"American landscape este un proiect de pian solo la care lucrez de mai mult timp, un proiect care prezinta viziunea mea asupra Americii. E un fel de summum al experientelor muzicale in America, dar nu numai muzicale", spune Lucian Ban intr-un interviu HotNews.ro. Dupa mai bine de zece ani de cand a parasit Romania pentru o cariera in muzica de jazz la New York, pianistul Lucian Ban revine la Bucuresti cu un proiect special, care va fi prezentat pe 1 iunie la Teatrul Act din Bucuresti.
"Ce-i mai particular la acest proiect comparativ cu altele, este ca nu contine doar piese sau inspiratii din muzica de jazz strict, ci din muzica americana in ansamblu, din muzica traditionala din mijlocul Americii, si spirituals, si din muzica unor compozitori clasici americani, cum e Charles Ives.
E un proiect la care lucrez de mai mult timp, e un fel de deconstructie pianistica.
Cum s-a nascut American Landscape
Din ore de exersat la pian si din interesul meu fata de alte surse de jazz decat cele stricte din lumea de jazz unde activez in America. Am avut ocazia sa scriu in America muzica pentru ansambluri de camera, sau lucruri care nu erau strict de jazz, hardcore si asa am avut sansa sa descopar muzici de jazz care sunt fascinante despre America.
America are o cultura imensa, foarte diversa, e mult mai mult decat se stie despre America din afara. E un amestec, ceea ce numesc eu un melting pot foarte bogat.
Cum arata America mea
In proiectul acesta American Lanscape sunt piese care mi-au fost inspirate de anumite locuri, cum este o compozitie Sunrise Page Blue care e inspirata de un orasel din Arizona unde am ajuns la un moment dat. Un targusor prafuit. Au o atmosfera foarte particulara.
America mea muzicala este alcatuita din jazzul pentru care am plecat acolo, dar sunt foarte multe alte influente. Asta de fapt vreau sa arat, ca e mult mai mult fata de ceea ce stim, doar jazz, doar jazz-ul acela pe care il stie toata lumea si imediat poate sa faca referinta: fie ca e Amstrong, fie ca e Herbie Hancock, fie ca e ceva modern. Sunt mult, mult mai multe surse, e o diversitate extraordinara.
Cat de greu este sa organizezi un astfel de concert de unul singur
Acesta in sine nu a fost asa de greu pentru ca sunt doar eu, nu sunt agenti, nu trebuie sa coordonez calendarele mai multor muzicieni, ai agentilor. In sensul asta, proiectul a fost mai usor. Si e mult mai simplu, practic am nevoie de un loc cu pian, atat.
O sa cant la Teatrul Maghiar din Cluj, este o productie a teatrului, doar ca e in aceeasi perioada cu TIFF - Festivalul International de Film Transilvania, si vor face cross-promotion, dar e o productie a lor.
E un proiect care se numeste "Tarkovski redux" cu Mat Maneri cu care am mai colaborat la Enescu re-imagined, Silent Strike din Romania la electronics, design, si Dan Basu la partea vizuala. Ce facem cu el, e un mix live din mai multe filme ale lui Tarkovsky: Calauza, Sacrificiul, Oglinda la care noi practic facem un nou soundtrack live, parte improvizat, parte scris.
A doua zi dupa TIFF o sa avem un concert cu Mat Maneri cu un proiect pe care il avem de mai mult timp, Deco Heart, la Filarmonica din Targu-Mures, dupa care nu stiu cand mai revin in Romania.
Pe American Lanscape o sa fie o suita de opt-zece piese, depinde de timp, trebuie sa ma hotarasc exact cat va fi lungimea concertului. Va fi un singur set si o sa fie o combinatie de piese originale, dar mai mult, o sa fie bucati inspirate fie din American soundbook, din standardele de pe Broadway, fie din muzica traditionala americana. O sa cant Going home, Come Sunday de Duke Ellington si Amazing Grace. Fiecare are povestea lor. De altfel o sa avem un caiet program, ceva foarte simplu, in care o sa scriu cateva cuvinte despre fiecare piesa.
Pentru ca vreau ca publicul sa stie ca sunt fascinante istoriile din spatele acestor cantece. Going home, care este unul dintre cele mai cunoscute spirituals afro-americane este bazat pe tema principala din simfonia lui Dvořák. Mult timp nu s-a stiut nici in America asta. New World Simphony a fost scrisa de Dvořák la New York, fiindu-i dor de casa. Si a intrat in cultura populara acea bucata din simfonie, si cumva a ajuns in cultura generala si a devenit unul dintre cele mai cunoscute spirituals americane.
Putina lume stie ca Summertime a lui Gershwin este inspirata de un cantec ucrainian, pe care el l-ar fi auzit la un concert al unui cor ucrainian in anii 20 in New York. Fiecare cantec are o poveste fascinanta pe care nici eu n-am stiut-o."
Dupa ce a abordat muzica romaneasca populara pentru un proiect realizat impreuna cu Sam Newsome, Suita de jazz romano-americana, dupa ce a semnat un complex proiect de reinterpretare a muzicii lui Enescu pentru jazz, Enesco Reimagined, Lucian Ban prezinta publicului din Romania o versiune personala a Americii, filtrata prin muzica, in proiectul American Landscapes. Un concert ce va avea loc miercuri, 1 iunie, la Teatrul Act.
Pianistul se inspira pentru acest proiect din peisajul muzical larg al Americii, de la American Songbook, la blues-uri si cantece traditionale, de la avangarda clasica a lui Charles Ives la inovatiile lui Duke Ellington, de la extraordinara muzica a marilor centre urbane precum New York, Chicago si New Orleans, la muzica populara din mijlocul Americii.
Nominalizat de doua ori in 2005 si 2006 la prestigiosul premiu ”Best European Jazz Musician”, pianistul, liderul, compozitorul si aranjorul Lucian Ban esteconsiderat parte din generatia de interpreti si compozitori aflata in prim-planul jazz-ului modern contemporan la New York. Ban conduce mai multe proiecte siscrie muzica inovatoare ce reinventeaza idiom-urile muzicii de jazz.
Compozitiile sale sunt interpretate si inregistrate si de alti muzicieni si ansambluri de jazz. A inregistrat pana acum 8 albume sub nume personal, pentru case de discuri prestigioase, care s-au bucurat de recunoasterea criticii de specialitate. Sustine in mod curent concerte si turnee cu diferitele saleproiecte in America si Europa.
