FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a prezentat spectacolul 1989-2009 Degeaba: N-avem ape minerale, n-avem gheata, nici hartie, n-avem varza de sarmale, dar avem democratie

de Cosmin Navadaru     HotNews.ro
Miercuri, 23 decembrie 2009, 17:03 Life | Prin oraş

Fotogalerie: Tudor Gheorghe - 1989-2009 Degeaba
"Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari", a spus Tudor Gheorghe marti, 22 decembrie, la Sala Palatului. Vreme de aproape doua ore, ajutat de Corul si Orchestra Filarmonicii Oltenia sau cantand singur, la chitara, maestrul a invocat Eroii Revolutiei Romane, i-a pomenit pe parlamentari intr-o serie de colinde "altfel", in care a strecurat "o doza mica de rautate" ("Ne iarta Dumnezeu!"), a facut o analiza vestimentara a celor care apareau la TV in perioada Revolutiei, a glumit pe seama legaturii dintre Vantu, ninsoarea si traficul de pe autostrada si a explicat de ce are incredere totala in generatia care vine din urma: "Erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si am zis: "Pe cine faceti voi aici?" - sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher - se vedea: fata de viitor prim-ministru - "Pe Boc!"."

Concertul a inceput cu un Vine, vine primavara cantat de o pustoaica, versurile optimiste fiind insotite de o muzica ce dorea sa inspire panica. Si-a facut apoi aparitia si Tudor Gheorghe, pentru a alimenta starea de nesiguranta, de disperare, prin piesa Pune tata steag la poarta: "Ce lumina lina ne-ndulceste moartea celor ce-am cazut in Bucuresti".

"Eroii Revolutiei Romane - da, in Bucuresti - aliniati frumos intr-un cimitir protocolar, pazit de soldati, de parca ne-ar fi teama sa nu iasa afara. E si asta o idee: daca ies toti, intr-o noapte, si se apuca sa povesteasca cum a fost in zilele alea. Cine a fost pe langa ei, cine i-a indrumat. In tara sunt mai norocosi, ca n-au atata marmura pe ei. Si mai ies din cand in cand si povestesc.

La mine vine unu' mereu si ma-ntreaba cum a murit el si de ce. Imi vine sa intru in pamant de rusine! Sa-i spun? E ca si cand ar muri a doua oara. Tac si-mi las privirile-n pamant. Si el tace si ma priveste bland si iertator, dureros de greu... Si-atunci il rog sa ma ierte. Sa NE ierte, precum si noi iertam gresitilor nostri, acum si in vecii vecilor, amin!"


"Primeste-i Doamne-n casa ta/ Pe cei ce vin din Timisoara/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ti-o trimite tara." (Ruga la Timisoara) a fost urmata de un pasaj epic mai vesel, o scurta analiza vestimentara a celor care si-au legat numele de Revolutia din '89.

"Mircea Dinescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in pulover. Silviu Brucan imbracat in pulover. Gelu Voican Voiculescu imbracat in pulover. Sergiu Nicolaescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in alt pulover... El avea doua..

Mie-mi vine sa ma duc sa-i intreb unde-au pus puloverele alea de ne-au luat noua ochii-n atunci. Si de ce le-ati abandonat asa de repede si-au imbracat costumele fostilor activisti de partid? Ca stau pe ei la fel. Si daca le-au abandonat, macar le-au ascuns bine? Daca le gaseste generatia asta nervoasa si le-mbraca? De dracu, o luam de la-nceput? Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari... Dup-aia pleaca sa-si vada de interesele lor. Sunt lucruri pe care bietul roman de rand nici nu le viseaza.

Dar domnilor, fiti atenti ca unii dintre noi au gasit puloverele alea. Si se pare ca incep sa le imbrace. Si daca le imbraca, vor sti ce au de facut. [...] Le vor intalni probabil stafiile celor morti degeaba. Mai intai vor inchide granitele. Si dup-aia vor pleca sa va caute, sa va bantuie, sa va colinde."

