Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii

de Eugen Istodor     uichendist.ro
Sâmbătă, 20 februarie 2010, 17:13 Life | Prin oraş

Eugen Istodor in Afghanistan
Foto: uichendist.ro
Dezgrop o poveste de acum 4-5 ani. Am fost intr-o vizita de protocol cu ziaristi in tabara militara din Afghanistan. E genul acela de excursie in care daca nu esti bine cu tine te-ai nenorocit. In tabara nu esti de capul tau. Esti plimbat in ordine, dormi ca vrei sa treaca orele, te inabusi ca n-ai ce face cu miinile, maninci la ore fixe si cind nu ti-e foame, te apuca foamea. Asta-i viziunea reporterului. Soldatii?

Asteptare fara apa

Luni. Ora 15. Astept ca boul pe aeroportul militar sa plec in Afghanistan. Peste o ora? Cine stia? Nimeni. Din moment in moment se schimba ora si avionul. Nu pup cu ROMAVIA. Plec cu avionul militar Hercules. In fata singurei surse de apa din zona, nu am moneda de cinci si ma ia cu spaima ca ma haleste ca o iasca noaptea asta din fata mea. Instinctul ma alearga dupa apa si snacksuri, in oras. Pe drumul de intoarcere ma suna un coleg de calatorie, ziarist: “Istodoare, fuga mars, vine avionul!” De ce sa ma grabesc? Pina la urma de ce Afghanistan? Nu sint in stare sa raspund la intrebari grele. La aeroport, aceleasi plictiseli. Vine, nu vine? Au venit toti ziaristii, de la Rompres, TVR si Evenimentul zilei, Ziarul, Libertatea. Avionul? Mai tirziu. Spre ora sapte seara merg spre un Hercules cu botul bandajat cu tabla si imi fac poze pe scara lui. Plictiseala iarasi cu pustiu de maracini si iarba de jur imprejur.

Hamsterul de Hercules

Umplu, apoi, o plasa, linga intrarea in Hercules. Zac in plasa, prins ca un peste. Tot nu stiu de ce dracului sint aici. E ora opt seara. Plecam. Plictiselii i se adauga un huruit groaznic al avionului. Groaznicul zgomot imi rascoleste matele goale. N-am chef de mincare, nici de apa. Sint prins in plasa. Semi-intuneric. Nu poti vorbi cu nimeni. Intr-o conserva. Heringul in sos tomat macar stie ca e mort. Din intunericul imens al cozii de avion se vede unul cu salopeta si casti uriase pe urechi conectate la un cablu imens. Maimuta aia umbla pe sirma continuu pe la toate incheieturile avionului. Se uita de parca avionul sta sa se prabuseasca. “Hamsterul” ala patru ore jumatate umbla printre fiare. Patru ore si jumatate cit ajungem la Baku-Azerbaijan, unde oprim la alimentare si prins culoar de zbor pina in Kandahar-Afghanistan. Baku e pustiu in miez de noapte. Niste labe paroase ne privesc. Eu zac pe un scaun de fier vreo ora pina ma intorc inapoi printre suruburile, clemele, butoaiele, tablele, fiarele scurte si lungi ale Herculesului. “Hamsterul” reincepe programul de bagat in boala. Trupul mi-e metal. Scriu niste insemnari prostesti pe xeroxul dupa cartea lui Liiceanu, “Minciuna” si zic, mare chestie, o sa scriu de coincidenta asta.

Citeste mai mult despre experienta lui Eugen Istodor in Afghanistan si comenteaza pe uichendist.ro.


Citeste mai multe despre   



















1424 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    zulu (Sâmbătă, 20 februarie 2010, 18:58)

    alex [anonim]

    Extrem de slab articolul, probabil ca jurnalistul respectiv a intentionat sa ne induca doar propria plictiseala - in acest caz cu siguranta a reusit.
  • +2 (2 voturi)    
    si uite asa am pierdut eu 10 minute din viata mea (Sâmbătă, 20 februarie 2010, 19:47)

    M&M [anonim]

    .
  • +2 (2 voturi)    
    slab (Sâmbătă, 20 februarie 2010, 21:29)

    florinache [anonim]

    Foarte slab. Vrea sa para alert insa a iesit neterminat. Asa e tot blogul. Provizoriu.
    Tre' sa ai pile puternice sa-ti promovezi un astfel de blog .
  • +2 (2 voturi)    
    Ce-i porcaria asta? (Sâmbătă, 20 februarie 2010, 22:55)

    Alex [anonim]

    Daca inventam ceva nu era atat de plictisitor...


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi