Se intamplau si lucruri bune in comunism
"Am observat ca se acrediteaza o idee reductiva despre comunism", a declarat Costin Popescu, profesor doctor la mai multe facultati din Romania. "Departe de mine gandul de a incerca sa tin partea comunismului. Nici pe departe. Era un sistem pe care l-as califica in primul rand ca injositor. Si eu, ca atatia altii, am suportat multe injuraturi de la comunism.
Dar n-as vrea sa credeti ca in comunism nu se intampla nimic bun. Student fiind, mergeam la cenaclurile lui Nicolae Manolescu si lui Ovid Crohmalniceanu. Si la unul dintre aceste cenacluri citea un personaj pe care il chema Mircea Cartarescu.
In aceleasi vremuri aveam o gramada de colege care, ca si astazi, doreau sa-si cumpere parfum. Parfumuri se gaseau vizavi de Universitate, unde astazi exista BCR. Ele asteptau cu interes bursa, care era 500 de lei. Treceau strada, riscand sa fie calcate de masini, ca sa isi cumpere parfumuri. Singura lor speranta era sa vina parfumurile atunci cand ele aveau bursa. Pentru ca nu erau parfumuri tot timpul.
In acea vreme functiona o editura care se chema Mediane si care a tradus cam toate cartile mari de teoria artei din lume".
Reclamele din Romania in timpul regimului comunist
Cu ocazia discutiei Ad Comunism, Costin Popescu a comentat mai multe reclame pe care diverse intreprinde comuniste le publicau in niste reviste destinate strainatatii. "Exista o redactie a publicatiilor pentru strainatate, care facea doua reviste: Romania Astazi (aparea in 5-6 limbi) si un lunar de cultura - Revista Romana. Si intreprinderile din Romania publicau reclame in aceste reviste, cu speranta de a gasi niste parteneri straini. Dupa cum se faceau reclamele, nu cred ca au gasit vreodata".
"Caracteristicile publicitatii romanesti de atunci erau foarte clare: se facea o reclama ce intra in categoria business to business advertising. Marele necaz era ca trebuiau sa o afle oameni care nu aveau nici un fel de legatura cu procesele industriale implicate. Cred ca nimanui nu-i pasa de asta. Era un fel de neputinta.
Stiu ca exista un fel de birou de grafica si publicitate. Nu stiu cum ajungeai sa lucrezi acolo. Limitele reclamelor arata ca cei de acolo nu erau niste meseriasi ai domeniului, pe de alta parte orice urma de talent era omorat din fasa de tot felul de conditionari si constrangeri ideologice complet nepotrivite cu reclamele respective".
Reclama pentru Arcif. "Arcif facea amenajari pentru irigatii, pentru constructii, pentru ameliorari, imbunatari funciare. In primul rand, exista o componenta grafica foarte puternica in ele. Aceste reclame erau mai degraba desenate. Este, cred, principala lor caracteristica. Pe de alta parte, aceste reclame incearca sa spuna TOT despre un produs. Incearca sa intrebuinteze toata informatia pentru destinatar, pentru client. Este ceva cu totul si cu totul imposibil. Multe arata ca niste pliante destinate schimbului de informatii de la targuri internationale, targuri specializate. Nu au nimic de-a face cu publicitatea.
Reclamele erau in limba franceza, engleza, spaniola, germana. Partea de text este o epuizare a tuturor competentelor profesionale pe care le avea intreprinderea respectiva. Probabil ca ceea ce este cu totul inadecvent publicitatii (asa cum o intelegem astazi) este partea de text".
Reclama pentru ARO. "Iata un ARO fotografiat si el pe un varf de munte, asa cum apar masinile de teren in ziua de astazi. Realizarea este comica, dar intentia si strategia sunt cele pe care le vedem si astazi. E foarte curios de ce sta personajul ala intins pe o masina in sanul naturii, dar erau uriase probleme de punere in scena a reclamei. De fapt, in imagine apar o femeie si doi copii. Ne intrebam cine a condus cea de-a doua masina..."
Reclama pentru centrale industriale de medicamente si cosmetice. "Cand e vorba de centrale industriale de medicamente si produse cosmetice, vedeti o gama completa de produse de acolo. Daca faceau un milion de produse, ar fi fost in stare sa puna in poze un milion de produse. Ce sa inteleaga lumea din asta? Era atata naivitate... jenanta cateodata".