A venit apoi vremea colindelor cu substrat...: Vin colindatorii ("Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler") si La fereastra cu gutuie.

"Doamnelor si domnilor, acest spectacol nu e un rechizitoriu, acest spectacol e o meditatie asupra celor 20 de ani care au trecut peste noi, e un indemn la generatia tanara sa spere si generatiei noastre sa nu uitam. M-a durut, sincer sa fiu, ieri - Parlamentul Romaniei, dupa ce Presedintele a depus juramantul, in partea a doua, cand a fost sesiunea solemna, au plecat multi dintre parlamentari. Mai ca la 20 de ani ar fi trebuit sa fie. Stiu ca-s probleme, sunt spaime, dar oricum... Ar fi fost bine. Ia uite aicea, parc-ar fi Parlament... Mama, daca ati fi dumneavoastra parlamentarii Romaniei. Oricum sunteti prea multi!"

"Acest spectacol e mai special in viata mea artistica, pentru ca daca pana in '89, cand ma intreba Cenzura "ce e cu poezia asta?", dadeam vina pe poeti. "N-am scris eu Ursul romanesc, a scris Beniuc. N-am scris eu Balada de copilarie, a scris-o Paunescu. Intrebati-i pe ei!" Ii aranjam! De data asta, tot ce cant, tot ce va spun, am scris eu."

"Aceasta prima parte a fost o parte chiar solemna, de omagiere, frumoasa, zic eu. Si solemna. Acum intram intr-o zona putin mai relaxanta pentru noi, pentru ca asa suntem noi, romanii. In momentele mai disperate ne gasim zambetul si stim sa trecem peste ele cu usurinta."   

"Si poemele ma cheama/ Sa le trec fara de vama" (Colinda), a cantat maestrul Tudor Gheorghe, vorbind apoi despre cum "Poetul canta de se-ncheaga lumina sangerie a serii. Nici un descantec nu dezleaga aceasta taina a inchegarii. Incremenita de uimire noaptea luceferii si-i stinge. Tacerea e o razvratire a mortii cand poetul plange! Cand rade, cearcanul amiezii se face uger si de-nfloare. Sa vina si sa suga iezii ramasi orfani de caprioare. De-o vreme insa tace, bietul. Slujbasii, de tremura slujbasii. Domnilor, a tacut poetul! Semn rau! Ne-or blestema urmasii!"

"Vor fi cateva colinde - e vremea lor - mai altfel. Ne iarta Dumnezeu! Ca vom strecura o doza mica de rautate in ele." - Am venit si Colind de parlamentar ("Dac-as fi cantat eu cantecul asta acum cateva luni, eram Ministrul Culturii").

"Acum va rog sa ma credeti - am prieteni foarte buni, parlamentari, oameni exceptionali. Unii dintre ei mi-au si zis, ma Tudore, ce frumos cantai tu numai cu chitara asa... Sau nu, cel mai bine cantai cu taraful, folclor. Nu, dar am avut probleme si cu folclorul - in alegerile trecute. A venit la mine un om politic - nu-i spun numele, ca nu conteaza... El nu conteaza... nu numele! :) - si mi-a zis "Ma nea Tudore, stii ca n-ar trebui sa mai canti cantecul asta, Foaie verde..." "Care ma?" "Asta, dom'le, cu Foaie verde... stii dumneata care". Eu ma faceam ca nu stiu...

Intr-adevar, era foarte frumos. Un cantec popular absolut splendid. "Bate vant varfurile/ Pe mine gandurile/ Sa-mi iau potecutele de toate colnicele/ C-asa-i lumea trecatoare/ Unul naste si altul moare". N-avea nimeni... aici era jalea: "Unul pleaca, altu' vine/ N-am nadejde de vreun bine" zice "Asta-i asa, mi se pare ca e o trimitere". "Ba nene, zic, ai ramas rau de tot. Ai ramas atunci... Desi erai tinerel pe vremea aia, ai ramas atunci...". Asta spuneam, ca am prieteni buni, oameni exceptionali, care nu se regasesc nici o clipa in dragalaseniile pe care le propun eu. Dar unii n-aveau nici o vina ca se supara. N-ar trebui sa se supere, ar trebui sa fie asa, nonsalanti...
"

