Doftana, inchisoarea, este azi inchisa. Sta sa cada. Nimeni nu-i calca pragul. Acum sapte ani insa eu am intrat in Doftana si am facut un reportaj despre ea. Bucurati-va, ca intrati in inima si creierul puscariei, prin oamenii ce i-au stat in preajma.
Privesc spre Doftana, prin gratii de fier
N-o lua pe Valea Doftanei. Ia-o spre Telega. Ia dreapta, asa, acolo urci spre Doftana. Generatii intregi au facut la fel. Au ajuns pionieri. Utecisti. Astazi, aceeasi munca de pionierat: fura caramizi pentru nenorocitul de sopron sau pentru infierbintarea unor amarite de sale; fac rost de un milion si jumatate, taxa de intrare; lasa doar femeia-supraveghetor sa impinga poarta ruginita; se strecoara in liniste si pace. Veveritele si sobolanii se aud aruncindu-ti din inaltimi vreo tigla ori caramida, suvenir de amintire. Doftana nu se lasa vazuta decit de milionari, de rusine sau de alta boala. E prabusita, iar cind se aude ca hidoasa poate fi discoteca, hotel sau alta aratare, vocea locala e speriata de penibil.
Leonard Ion, fost ingrijitor Ia Doftana
La puscarie veneai la prima ora, ca se facea apel, ca la condamnati si, cind venea Ceausescu, dar n-a prea fost, cit am fost eu, de doua ori, cind venea al mare era prapad, ca nu ma lasa sa stau in preajma ca io nu ma barbieream. Si Ceausescu ina prinsese o data prin curte, cind a fost prima oara si n-a zis nimic, dar a venit un om de-al lui si m-a urecheat si m-a batut de mi-a sunat apa-n cap. Ca am si acum semnul si culmea e ca m-a insemnat, ca zice nevasta ca acolo unde m-a tras ala a crescut parul ca de drac. Nevasta-mea zice de o diavoleasca.
Era bine pe vremea lui nea Nicu, duceam cerere ca vrem douazeci de lame de ras si ne dadea numai cite patru, una pe saptamina, dar imi spusese unul ca e bine sa zici multe ca sa se vada ca vrei sa fii curat. I-o taiam frunzele la Doftana si coseam iarba, dar erau scandaluri acolo mari, ca dupa ce se inchidea, aveau niste camere acolo secretarii de partid si se chefuiau si o chema pe nevasta-mea sa puna pe tigla doua-trei gaini, veneau cu ele de acasa, ca sa nu incurajeze pe oameni sa taie productia interna din curte. Erau gaini din alea stricate cu chimicala, ca cind se punea nevasta-mea sa le taie putea gura la ele si ne ziceam daca nici astia nu aveau ce sa dea natural la gaini nu intelegeam cine are si dormeam cu nevasta pina se saturau si noi trebuia sa stringem de pe mese.
Odata au facut secretarii de partid o intrecere de basini de putea sala aia mare de expozitii. Petreceau, ca stiau ei sa petreaca. Si coseam, dar nu-mi dadea piatra de coasa, ca sa ma descurc, cum sa ma descurc, ca de unde sa iau, ca se tocea coasa, cum sa o ascut si mi-a zis sefu’ nostru ca ce, ba, te discut in sedinta si m-a discutat, ca eram la PCR, ca sa primesc vot de blam, ca cirteam impotriva sistemului. Ati innebunit, toasi, cum? Eu nu cirteam, vroiam o piatra de coasa. Nu, ca esti dusmanos si nu ma credeti, dar mi-a dat vot. Dar tot ala venea la mine sa-i tai iarba acasa. Si odata a zis ca sa vin mai pe seara, sa stam noi de vorba la o tuica.
M-am dus, imi pierdeam meseria, da? Si-mi zice mie ca el n-a vrut, dar a primit ordin ca sa se dea exemple in organizatie, nu stiu ce venise Ceausescu de nu stiu unde si se introdusese autocritica. Ca m-a ales pe mine, ca sint cadru de nadejde si ca in doi ani ma reprimeste si ca ca bani mai tund intr-o parte, in alta, ies. Bine, bine, dar ce zice nevasta, dar copilul? Ba, zice ala, te-ai timpit? Cine-s astia? Au intrat in partid? Adu-i la partid si dupa aia au cuvint de spus. Pai, la tine in casa cine ciripeste, partidul sau gaina? Te rog sa regulamentezi situatia. Am inghitit, ce era sa fac, sa ma iau de el? Ajungeam sa ma dea afara din Doftana, unde sa ma duc? Io nu stiu ce aveam in alta zi si am iesit in poarta si atunci a venit unu’ de la primarie ca sa vada el ce oi am. Ba, s-a timpit lumea, ce sa vezi, bre, nu-ti arat, nu, ca stai linga Doftana si miine vine Ceausescu.
Citeste textul integral si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.
