Eu nu am vazut decat regiunea Lothian, adica imprejurimile Edinburgh-ului, dar am contabilizat Castelul din Edinburgh, care este un obiectiv turistic in sensul clasic al cuvantului, castelul Dalhousie - care a fost transformat intr-un hotel de lux, potrivit propriei prezentari- si ruinele castelului Hailes. Asa ca va voi vorbi despre ele, sunt trei povesti foarte diferite.
Castelul din Edinburgh este, probabil, destinatia favorita a celor care ajung in oras, mai ales ca este situat pe un deal, pe niste stanci vulcanice, asa ca odata ajuns in centrul orasului nu vrei decat sa mergi cat mai repede la castel. Spre el se ajunge pe Royal Mile, strada care uneste castelul de Holyrood Palace, resedinta in care sta regina Marii Britanii cand vine in Scotia si care a fost strada principala in jurul careia a aparut orasul vechi. Din ea se ramifica o serie de stradute extrem de pitoresti, aici sunt magazine cu tartan si kilt-uri sau magazine de suveniruri sau cu whisky. Strada are o mila, dar o mila scotiana, care e cu 107 yarzi mai lunga decat mila engleza. Iar scotienii iti povestesc asta cu mandrie.
Desi vizita mea la Castel a fost intr-o zi in care ploua "in dusmanie", asta nu a alterat cu nimic placerea de a descoperi castelul regilor Scotiei. Aici sunt tinute Onorurile Coroanei scotiene, adica coroana, sceptrul si Stone of Scone (pronuntat scun), adica piatra pe care au fost incoronati regii Scotiei, apoi cei englezi si, dupa unirea coroanelor, regii Marii Britanii.
Povestea pietrei este interesanta si incepe in 1296, primul rege care a fost incoronat pe ea fiind Edward I. Ea a fost furata de soldatii englezi acum sapte secole si dusa la Londra, unde a fost postata sub un tron din lemn in Westminster Abbey. De fapt, pe Piatra Destinului a fost incoronata in 1953 si regina Elisabeta. Oricum, scotienii au primit-o inapoi in 1996 si a fost primita cu mare fast in Edinburgh.
Citeste articolul integral si comenteaza pe blogul Menaru.
