Primul șoc pe care l-am avut a fost că, în momentul în care oprește tramvaiul în stație, toți oamenii se înghesuie să urce și aproape nimeni nu pare să vadă o mamă cu un copil în cărucior și altul de mână. Așteptând să se facă loc și apoi să urc și eu în tramvai, nu o dată mi s-a întâmplat să se închidă ușile tramvaiului, iar eu să rămân în stație, uitându-ne lung după ”ciu-ciu” cum pleacă.
Cu RATB ulFoto: Ager Press
Iar dacă, din marea mărinimie a vatmanului care a așteptat să urcăm și noi, am reușit să punem piciorul pe scară, cu căruciorul în brațe, nimeni nu s-a oferit să ne ajute să ridicăm căruțul.
