Iubirea este subiectul cel mai discutat, cantat, laudat, disecat sau injurat, din toate timpurile. De fapt, fenomenul asta caruia i se spune „iubire” e o nebuloasa.
Nimeni nu detine adevarul absolut in privinta ei, nimeni nu stie cu adevarat ce este. Mai degraba, stim cu siguranta ce „nu este”, adica nimic palpabil sau cuantificabil. Rezultand deci ca e o chestiune vaga si cu totul subiectiva, asta inseamna ca fiecare intelege ce vrea, simte ce poate, si, bineinteles, toti ne dam cu parerea. Ce nu mi-e clar, insa, in treaba asta, este de ce unii se cred mai destepti si incearca sa ne indoctrineze pe noi, gloata, cu mituri penibile despre iubire. Daca iei in mana trei reviste pentru femei, in doua dintre ele iti vor fi descrise „partenerul perfect” si „relatia ideala”, si cum sa faci ca sa le gasesti. Si asta nu numai in reviste… Iar noi, biete muritoare de rand, ajungem sa ne intrebam: „Oare cum o fi bine?”
