Covoare de seminte pe banchete, miros horror in toaleta, manele ce rasuna dureros de enervant in vagonul ticsit de lume. Un drum cu personalul de la Brasov la Bucuresti intr-o duminica dupa-amiaza iti solicita simturile la maxim mai ceva ca o tura cu un montagne-russe.

Pana la Predeal trenul e aproape gol, pe o bancheta doua batrane stau de vorba cu integramele la purtator. mai incolo un nene inconjurat de papornite palmeaza o tigara in capul vagonului pandind sa nu vina nasul. Linistea e sparta la Azuga, unde apar primele grupuri de excursionisti petrecareti. Se trantesc dezinvolt pe banchete, fixeaza cu putere bagajele pe grilaje si bombardarea urechilor calatorilor linistiti poate incepe.

Tipetele si rasetele sunt la inceput suportabile, insa, dupa ce jucausii s-au instalat mai bine scot zbierete de oameni care si-au dat cu ciocanul peste degete. La Busteni si Sinaia locurile libere se volatilizeaza iar lumea urca, urca, urca. Personalul a devenit un mic tren indian, spatiul de la capatul vagoanelor e plin iar intre banchete, oameni si bagaje umplu fiecare petic de loc liber.

Zumzetul calatorilor e deodata acoperit de o pasionala manea emanata de un telefon cu sonorul mult prea tare. Imi zic in gand, ok e dreptul lor sa asculte, dar de ce trebuie sa impartaseasca tuturor vaietele care povestesc de dusmani, baieti, femei si bani... Nici nu-mi termin bine gandul ca maneaua e dublata si de vocea unui pusti care pesemne viseaza ca va deveni un star pe care fanii vor lipi banconte pline de saliva. Ghinion! Cardurile sunt viitorul!

La doua banci de locul unde ma aflu sta o familie: tata, mama si doi copii la vreo sase - sapte ani. Maneaua nu pare a-i deranja pentru ca au altele pe cap. Unul din copii si-a lovit mama peste fata cu o jucarie, iar femeia i-a retezat-o scurt si clar: Ce p..mea faci?, fara sa mai conteze ca nu poseda acest organ. Rigurozitatea nu mai conteaza in astfel de cazuri.

Mai spre iesire, un ins la vreo 50 de ani nu-si mai incapea probabil in piele pentru ca s-a dezbracat la bustul gol. Langa el PET-ul de bere era pe jumatate plin, desi daca-l intrebai pe el ar fi zis cu regret ca-i pe jumatate gol.

In tot taraboiul vine si nasul. Nu mai intreaba calatorii de bilete, toti stiu ce au de facut. Un grup de vreo sase adolescenti dau numai cinci bilete. Incep discutiile intre ei "Ce facusi fa, unde-i biletu?" "Aici tre' sa fie, sau mi-a dat aia de la casa mai putine, tampita dracului" "Tampita esti tu, nu aia!" si dialogurile continua, "nasu" pleaca sictirit de langa ei, are si alta treaba, mai ales ca a iesit la colectat bancnote intinse de maini ferme de blatisti.

Actiunea nu s-a terminat. Un alt grup vesel are chef de sporturi murdare. Se bat cu gecile ude pe care si le dadusera jos cand au urcat. maneci peste fata zboara gratios, pumnii mai picura si ei, dar o batrana ii dojeneste si se mai linistesc.

La Ploiesti forfota mare, coboara destul de multi dar urca de trei ori pe atat. Manelele ataca din mai multe surse, dar se instaleaza si foamea. Puiul pe celofan se asorteaza grozav cu ceapa din cutia de plastic. O zacusca merge ideal intinsa pe niste felii de paine puse pe ziar.

Ajungem la Bucuresti, la coborare ne incolonam si nu inaintam mai repede decat o fac masinile la Razoare pe la 8 dimineata. La iesire imi spune la revedere si baia care tine neaparat sa-mi dea o mostra de mirosuri nemiloase. In trenul viitorului am putea sta cu laptop-ul pe WC conectati wireless. In personalul prezentului la baie iti doresti sa ai cat mai multe maini ca sa te poti tine de nas.

Marele castig e ca personalul costa cu peste 20 lei mai putin ca rapidul, dar totul vine cu un pret. Nu ai aer conditionat, ci ai aer curat cu conditia ca ceilalti sa nu-l polueze. Nu ai priza de laptop, ci eventual niste gauri inutile facute in bancheta cu briceagul. Cat despre usi care se deschid automat apasand cu buton, cele din personal sunt automatizate daca le impingi hotarat cu pumnul si piciorul.