In Romania, "publicul de vineri" il facea pe Francesco Napoli, anul trecut, sa biseze de doua ori si sa planga de fericire; si tot acei spectatori primeau playback-ul Sandrei in picioare, aplaudand, facand poze si filmand, pentru a cere la final revenirea artistei pe scena. Pe 17 octombrie, la Sala Palatului, "publicul de duminica" ii primea fara prea mult entuziasm pe Jennifer Rush si pe acelasi Francesco Napoli, intr-o seara cu muzica live, dar fara bisuri.
Vineri, 6 noiembrie 2009, avea loc una dintre cele mai entuziasmante prestatii din istoria Salii Palatului, atunci cand Francesco Napoli, ales sa deschida concertul Sandrei, revenea de doua ori pentru bis si plangea, emotionat de primirea spectatorilor romani.
Duminica, 17 octombrie 2010, acelasi Francesco Napoli s-a intors la Sala Palatului, tot ca sa demonstreze ca este un artist nascut pentru a face show.
A coborat de pe scena de doua ori si s-a plimbat printre scaunele din Sala Palatului, dand noroc cu zeci de spectatori. Si a recunoscut ca nu poate sta locului: "E bine, ajuta la dieta!"
A cerut ca 4-5 doamne sa urce pe scena, pentru a-l ajuta sa cante, dar a primit in schimb zece copii, cu ajutorul carora a facut o sala intreaga sa rada. "Asta-i frumusetea muzicii, probabil ca acesti copii habar nu au cine sunt eu. Si totusi au urcat pe scena pentru a canta".
A prezentat piese ca Marina, Piano Piano, Americano, dar si cu o varianta in limba italiana a piesei My Way (Frank Sinatra). A cantat alaturi de Ianna (componenta a trupei Ladies) si de formatia Distinto, oferindu-le spectatorilor doua versiuni ale lui Balla Balla - un potpuriu compus din celebre cantece italiene, precum Che sara, Azzuro, Volare sau O sole mio.
Si a plecat, fara a bisa (anul trecut o facuse de doua ori si nu oricum, ci cu lacrimi in ochi), avand insa grija sa isi arate respectul pentru orasul pe care l-a vizitat in fiecare din ultimii cinci ani: "Bucarest, Romania - piu best!".
Dupa ce Sandra beneficia, in 2009, de o primire neasteptata in schimbul playback-ului prestat (a ridicat de la primele piese cel putin jumatate de sala in picioare, in timp ce zeci de persoane s-au inghesuit in fata scenei, pe toata durata concertului, pentru a fotografia si filma), Jennifer Rush avea parte, intr-o duminica de octombrie, un an mai tarziu, de un public amortit.
Ajutata de trupa sa (saxofon, backing vocals, bas, chitara, tobe, clape), Jennifer a facut un "live" mult mai cinstit decat ce a putut vreodata oferi CD-ul Sandrei.
A aparut pe scena purtand o rochie cu paiete argintii, in degrade, a prezentat piese ca I Come Undone, Never Say Never, 25 Lovers, Echoes Love, Tears In The Rain, Ring Of Ice, Ave Maria, a aratat ca poate interpreta si o melodie fara a avea nevoie de backing vocals si a cerut in permanenta ca spectatorii sa se ridice de pe scaune - fara prea mult succes, reusind doar sa primeasca sporadic aplauze si trandafiri.
A plecat de pe scena si a revenit repede, pentru ceea ce nu a aratat deloc a bis. A reusit sa ridice publicul abia acum, dupa un concert de o ora, cu celebra melodie The Power Of Love, reactia fanilor bucurand-o in sfarsit pe artista. "Da, asa, pentru asta am venit aici, in Romania!".
Si tot spre final, cu ocazia piesei The Power Of Love, un individ de la paza revenea langa un spectator pentru a-i explica (pentru a cata oara?) ca nu mai are voie sa filmeze. Reactia spectatorului nu a intarziat sa apara: "Gata, e ultima! Pentru asta am venit! Am asteptat-o toata viata!".
2
2