"Ma, la prima legislatie, primii senatori, primii parlamentari romani, aia ar fi trebuit sa-i punem in calendar. Aia inca nu stiau cum e chestia asta, cu "sa fii": aia se duceau la servici, adica ei n-apucasera sa iasa din sistem. Ei erau... normali! Aia care s-au prins unde vine chestia au ramas, nene. Si-n prima etapa, daca tineti minte, nu stiu ce le puneau in mancare acolo, la cantina, se ingrasau ingrozitor. Da' repede! Acum nu mai e aceeasi poveste, pentru ca au tot felul de sali de fitness, au invatat.

Asa mi-e drag! In mintea mea, nu vad decat doi oameni jucand tenis la Parlamentul Romaniei. Pentru mine, Valeriu Tabara si cu ministrul de-acum de la Finante. Mi-e drag sa-i vad jucand tenis pe ei doi. Mi se pare extraordinar cum arata ei. Ii vedeti? Poate ca voi avea bucuria sa ma invite la un meci."


Au urmat cateva piese cantate la chitara de Tudor Gheorghe, fara ajutorul orchestrei, printre care Colind de fost parlamentar ("N-am fost mult, dar cat am fost/ Trece vremea, trece/ Sigur mi-am facut un rost/ Trece vremea, trece").

"Intr-o piesa a lui Sorescu - exceptionala, nu stiu de ce nu o mai pune nici un teatru: A treia teapa... asa se chema spectacolul - aveam eu in scena doi colegi care stateau infipti in tepe, de la inceputul pana la sfarsitul spectacolului. Un roman si-un turc. Vlad Dracul, eu jucam Tepes... Si discutau, ii intreba pe astia: "Ba, tu de ce stai in teapa?" "Pai da eu am vrut sa trec dincolo". Asta era inainte de '89. Acuma poate nu mai au sens, pentru cei tineri, vorbele astea. Dar atunci erau cutremuratoare. "Am vrut sa trec dincolo, la turci" "Ce sa faci tu la turci?" "Sa vad muzeele!" "Dar tu?", zice "Io-s de mic, m-au dat la turci si de dorul tarii m-am intors inapoi, sa-mi vad pamantul patriei". "Da? Si te-au uitat in aerul patriei!" Astia doi stateau in tepe si comentau viata politica a tarii. Era un fel de Sinteza Zilei, ca sa zic asa. Intelegeti?

Si discutau ei. "Am prins si niste vremuri mai agitate" Eu acuma ma simt exact asa: in teapa, fericit ca am prins niste vremuri mai agitate. Dar cred ca si dumneavoastra va simtit asa: adica teapa aveti fiecare, ati luat-o, nu e problema! De ce spun asta? Pentru ca aceasta agitatie politica, la nivel inalt, mi se pare extraordinara. Ma, da e o agitatie de numa-numa. Mie-mi place cum se muta ei de la un partid la altul. Repede, asa. Sunt fascinat! Dar nu de-acuma! Nuuu! Pai am scris cantecul de vi-l spun acuma... atunci, acum 15 ani. Ma, nu s-a schimbat nimic, e tot asa parca. Adica n-au invatat! I-auzi ce frumos e si adevarat! Diferenta e ca atunci cand am scris eu asta, erau mai multe partide. Si aveau unde sa se duca. Pai aveam un prieten la Craiova care fusese in noua partide in doi ani!"

"Cand cu una, cand cu alta, cand cu raul, cand cu balta, cand cu acul, cand cu ata, cand cu vantul, cand cu ceata, cand cu parul, cand cu cioara, cand cu dracul, cand cu moara", s-a jucat maestrul cu vorbele, concluzionand usor amar: "Daca n-ar fi asa de trist, ar fi asa de vesel!"

