sunt dornici sa dea auditie la noi la Opera inteleg ca deja coregrafii si profesorii care au venit la noi, chiar si aceia care datorita experientelor avute in trecut spuneau ca niciodata nu vor mai reveni sa lucreze cu teatrul nostru, au apreciat schimbarile. Si acest lucru a contribuit la faptul ca numele Operei Nationale Bucuresti a inceput sa aiba o rezonanta in lumea baletului mondial.

3. Cum percepeti Compania de balet a Operei Nationale Bucuresti comparativ cu alte companii de dans celebre alaturi de care ati dansat in lume? Ce ii lipseste pentru a deveni o companie de balet importanta in Europa?

Alina Cojocaru:
Dupa cate vad eu, ONB a facut deja primii pasi uriasi spre acest viitor. Este un inceput care are o temelie puternica acum, dar rebuie sa continuam cu aceeasi pasiune si sa avem suportul general pentru teatru si aceasta arta, sa reusim sa oferim publicului si spectacole de o inalta calitate.

As vrea totusi sa adaug ca succesul unei Companii de balet depinde de contributia fiecarei persoane din teatru, indiferent ca este pe scena sau lucreaza la flexibilii, poante, lumini, costume , machiaj, coafura, fie ca e vorba de coregrafi, scenografi , maestri de repetitii, profesori sau balerini, fiecare are o importanta maxima. Nicio munca nu este mica si daca ne punem toata pasiunea in fiecare detaliu pe care il facem, rezultatul o sa ne ajute sa devenim o trupa recunoscuta si apreciata in lume, cu o identitate proprie.

Nu depinde doar de institutia in sine ca lucrurile bune sa se intample, ci fiecare om care lucreaza in teatru trebuie sa contribuie, noi toti trebuie sa contribuim la acest lucru.

4. In ultimii ani ati implicat in proiectele dumneavoasta si balerini de la Opera Nationala Bucuresti. Cum sunt acestia priviti si primiti in strainatate? Cum e vazuta din strainatate scena romaneasca de balet?

Alina Cojocaru: Cateodata mi se mai pune intrebarea daca noi avem trupa de balet in Romania si, probabil daca citesc si mai bine istoria noastra, o sa imi dau seama de numerosii balerini importanti din lumea baletului si de coregrafii renumiti care au fost in Romania sau de balerinii celebri din Romania care acum lucreaza si in strainatatea. Spune mult despre faptul ca Romania a avut o istorie mult mai bogata decat se stie.

Trebuie sa ii readucem acestei arte stralucirea de care are nevoie pentru ca acum sunt balerini talentati, repertoriul se imbogateste si cred ca ne indreptam spre a deveni si noi ceea ce meritam sa fim, iar Compania noastra sa aiba recunoasterea pe care o merita si sa intram in lumea baletului mondial.

Sa va dau un simplu exemplu, asa cum vad eu lucrurile, sau mai exact cum le-am trait eu. Acum cativa ani am avut un spectacol la Madrid, era vorba de spectacolul "Giselle" si tin minte ca am fost foarte bucuroasa ca aveam ocazia sa dansez cu trupa de balet a Operei Nationale Bucuresti in strainatate, sa ne reprezentam unii pe altii si intr-un fel sa ne inspiram reciproc.

Eram pe scena si mi s-a spus ca avem decoruri noi si ca totul este foarte frumos, asa ca am asteptat cu mare bucurie sa vad decorurile. La un moment dat mi-am dat seama ca ceea ce era pe scena erau chiar decorurile spectacolului si incetul cu incetul am inceput sa-mi fac griji pentru ca este un anumit nivel cu care vrem sa ne prezentam si sa ne aratam in lumea baletului unde este deja un standard foarte inalt. Si exista intodeauna o linie sub care nu este bine sa ne prezentam. Spectacolul a avut un mare succes pentru ca, desi decorurile si costumele erau sub un anumit nivel dorit, cei implicati in acest spectacol au fost entuziasti, au adus lumina si pasiune in ceea ce au facut, deci la final am fost bucuroasa de acesta colaborare.