Reclama pentru magazinele COMTURIST. "Magazinele COMTURIST erau magazinele destinate celor care cumparau in valuta. Acolo erau invitati cei care munceau peste hotare sa mearga sa-si cheltuiasca banii. Vedem o tanara cu fetita ei, care poarta niste saboti (a fost o vreme cand se purtau sabotii), poarta o rochie de panza si pe brat tine o blana. Cum puteti asocia toate lucrurile astea? Triste incercari de a da o anumita senzatie de viata".
"Cu foarte mare grija sunt rotunjite colturile, cu foarte mare atentie sunt simplificate formele, tocmai pentru a da senzatia unui desen esentializat. Sunt desene, nu mai sunt fotografii.
Alt lucru amuzant era ca diverse intreprinderi nu puteau sa-si permita sau cred ca nici macar nu le trecea prin cap sa-si faca o fotografie special pentru o reclama. Ei foloseau fotografii de la diverse targuri, pe care le considerau potrivite pentru o reclama. Nu aveau nici o clipa sentimentul ca o fotografie are un anumit public si o anumita adecvare".
Reclama pentru IMGB. "O reclama foarte simpatica e cea pentru IMGB (Intreprinderea Masini Grele Bucuresti), o reclama facuta imediat dupa '89 (aceasta revista a mai functionat destula vreme dupa '89, cu aceeasi gandire comunista). Aceasta este o compozitie grafica. Va asigur ca IMGB-ul arata mult mai rau decat aici. Si atunci s-a gasit o solutie... Vedeti cum au fost repartizate, distribuite umbrele cosurilor. Intr-o fotografie nu ar fi aparut asa. Tot sistemul de umbre urmareste sa creeze un efect grafic, nu sa dea senzatia de realitate.
Reclama pentru Mecano Import-Export. "Aici iarasi suntem in clasica imagine de la masinile de import export, la targ. Se faceau fotografii si acelea erau bune la toate. Nimeni nu credea ca trebuie sa demonstram cum lucreaza o masina, sa facem un demo. Nici pe departe. Avem fotografiile? Sunt bune 1000 de ani de acum incolo! 10 fotografii ne ajung pentru 3000 de reclame!
Exista o gandire cu totul si cu totul "ne-marketizanta". Motivul era foarte simplu: la noi, cred ca de fapt comunismul nu era nici macar interesat sa aiba mari succese economice in raport cu strainatatea. Ceausescu predica celebra independenta economica. Noi nu eram neaparat doritori de asa ceva.
Oamenii probabil isi dadeau seama ca nu pot face fotografii la nivelul unei publicitati adevarate, occidentale. Si atunci incercau sa faca un fel de mixare intre fotografii si grafica, pentru a obtine ceva cat de cat suportabil.
Reclama pentru trenuri. "In reclamele pentru trenuri se observa ca nici macar nu au putut aduce niste lumini, ca sa nu se vada flash-ul. Plangi, pur si simplu plangi.
Reclama pentru OJT Covasna. "Iata si o reclama pentru Oficiul Judetean de Turism Covasna. Cam ce aglomeratie e acolo, cam ce fete au personajele, care sunt de fericite ca isi refac integritatea fizica...
Reclama pentru TAROM. "Ar trebui sa vedem reclamele pe care TAROM le-a platit cu bani grei in The Times, prin anii '90. Stewardesa ofera niste cafea unor calatoare care au niste chipuri contorsionate, pline de rictusuri, pentru ca nu stiau cum se zambeste intr-o reclama. Cand te uiti la reclama aia, iti dai seama ca e mai bine sa NU calatoresti cu TAROM. Daca ti se ofera cafea, ajungi sa zambesti in halul asta! Mai bine nu!
Erau niste oameni care nu erau in stare sa-si dea seama ca naturelea unei compozitii este alta decat naturaletea "naturala". Ca sa pari natural la televizor, trebuie sa fii cu totul artificial in viata de zi cu zi. Sunt alte conditiile de exprimare, de desfasurare in fata unei camere.
Reclama pentru sapunuri. "Exista in acele vremuri o fabrica numita Stela, care voia sa arate ca face sapunuri bune. Si nu a gasit nici o alta modalitate, decat sa fotografieze invelisuri - hartia care inveleste sapunul. Ca sa arate ce diversitate de produse avem - 1,2,3,4, aaa, facem 4 sapunuri! Va dati seama ce minunati suntem?
Si iata ce forta evocatoare au: se numeste vraja, Palma de Mallorca, Sevilla, Eva, iar cu Eva un sarpe care musca din mar. E, dupa ce te speli cu un asemenea sapun nu te mai poti opri de la pacat? Evident ca nu...
