Ma gandeam deunazi ca oamenii normali se duc la mall ca la prostituate: le e cam rusine, se uita in stanga si-n dreapta cand trec strada, sa nu-i vada vreun cunoscut, dar o fac pentru ca tanjesc dupa ceva nou. Asa tanjeam eu dupa cinema 3D. Si m-am dus la mall ca inecatul, sa vad ambele filme 3D care rulau in seara respectiva.

Primul a fost Scar, cel mai prost film facut in istoria recenta. Cica ar fi horror. Aiurea. Fraierii care impart filmele pe categorii inca nu au inteles ca horror e un film la care te sperii, nu unul la care nu suporti sa te uiti pentru ca ti-e scarba. Ce-i drept, nu stiu daca exista un nume pentru acest gen de filme. Sa le zicem bleahorror.

Scar este, deci, un bleahorror. Nu va povestesc actiunea tembela a filmului si sar peste gaurile teribile din scenariu, ca nu vreau sa atentez la felia de paine a Iuliei Blaga. Un singur lucru as vrea sa amintesc, legat de film in sine: actorii jucau mult mai prost decat actorii din filmele erotice, daca cunoasteti. Recitau replici banale cu o asemenea emfaza incat te intrebai daca nu cumva asta era partea care trebuia sa te sperie.

Mark Twain spunea ca un roman bun e acela pe care cel care-l citeste crede ca l-ar fi putut scrie. Din pacate, formula nu se aplica si la filme. Pentru ca sunt sigur ca toata lumea din sala putea sa joace mult mai bine si mai convingator decat acele panarame de actori.

Cat despre senzatia 3D, a fost o experienta dezamagitoare. Poate a avut de-a face si cu faptul ca nu mai gasisem locuri decat pe primul rand, desi cumparasem biletele cu 6 ore inainte. De fapt, 3D-ul filmului a constat in mai multe secvente in care actiunea se petrecea in spatele unui element de decor, deci in profunzime, deh. Iata cam care cred eu ca a fost mecanismul de gandire al regizorului: avem trei oameni care discuta. Cum ii facem noi pe astia sa para 3D? Simplu! Punem un stalp in fata lor, in prim plan. Sau un furtun. Sau o creanga. Sau un pahar, ca Irinel Columbeanu.

Noroc ca a urmat O calatorie spre centrul pamantului, film facut dupa o carte care m-a obsedat cand eram mic. Dincolo de placuta senzatie pe care am avut-o amintindu-mi fragmente din carte si chiar poze, 3D-ul a fost aproape perfect. Imagini impresionante, hauri care se cascau atat de realist pe ecran incat incepea sa-ti fie rau de inaltime, scene de actiune antrenante si, mai ales, o cursa cu un vagon pe o cale ferata dintr-o mina filmata in asa fel incat te face sa te simti exact ca intr-un rollercoaster.

Mai avem mult pana ajungem cu 3D-ul la nivelul altor tari, care au cinematografe in care esti improscat cu apa daca urmaresti o urmarire de barci cu motor sau simti vantul in fata daca filmarea se face din perspectiva unui motociclist aflat in mers. Dar, daca tanjiti dupa 3D cum o faceam si eu, duceti-va la O calatorie spre centrul pamantului. Cat despre Scar, nu numai ca n-ar trebui sa va duceti, dar, cand vedeti un afis cu acest film in oras, va rog eu sa-l vandalizati. Raspund eu.