Apoi s-au ivit alte ocazii in care am fost invitata sa ma merg cu o trupa de balet, si as fi vrut sa continui colaborarea cu Opera din Bucuresti, dar nu am indraznit pentru ca nu aveau alte productii noi, pe cand nivelul si asteptarile publicului cresc, si cresc foarte repede. Si, din pacate, am pierdut si eu, a pierdut si Compania aceste oportunitati, dar in sufletul meu am sperat ca in viitor sa apara si altele.

Si exact cum am crezut si am sperat, dupa un turneu de mare succes pe care eu si Johan l-am organizat in anul 2012 la Tokyo am fost invitati sa prezentam din nou un turneu cu doua programe. Va inchipuiti ca primul gand a fost ce putem lua de aici, de la Opera Nationala Bucuresti.

In ultimul an, am venit sa vad foarte multe spectacole de balet aici la Opera si unul din ele m-a impresionat nemaipomenit, este vorba de "Radio and Juliet". L-am vazut cred ca de vreo patru ori si de fiecare data am avut lacrimi in ochi de emotie pura. Un motiv in plus de bucurie a fost si faptul ca cel care a realizat coregrafia acestui spectacol este si el roman, Edward Clug.

Am invitat sapte balerini de la ONB sa ni se alature in acest turneu si a fost nemaipomenit. Dupa spectacole, nimeni nu vorbea despre cum am dansat eu, toata lumea vorbea despre balerinii romani. A fost un altfel de mandrie decat atunci cand dansez eu si am un spectacol frumos pentru ca atunci cand ajuti pe altcineva te simti mai bine. Acum inteleg mai bine multumirea sufleteasca pe care o are Johan ca director si motivul care il face sa lucreze zi si noapte. A fost o descoperire pentru mine si urmeaza acum sa dezvoltam si alte proiecte pentru ca deja avem un repertoriu bogat care ne ofera posibilitatea turneelor.

E ca atunci cand arunci o piatra in apa si se formeaza cercuri. Acele cercuri sunt ce facem noi acum: deja am aruncat piatra in apa, construim repertoriu si costume care sunt la un nivel international, avem balerini nemaipomeniti care merita si trebuie sa fie vazuti, iar dupa aceste turnee urmeza rasplata, urmeaza un venit financiar si pentru tara si pentru trupa. Iar rezultatul final va fi acela ca o sa ajunga sa se stie in intreaga lume despre Compania de balet a Operei Nationale Bucuresti.

5. Parteneriatul dintre dumneavoastra si Johan Kobborg, atat profesional cat si personal, este perceput ca unul dintre cele mai puternice din istoria baletului, sunteti vazuti ca un "power couple". Cum este sa lucrati alaturi de Johan Kobborg? Cum v-a influentat acest aspect parcursul artistic?

Alina Cojocaru:
Nu stiu daca aceasta sintagma "power couple" este tocmai cea mai potrivita. Dupa parerea mea, nu este vorba despre putere, ci despre pasiune si respect. "Power" este, intr-un fel, un cuvant care nu are viitor, decat in sensul de putere de munca, puterea de a acumula permanent cunostiinte in domeniul in care performezi, de a comunica si a colabora, de a inspira. Sa stii ca trebuie sa inveti mai mult, sa te duci in fiecare zi in sala si lucrezi cu entuziasm, sa discuti cu bucurie in suflet despre un spectacol sau ceva creativ si sa pui pasiune in munca pe care o faci.

Aceste lucruri sunt unele dintre cele mai importante si in special daca le impachetezi intr-un respect recirpoc unul fata de celalalt. Acesta este cuplul nostru si inseamna mai mult decat putere. Pentru mine, Johan a fost si ramane o sursa de inspiratie, tot timpul ma face sa imi doresc sa stiu mai mult, sa invat mai mult, sa fiu mai mult.