Ce mi se pare criminal in aceasta reclama este dreptunghiul din dreapta jos, acea tanara ce sta jenata, dezbracata in cada. Directorul a chemat si el o angajata mai tanara si i-a zis: "Draga, trebuie sa te dezbraci, ca facem o reclama! Trebuie sa te dezbraci pentru binele comunismului". Uitati-va la chipul ei, ea este jenata, nu vrea sa fie vazuta, sa nu se vada ca e acolo.
Şi-atunci, aceşti oameni inventează tot felul de realizări ale comunismului, cu predilecţie industriale, deşi produsele realizate de România în 1980 erau abia la nivelul celor din vest din 1960. Iar uneori doar la nivelul celor din vest din 1930 (producţia şi calitatea oţelului, de exemplu).
Cele două generaţii nu vor mai ieşi până vor muri, din nevroza lor privind "marile realizări" ale comunismului. Dar din păcate, vor neapărat să lase moştenire această nevroză şi urmaşilor. Tot pentru că nu pot admite că au trăit degeaba.
Mai prost stam cu productia......!!
Cat despre afirmatia ca ...nu s-ar fi gasit parteneri straini... poate ar fi bine sa ne aducem aminte ca datoriile de miliarde de dolari de pe vremea cealalta s-au platit si prin vanzarea de produse industriale catre exterior.
Agricultura, de bine de rau, a scos parleala.
Orice prost poate vinde orice daca vinde mai ieftin decat il costa pe el produsul. Atunci conta sa iei valuta, nu conta cu ce pret.
La facultate cladire si mobilier nou noute profesori exelenti examene serioase nu treceau toate gunoaiele. La choiscul din complex gaseam Kent, Poll Moll, Pepsi Cola si alte lucruri la care se spune ca au jinduit romanii. Repartitie nationala(ierarhizare pe tara functie de facultate si specializare) la terminarea facultatii functie de notele obtinute, Am fost al optulea pe tara, puteam alege aproape orice mare oras din tara. Am ales Bucurestiul. Fabrica noua investitie in curs de derulare. Tehnologii si utilaje de ultima ora la vremea respectiva, 80% nemtesti. Punere in functiune munca serioasa si grea. Avansare prin examene si competenta profesionala neconditionate de apartenenta la PCR. Nu am fost membru nici o data. Acelasi lucru la toate nivelele profesionale. Dupa doi ani am primit apartament gratuit de la stat. Puteam sa-mi cumpar daca voiam. Ca sa ma refer la articol nu ne trebuia reclama nu faceam fata la necesarul din tara. Referitor la reclama lui Stela cu asa reclama mii de tone de sapun erau exportate in special in Africa si Orientul Apropiat in fiecare an.
Frig in casa, 5 C, nu tu apa calda, nu tu transport, mancare nu gaseai, Pepsi doar 1 data pe an, tigari doar la negru, manusi la scoala sa nu imi inghete mainile, TV la bulgari, practica in agricultura ca si cand am fi fost angajati cu norma intreaga, practica in industrie pe banda de asamblare desi aveam doar 15 ani si munceam la norma, sedinte UTC si iesire la miting, duminica la munca patriotica sa nu stam acasa.
Da, ce frumos a fost comunismul cand nu ne amintim decat ceea ce ne convine si acum suntem disperati ca tineretea ne-a trecut si am fost mintiti si jefuiti de viata pe care am fi putut sa o avem.
Ceea ce faci tu se cheama manipulare si ipocrizie!
Dar de, nu aveai echivalentul Simonei Sensual sau a lui Jose Armando. Acum il ai, te simti mai bine?
Ca sa te linistesc daca l-asi fi condamnat pentru ceva pe Ceausecu(nu neaparat pe el cit clica din jurul lui) a fost degradarea continua a invatamintului dupa anii '80. Un invatamint serios este garantia viitorului unei societati. De atunci au inceput sa fie scosi pe banda nulitati(stiu ce spun am fost indrumator de proiecte de stat, cum se numeau atunci, pentru multi studenti pe profilul meu). Insa ce se intimpla acum, intrece orice imaginatie. Asa ca puiule sau puicuta manipulat/a esti tu, pupa-n c..r pe cei care-ti vind iluzii false prin reclamele atit de laudate de don' profesor, pentru care platesti la greu daca cumva nu intelegi lucrul asta(se pare ca aveai creierul inghetat prin '80 cind ar fi trebuit sa incepi sa intelegi lumea)
Sa ai "succesuri"!
Si inca un lucru. Pe vremea aia nu exista Photoshop, nu existau nici macar calculatoare (era folosite doar pentru calcule si aveau posibilitati grafice sub un telefon din ziua de azi). Toate reclamele se faceau prin tehnici fotografice, la costuri mult mai mari decat astazi.