"N-am uitat nimic din toate cate ne-a fost dat sa le traim pe-aci/ Am trait cu vrute si nevrute si am murit cu fiecare zi/ Am tacut atat amar de vreme/ Cantecele mi le-am strans de gat cand veneau spasite sa ma cheme/ Mi-a fost mila si mi-a fost urat/ Simt un fel de abur de lumina, care parc-ar vrea si parca nu sa umbreasca partea mea de vina/ Care-a fost si care e si-acu/ Dar de-o vreme simt sa se topeste sila-n deznadejde/ Si ma tem de sictirul care ma-nveleste si de lipsa oricarui indemn." a recitat Tudor Gheorghe din Amaraciune, pentru ca restul piesei sa fie cantata.

"Caini slabanogi, se plimba urdurosi prin piata mirosind a portocale/ Tarani tacuti si vagabonzi soiosi si kiwi si banane si curmale/ Deodorante, lapte praf, ciorapi, sapunuri, toate puse pe-o taraba/ Alaturi, pestii, tari, bibani si crap, inghesuiala, lume multa, graba/ Miros de branza si de mititei, de varza acra si de zoaie amare/ Funii de ceapa, siruri de ardei.../ Frunze de dafin, boabe de piper, legume de sezon, chite si fire/ Si maini batrane intinse care cer, sacoselor flamande, miluire/ Si preturile care cresc, mereu/ Si banii care nu mai vor s-ajunga/ Sa vina in piata asta, Dumnezeu/ Sa cumpere, de are bani in punga!"

"N-avem ape minerale/ N-avem gheata nici hartie/ N-avem varza de sarmale/ Dar avem democratie", a strigat apoi, punctand aspectele negative ale modului in care au ales romanii sa inteleaga democratia. "Duritate-n exprimare/ Ras strident si marlanie/ S-a dus dracu-orice candoare/ De cand e democratie!" "Dar decat asa, parinte/ Naclait de pesimism/ Scoate-ma din necuvinte/ Da-ma-n totalitarism!"

"Intre ce-am visat sa fie si ce este... e cale lunga. Cand da mucegaiu-n vie, vinu-ti face gura punga. De vreo zece ani incoace, mucegaiu-n via noastra se rasfata intr-o albastra stare in care nu se coace si-ocroteste agurida sa ramana asa cum este: acra, astringenta, in bride sa ne stranga ca-n poveste. Iar noi, de dulceti, la acru zicem: multumim, parinte, ca profanul este sacru si nebunul e cuminte!"   

"Da, prefecturile se fac, iar, Comitete judetene/ Oameni tineri care tac si te privesc lung printre gene/ Au invatat, uluitor de repede ce e puterea/ Si calca sigur si cu spor/ Stiindu-si foarte bine vrerea".

"Cat de repede s-au dus anii astia ce trecura/ Nu mai am vazut ca nu-s si-am imbatranit in ura!"

"Nu e prea incurajator cantecul asta, dar...": "Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi/ Da' ce ne facem cu cateii?/ Care in numele ideii/ de Revolutie se-ngrasa/ Si-abia despachetati din fasa/ Incep sa scoata coltii tineri/ Si-o musca si pe Maica Vineri/ Daca la ora programata n-au portia asigurata/ Atentie la catalandri/ Cand sunt satui se joaca tandri/ Se harjonesc in haita mica/ Dar cresc si se-nraiesc/ Si stim c-atunci cand haita se mareste/ Nici Dumnezeu nu-i mai opreste!/ Ajung la randu-le lupi maturi/ Si nu mai sti cu ce sa-i saturi/ Ca sunt scoliti si au pretentii/ Sunt rude toti cu disidentii/ I-a chinuit nomenclatura/ Si-au trebuit sa-si tie gura/ De-aceea vor acum sa muste/ Sa n-aiba cine sa-i impuste/ Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi".

Ajutat din nou de orchestra, ca un veritabil artist rock, maestrul ne-a explicat cum "au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti".