In ziua de astazi daca intrebi un om daca poate sa faca ceva mai bine si iti raspunde ca nu, sa fii convins ca nu spune adevarul, cu totii putem sa fim mai buni. Eu pot sa fiu o sora mai buna, pot sa fiu o balerina mai buna, pot sa fiu un om mai bun. Si cand gandesti in felul acesta si iti spui "astazi o sa fac un pas inainte", apare dorinta aceea de a continua, de a evolua, de a face viata mult mai interesanta si mult mai frumoasa. Pentru ca atunci te uiti la lucrurile la care vrei sa ajungi sa le faci si ai o viziune, ai dorinta de a evolua ca persoana, ai o contributie la ceea ce se intampla in jurul tau si in acelasi timp reusesti sa nu te uiti la lucrurile mai rele.

Lucrurile rele se intampla si ele in viata oricarui om si trebuie sa le iei ca pe niste lectii de viata si, sincer, cand am trecut prin perioade dificile, atunci mi-am seama de puterea pe care o ai ca pereche. Pentru ca in momentele cele mai grele, cand ai suportul unei persoane la care tii atat de mult, aceste momente te unesc.

6. Nu sunteti tocmai straina de activitatea Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucuresti, locul din care provin cei mai multi balerini ai Operei Nationale Bucuresti. De ce au nevoie tinerii balerini pentru a face cariera la nivel international?


Alina Cojocaru: Tinand cont de cati elevi termina liceul de coregrafie in tara, imi dau seama ca multi pleaca din Romania probabil in dorinta de deveni stele ale baletului international, foarte putini termina scoala si vor sa si ramana in tara. De exemplu, anul acesta, un numar mult prea mic de absolventi fata de cel necesar au venit la auditii la Opera. De aceea este asa de important sa continuam sa dezvoltam acest teatru, sa incurajam si sa oferim talentelor noastre din tara un viitor stralucitor aici, la noi acasa. Si tinanad cont ca acest liceu de balet are acum o noua directoare pot numai sa sper ca si viitorul acestei institutii de invatamant este incurajator. Doar fiind cu mintea deschisa putem merge mai departe, putem construi.

Pe de alta parte, am constatat ca in vreme ce romanii sunt dornici sa plece din tara, avem balerini din strainatate care stiu sau aud de calitatea repertorului pe care il are Compania de Balet a Operei Nationale Bucuresti si de maestri pe care Johan ii invita aici si ei sunt dornici sa vina la noi. In acelasi timp sunt dornici sa aiba aceasta posibilitate unica de a lucra si cu Johan. Cunostiintele si experienta lui acumulate in ani intregi de studiu si de lucru, cat si pasiunea, rabdarea si respectul cu care lucreaza sunt unele din motivele care ajuta si incurajeaza aceasta dezvoltare artistica in sala de balet, in comunicare si colaborari, dar si in viata de zi cu zi.

7. La ce proiecte lucrati in acest moment? Care dintre ele va incanta cel mai mult?

Alina Cojocaru: Momentan lucrez la "Marguerite and Armand", parte a tripticului de balet care va avea premiera saptamana viitoare, pe 25 aprilie, la Opera Nationala Bucuresti si sunt foarte incantata de acest lucru, am citit de mai multe ori povestea si sunt foarte pasionata sa descopar detaliile ale acestei lucrari pe care am mai dansat-o, insa in productia lui John Neumeier. Cred ca micile detalii sunt cele care fac un spectacol important.

Descoperirea partenerului de scena si acea perioada in care incerci sa faci ceva si vezi incotro te duce acel lucru, sunt momentele mele preferate in sala de repetitii pentru ca niciodata nu faci un lucru singur, un vals nu se danseaza singura, se danseaza intodeauna in doi. Cu toate ca probabil pentru oameni e interesant sa vada rezultatul, in ultimii ani am inceput sa apreciez si sa ma bucur foarte mult de munca de zi cu zi in sala de repetitii, de descoperirea acelor mici detalii despre care spuneam mai devreme.

Luna viitoare sunt implicata in mai multe proiecte, la Hamburg o sa dansez "Romeo si Julieta" , dupa care voi pleca in turneu alaturi de English National Ballet, vom prezenta "Lacul lebedelor" in China si "Corsarul" in Singapore, apoi o sa fiu la Hamburg unde dansez in "Giselle" si "Romeo si Julieta"... o sa am un program incarcat, dar astept cu nerabdare sa ma intorc la Bucuresti si sa lucrez la ce urmeaza aici.

























11416 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică