Eram de vârsta fiicei mele de-acum, nici 10 ani împliniți, când am citit într-un roman turcesc o povestioară care mi-a rămas în minte. La o școală catolică din Istanbul, fetele au primit ca temă să facă o compunere despre prima imagine legată de mamele lor. Toate, fără excepție, au scris că își amintesc cum, bebeluși fiind, erau strânse în brațe de niște femei cu părul auriu și fața albă și îmbujorată. Era o dublă minciună în poveste – mamele, turcoaice get-beget, nu fuseseră niciodată blonde cu pielea deschisă, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea de a avea amintiri de la câteva luni. Dar acum, după mulți ani, le și cred, le și înțeleg.
Lucruri pretioase pe care le am de la mamaFoto: caia.ro
Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro
