"Am in cartea Desen si arhitectura un proiect, o propunere de revitalizare si de restaurare a zonei Curtea Veche din Bucuresti. Proiectul asta a fost tema la scoala cand eram eu in anul IV. Va dati seama - anii '70! Si abia acuma au inceput niste sapaturi pe acolo, prin Lipscani: se mai sapa trei metri, se mai sta cinci luni, se mai sapa doi metri, mai ploua, mai trece un anotimp. Are dreptate si domnul Mitran: avem timp, ca doar de 2000 de ani suntem aici!", a spus Alexandru Andries cu ocazia lansarii volumului Desen si arhitectura si a discului Petala, cel de-al 60-lea material discografic din cariera. Artistul isi va prezenta noile piese pe 7 decembrie, la Cinema Scala, de la ora 19:30, in cadrul celui de-al 15-lea concert de Mos Nicolae consecutiv.
"La inceput a fost albumul, evident! Am inceput sa lucram la un nou disc - care se cheama Petala - si care am vrut sa fie un album liric, altfel decat albumul Oficial de anul trecut, care era in zona social-politica. Am ales 18 cantece: 17 sunt cantece absolut originale, iar unul este compozitia lui Francis Cabrel, Octombrie, in varianta mea in limba romana", a spus bluesman-ul despre noul material, lucrat "impreuna cu prietenii mei": Tudy Zaharescu la tobe, Eugen Tegu la bas, George Baicea - chitara solo, Sorin Romanescu - chitara, Maria Ioana Mantulescu - voce, Mircea Tiberian - pian, Cristian Soleanu - saxofon, percutii - Victor Panfilov.
Petala care este disponibil atat pe CD, cat si sub forma de Vinyl pentru colectionari. Discul este insotit si ilustrat de un album de arta fotografica.
Cu ocazia prezentarii celui de-al 60-lea material discografic din cariera, artistul a lansat si volumul Desen si arhitectura, un ghid in desen si un excurs prin memoria anilor de studentie si ucenicie din timpul regimului comunist, insotit de un DVD care contine o inregistrare de la expozitiei de arhitectura Caminul Artei 1987, la care au participat Alexandru Andries, Emil Barbu Popescu, Dorin Stefan si Viorel Simion.
Desi este cunoscut mai ales datorita pasiunii pentru muzica si poezie, Alexandru Andries este, de asemenea, arhitect (profesor la Facultatea de Arhitectura) si grafician.
"Cred ca nu ne respectam destul meseria pe care o avem. Asta am vazut-o cu ochii mei cand am ajuns pentru prima data la matusa mea, in Statele Unite. Unul dintre drumurile facute a fost in Philadelphia, care este orasul lor istoric. Si ma asteptam sa vad... ceva! Am vazut numai niste chestii care, fata de ce avem noi, erau o nimica toata, dar de care aveau o grija "ingrozitoare": de ultima pietricica, de ultima bucatica de hartie pe care o aveau! Atunci mi-am dat seama cata lipsa de respect avem noi fata de istoria noastra si de tot ce inseamna acest bagaj cultural pe care nu prea dam doi bani si care se distruge sub ochii nostri, din lipsa noastra de respect. Nu cred ca nu s-ar gasi fonduri pentru asta, in mod sigur am putea primi bani si de la Uniunea Europeana, si de la diverse societati care au bani, banci... Nu inteleg de ce avem asa o lentoare in a face ceva in sensul asta."
"Am in cartea Desen si arhitectura un proiect, o propunere de revitalizare si de restaurare a zonei Curtea Veche din Bucuresti. Proiectul asta a fost proiect de scoala cand eram eu in anul IV. Va dati seama, anii '70. Si abia acuma au inceput asa niste sapaturi pe acolo prin Lipscani, mai se sapa trei metri, mai se sta cinci luni, se mai sapa doi metri, mai ploua, mai trece-un anotimp. Are dreptate si domnul Mitran, avem timp, ca doar de 2000 de ani suntem aici", glumeste cel numit de prieteni "Alexe".