"Cel mai greu dupa una asemenea moment, de o asemenea forta tragica, as zice, e sa continui in aceeasi nota. Ca e cumplit! Nu atat pentru mine, cat pentru domniile voastre! Doamna Tudor imi spunea ca nu e bine, ca trebuie sa gasesc ceva... "Nu poti sa lasi publicul asta, esti artist"... Mai ales ca noi suntem un popor cu umor. Un popor absolut extraordinar. Spuneam: eu cred foarte tare in aceasta generatie care vine - va tin putin de vorba ca sa iesim din starea asta, mi-e mai usor mie - cred ca generatia asta are obligatia sa reconstruiasca aceasta tara. Astia mici. Astia au un umor fabulos.

"Va spun, veneam acuma, pe a nenorocita de vreme, de la Craiova. A, vreau sa va spun ca ma simt obligat sa aduc multumirile mele, absolut fara limita, acestor buni colegi, acestor muzicieni exceptionali, care s-au aventurat intr-un periplu pe vremea asta cainoasa. Nu numai ca au venit de la Craiova, dar m-am dus cu ei si la Constanta. Au facut de la Constanta o noapte intreaga. I-a intors de pe autostrada. Eu am vazut, am fost acolo. Atata a nins... dar s-a pus vantu'! Vantu' asta e nenorocire. Si al dracu', cum invarte el zapada, c-o pune exact la Dragna, stii? Acolo e ceva, un fel de Triunghi al Bermudelor. Vjjj, se invarte pe la Slobozia si hap, pune zapada acolo!

Va ganditi ca atunci cand au inceput sa o construiasca, adica in secolul trecut, inainte de 2000, cand s-a pus proiectarea, ma daca la atat sa se fi gandit: "Sa punem niste stejari pe margine, asa..." Acum erau seculari! Dar va dati seama? Numai la noi autostrada trece prin Baragan. Am umblat prin lume. Ba, la toti, ori trece prin paduri, ori e munte in partea asta, apa in partea astalalta. E ferit! La noi... deschis. Sa se vada totul! N-avem nimic de ascuns. Si-acesti minunati oameni au infruntat inteligenta constructorilor de autostrazi din Romania... Si-au batut calea asta lunga! Ei sunt Corul si Orchestra prestigioasei institutii care a facut 105 ani! Pe 17 decembrie, Societatea Filarmonica din Craiova a facut 105 ani! Deci domniile lor sunt membri ai Orchestrei Simfonica a Filarmonicii Oltenia.

Pe 18, cand am venit, am facut de la Craiova pana la Bucuresti, doua ore, trei ore, doua ore jumate. Astia de la radio spuneau: "drumul e rau intre Slatina si Colonesti." Eu eram pe-acolo: era uscat, nu era nimic, totul era bine, perfect. De unde or fi aflat ei ca e... Ii minte satelitu', cred, vad altu'. Si cand am ajuns in sfarsit la dumneavoastra in comuna... o placere! Am facut patru ore! M-am dus spre Tineretului, ca am un apartament, sa las masina, dup-aia sa vin la sala, sa repet.

De-aia iubesc acest popor si-aceasta generatie care vine din urma, in care am o incredere absolut totala. Au un simt al umorului fantastic. Vorbesc de astia din clasa intai, a doua. Astia sunt viitorul. Astia nu vor fi alterati. Au misto-ul in sange! Au pornirea facuta. Pentru ca replica de mi-a dat-o unul de sapte ani, cu o basca trasa aicea - erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si eu am parcat masina greu, m-am dat jos si am vrut sa fiu si eu... erau viitorii mei spectatori, sa ma iubeasca, sa ma dau bine cu ei :) Fanii mei de maine! Si am zis: "Ce faceti, ma, aici? Pe cine faceti voi aici?" Sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher, se vedea, fata de viitor prim-ministru: "Pe Boc!" Va dati seama fiara aia ce va ajunge? Mititel, atata e... sa-mi spuna mie... bine, faceau un "omulet" de zapada! Bine ca n-a venit Iohannis! Nu mai stiau copiii ce sa-mi spuna acum" :)

"Si doamna Tudor imi spunea sa-i gasesc un cantec care sa inspire spirit de incredere pentru viitorul... ala... Si m-am gandit la asta, dar vorbesc foarte serios": "Ia-ne, doamne, orice perspectiva/ Roza, tricolora, cum o fi/ Ia-ne si bomboana din coliva/ Dar reda-ne verbul a iubi." a cantat artistul, din nou doar cu chitara.

