Insa, privind chipurile oamenilor, ceva nu se leaga. In cel mai proxim caz, etnicii Batak au trasaturi Negrito sau melaneziene. O comparatie cu est-africanii sau amerindienii de pe coasta Pacificului n-ar fi nici ea foarte deplasata. Iar daca le asculti muzica si vorba, poti jura ca pe celalalt mal al lacului Toba se afla Polinezia Franceza.
Postasul suna de 7 ori.
Mr. Posmen semana mai mult cu Clark Gable decat cu Jackie Chan. Si nu doar semana, dar se si purta ca un actor din filmele americane: uitatura piezisa, gesturi largi si replici in coada de peste, care dadeau impresia ca omul stie mult mai multe decat spune.
* Tu cauti ceva, iar eu pot sa te ajut sa gasesti...
* De unde stiti ca as cauta ceva?
* Vad in ochii tai...
Slava tie, cititorule in suflete!
* Caut Kopi Luwak
* Ce e aia?
* Cea mai scumpa cafea din lume. Am inteles ca exista prin zona.
* Daca exista, o vom gasi, o vom gasi...
M-am asezat langa Mr. Posmen, pe bancuta de lemn a birtului unde se vindea tuak si nimic altceva. Fara sa comand, am primit o halba plina cu acest vin laptos de palmier, vecin la gust atat cu chardonnay-ul cat si cu borsul. Natural suta la suta, slab alcoolizat, deschizator de suflete si declansator de limbutie, tuak-ul e bautura casei in Sumatra de Nord. Un bun national. You either love it or hate it.
* Cum te numesti?
* Brad.
* Eu sunt Posmen.
* Post man. Lucrezi la posta?
* Nu POST MAN! Posmen, cum se aude. Asta e numele meu.
Da, scuze, trebuia sa-mi dau seama. In Indonezia sunt milioane de domni pe care ii cheama Suparman.
Povestea lui Posmen merita un film. Dar nu un western dramatic sau o trilogie istorica, ci o comedie de situatie. In cei 20 de ani de casnicie fericita, nevasta ii daruise 6 fete. Posmen traia cu 7 femei in casa. Casele din Sumatra au o singura camera. Tu-ti dai seama?
(continuarea pe Amazingrace.ro)