Alexandru Andries despre "schita de schita"
"Exista doua pagini in aceasta carte cu niste poze la o "schita de schita". Este o chestie care nu exista decat la noi in facultate, nu exista in nici o alta facultate de arhitectura din lume, acest mod de a invata arhitectura. Prietenul meu, domnul Aurel Mitran, cand a auzit ca exista ceva care se cheama "schita de schita", a zis "adica un fel de baiat de baiat?". Si atunci am fost nevoit sa-i explic ca nu. Este un fel de extemporal de arhitectura. Respectiv dimineata primesti o tema de arhitectura despre care nu stii ce va fi. Si pana seara trebuie sa predai un proiect - sigur, sumar, un proiect de idee - cu felul tau de a rezolva acea tema. La un moment dat, cand eram eu student, aveam 12 astfel de proiecte pe an. Acuma sunt doar sase si li se par multe - foarte multe - studentilor. Noua nu ni se pareau multe cele 12, dar nici nu ne puneam problema daca sunt multe sau putine, probabil ca era alta mentalitate.
Dincolo de faptul ca ne aratam fortele, ne si distram foarte tare. Iar singura care apare ilustrata in volum - singura, de fapt, pe care o aveam fotografiata - e una care mi s-a dat ca tema: un afis despre Mihai Eminescu. Schita respectiva se facea intr-o sambata - pe vremea aceea se muncea si sambata. Si in sambata aia era chiar Pastele. Am fost foarte suparat ca m-au chemat la scoala cand era Pastele. Am facut schita mea, am facut un afis decent, cu o padure, cu ceva corect: pietre, apa, padure. Si ne-a luat destul de mult timp - si mie, si altor colegi.
Si atunci am profitat de faptul ca au fost cativa dintre prietenii nostri care plecasera de la schita. Ce se intampla? Primeai o foaie de hartie care era lipita de planseta, ca sa nu poata sa deseneze altcineva. Pe foaia aia se trecea un numar de ordine - care era numarul tau - si semna cel care era supraveghetor si punea o stampila a scolii. In clipa in care niste colegi de-ai nostri au plecat, hartiile respective ramasesera pe planseta si atunci noi am facut niste "schite de schita" in numele lor, unde bineinteles ca am facut toate prostiile care ne-au trecut prin cap, pentru ca evident nu luam noi nota. O luau cei care nu stiau ca o iau.
Si in una dintre schite, cea care e fotografiata si apare in carte, l-am desenat impreuna cu un coleg pe Mihai Eminescu ca pe James Bond, zambind cu gura pana la urechi si cu papion negru. Si in spatele lui am facut multe-multe oua mici, pe care scria “Mihai Beniuc”, “Adrian Paunescu” - oua care inca nu erau sparte - diversi poeti de curte care la vremea aceea laudau realizarile iubitului conducator. Bineinteles ca schita a luat nota doi. Intamplator, asta era facuta pe numele unei colege din Moldova. Ea saraca nu a stiut ca are un doi in catalog, pentru ca stia ca a plecat de la schita de schita si n-a dat-o, pur si simplu, si e absenta. Cand a venit la sfarsitul anului, a aflat de la catedra ca e in situatia sa repete anul, pentru ca, avand acel doi, nu stiu ce i se intampla la medie. Saraca a intepenit. "Eu am lipsit la schita!" "Nu ai lipsit! Ai predat-o! Uite-o!" Si atunci noi a trebuit sa ajungem la rector, sa spunem "uite, dom'le, noi am facut-o!". Am primit o mustrare, o chestie de-asta, foarte simpatica."
Biletele pentru concertul de pe 7 decembrie costa 65 RON.
Un mix video cu sapte dintre cele 40 de piese cantate de Alexandru Andries anul acesta, la cinematograful Patria, gasiti aici.
Alexandru Andries - Petala
- Daca am dreptate
- Unii, altii
- Capul & gitul
- Petala
- Asta e tot
- Bine? rau
- Nu te opri
- Luna plina
- Dor
- Nu-i nici o gluma
- Tu
- Emanatii radioase
- Cind sint cu tine
- De trei ori crima
- Daca
- Cine stie?
- Octombrie
- Spectator
0
1