"Doamnelor, domnilor, in preajma de Sfinte Sarbatori, de Craciun si de Anul Nou, cu acest indemn si cu rugaciunea de a ne iubi intre noi, sa ne aducem aminte totusi ca suntem in perioada colindelor frumoase. Si sa plecati din aceasta seara, sa uitati aproape tot ce v-am spus, aproape tot: nu trebuie sa uitati inceputul spectacolului, in nici un caz, uitati jumatatea lui, inceputul in nici un caz. Si cateva lucruri din final. Si plecati cu aceasta stare de transfigurare a colindului romanesc, pe care a gandit-o Marius Hristescu": Sculati boieri/Florile dalbe.


Citeste mai multe despre   



















8177 vizualizari

  • +3 (3 voturi)    
    exceptional concertul (Miercuri, 23 decembrie 2009, 17:40)

    Andrei.Ohha [utilizator]

    mi`a placut
  • +3 (3 voturi)    
    Vechi si actual (Miercuri, 23 decembrie 2009, 17:55)

    stefan [anonim]

    Specatacol construit pe scheletul albumului Mie-mi pasa! de prin 96-97.
    E bine ca ni l-a reamintit.
    Multumim maestre!
  • +3 (3 voturi)    
    Un mare artist (Miercuri, 23 decembrie 2009, 18:23)

    Nastratin [anonim]

    Cum putini mai sint astazi in Romania. Un OM.
  • +3 (3 voturi)    
    nea Tudore (Miercuri, 23 decembrie 2009, 18:41)

    O [anonim]

    of, nea Tudore

    cat de dor o sa ne fie de noi, asa cum ne vezi tu !
  • +4 (4 voturi)    
    Deosebit (Miercuri, 23 decembrie 2009, 19:00)

    Bogdan [anonim]

    E unul din putinii artisti ai acelei generatii care mai umple Sala Palatului atat de usor si des. Daca am deschide ochii si am realiza ce spune, lucrurile s-ar putea imbunatati...
  • +2 (2 voturi)    
    Un geniu in viata! (Miercuri, 23 decembrie 2009, 19:41)

    sdajkviuqce [utilizator]

    Un om INCREDIBIL.. Sunt undeva plecat departe de Romania si nu am putut anul asta sa vin la concert. In timpul in care citeam textul de mai sus nu stiu daca am plans sau am ras dar am avut lacrimi in ochi. Multumesc Domnule Tudor Gheorghe!
    • +2 (2 voturi)    
      subscriu la comentariul tau (Joi, 24 decembrie 2009, 15:18)

      Marius [anonim] i-a raspuns lui sdajkviuqce

      Aceleasi sentimente si trairi emotional m-au incercat si pe mine citind articolul. Lacrimi de neputinta si un ras amar m-au cuprins realizand ce nmare adevar are radiografia facuta de Maestrul Tudor despre societatea romaneasca din ultimii 20 de ani.
      Are foarte mare dreptate, noroc ca mai sunt cativa artisiti si intelectuali care spun lucrurilor pe nume.
      Tot respectul pentru ei !
  • +2 (2 voturi)    
    Emotionant! (Miercuri, 23 decembrie 2009, 19:44)

    andreea [anonim]

    Emotionant concert. Si trist...Vorba maestrului: "Daca nu ar fi asa de trist, ce vesel ar fi!"
  • +1 (1 vot)    
    un om care sfinteste locul (Miercuri, 23 decembrie 2009, 20:04)

    geta [anonim]

    A cintat in epoca de aur si cinta si acum cu acelasi succes.
    Cum va explicati?
  • +1 (1 vot)    
    1979 la Iasi (Miercuri, 23 decembrie 2009, 20:23)

    Mihai [anonim]

    Maestre, imi aduc aminte prin '79 ati tinut un concert la Casa Studentilor din Iasi, a fost super, ati fost singur, ati tinut sala in picioare. Imi aduc aminte cu placere. Dar vazand pozele aste nu va mai recunosc...ce au trecut anii Atunci eram student, acum am trecut si eu de 50 de ani...
    Multa sanatate Maestre
    Toronto
  • +1 (1 vot)    
    valoare (Miercuri, 23 decembrie 2009, 21:58)

    utu [anonim]

    Domnule ,Tudor Ghheorghe,va multumesc pentru ce faceti pe altarul artei,pentru romani.Adevarul oricat de dureros ar fi ,are puterea sa vindece.Nimic nu poate fi construit pe minciuna.Asta s a vazut si la comunisti.Astept ca si alti artisti sa aiba curajul dumneavoastra.Aveti un suflet mare ,o inima mare.Ati facut o treaba buna.Cuvantul dumneavoastra zideste.Sa aveti multa sanatate !
  • -3 (3 voturi)    
    Confuzie (Miercuri, 23 decembrie 2009, 23:20)

    postas [anonim]

    Daca Nici Domnul Tudor Gheorghe Nu se poate delimita de politica intr-un show ce se vrea cultural....
    (fuse --este--membru PSD?)
    • +2 (2 voturi)    
      ... (Joi, 24 decembrie 2009, 1:11)

      luc [anonim] i-a raspuns lui postas

      daca tu ai inteles ca e vorba de politica, nu ai inteles nimic.
      nu fuse si nu este.
      sanatate!
  • +1 (1 vot)    
    am fost acolo (Joi, 24 decembrie 2009, 8:40)

    Gabriel [anonim]

    Am fost la corcertul din 18. Absolut genial. Imi pare rau ca nu am fost si la Anotimpuri. Marius Hristescu este un compozitor foarte bun.
    • +1 (1 vot)    
      Tudor este un GENIU! (Joi, 24 decembrie 2009, 23:25)

      grigore [anonim] i-a raspuns lui Gabriel

      Excelent spectacol! dar ... Hristescu este orchestrator - el orchestreaza ce compune Tudor. Deci Tudor este GENIAL!
      Si oricum felicitari si orchestratorului si orchestrei si corului!
  • +1 (1 vot)    
    Un vis frumos! (Joi, 24 decembrie 2009, 10:14)

    Catalin [anonim]

    ca si intensitate, in cele 2 ore de spectacol simti ca traiesti echivalentul unei vieti de om....razi, plangi, speri, acuzi, doresti, iubesti...

    multumim
  • 0 (2 voturi)    
    Concert peste hotare (Sâmbătă, 26 decembrie 2009, 23:29)

    gogu [anonim]

    E un bun artist care face muzica ptr inima romanilor. Dar ca om ma mai gandesc. Eu l-am auzit in concerte prin Romania cum vbea de rau diaspora din state si canada.

    Noi astia de pe aici care stergeme podele ma nea Tudore trimitem bani acasa ca sa meara economia aia furata de pretinul tau tovtiganoiiliescu & Co.

    sa nu ne mai vbti de rau ma nea tudore ca n-ai dreptul, canta-ne daca vrei dar nu ne vbi de rau.
  • 0 (0 voturi)    
    jos palaria... (Duminică, 27 decembrie 2009, 17:42)

    resita31 [utilizator]

    sa ne traiesti multi ani sanatosi, maestre !!! iti multumim pentru ca ne-ncanti.
  • 0 (0 voturi)    
    Frumos, foarte frumos... (Luni, 28 decembrie 2009, 9:43)

    Florin [anonim]

    Profund. De la toate concertele la care am fost, de fiecare data, am simtit ca vreau sa fiu mai bun. Concertul a fost magnific. Multumim maestre!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri