Sfântul Gheorghe - Tradiții și legende - Un timp magic de primăvară și lupte simbolice contra strigoilor

de Vlad Barza     HotNews.ro
Vineri, 23 aprilie 2021, 8:40 Life | Acasă


Sarbatoare in cinstea Sfantului Gheorghe
Foto: Esteban Guerrero, Dreamstime.com
​Sfântul Gheorghe este o sărbătoare extrem de importantă a primăverii, iar oamenii credeau că intră într-un interval de timp sacru în care erau convinși că forţele naturii puteau fi influenţate. Multe obiceiuri se referă la îndepărtarea strigoilor și vrăjitoarelor care voiau să ia laptele vacilor sau să înlăture rodul câmpului. Mai jos puteți citi despre sfântul din toamnă cu care se luptă Gheorghe, despre tradiții din Balcani și din restul lumii, dar și despre ce făceau oamenii pentru a fi siguri că vor birui în lupta cu duhurile rele.

Informația pe scurt
  • Sângiorz este sfântul care înfrunzește codrul și deschide anul pastoral. Sângiorz ”închide iarna și deschide vara” la 23 aprilie și este în opoziție cu Sâmedru, un sfânt celebrat la final de octombrie. Ei poartă la brâu ”cheile anului” cu care Sângeorz închide iarna și deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara și deschide iarna la 26 octombrie.
  • În multe zone ale țării era obiceiul de a se pune rug verde și leuștean la poartă, la grajduri, la ferestre, la obloane, ca să nu se apropie vrăjitoarele să ia laptele de la vaci.
  • Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificaţii multiple: agrare, pastorale, dar și de luptă cu forțele răului.
  • Pe 22 aprilie se prăznuia Mânecătoarea (sora lui Sângiorz în panteonul carpatic) și se credea că vin strigoii și vrăjitoarele să fure laptele vacilor, rodul câmpului, visul fetelor și norocul băieților. Întreaga suflare a satului era preocupată de găsirea unor mijloace eficiente de luptă contra forțelor răului.
  • În unele regiuni oamenii se scăldau înainte de răsăritul soarelui într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor. În alte sate ieșeau preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi făceau rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp.
  • Se știu foarte puține despre viața sfântului: S-a născut în jurul anului 270 în Cappadocia și a murit pe 23 aprilie 303, după ce a fost torturat și apoi executat din ordinul împăratului roman Dioclețian. Numele vine din greacă, Geōrgios, și înseamnă agricultor, lucrător al pământului.
  • Sf Gheorghe este sărbătorit în multe locuri din lume, din Anglia și Spania, până în Georgia și Rusia. I se spune, în funcție de țară Saint George, Georges de Lydda, Sant Jordi, Yorgi, Άγιος Γεώργιος, San Jorge, Szent György sau Georg.
Aprilie este numită popular Prier, ceea ce înseamnă timp favorabil și prielnic holdelor și turmelor de vite. În luna aprilie se continuau arăturile și semănăturile de primăvară, se formau turmele, se angajau ciobanii și văcarii și erau tunse oile, înainte de urcarea lor la munte. Cea mai importantă sărbătoare cu dată fixă din acestă lună este Sfântu Gheorghe.

Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificaţii multiple: agrare, pastorale, dar și de luptă cu forțele răului. Sângiorzul deschide şi ciclul vegetaţional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf. Dumitru (Sâmedru). Apa, focul şi ramurile verzi sunt prezenţe emblematice ale aceste sărbători, având calităţi purificatoare, stimulatoare și de luptă contra duhurilor rele.

Ca și în cazul altor zile speciale din an, sărbătoarea Sf Gheorghe presupune intrarea într-un interval de timp sacru în care oamenii credeau că forţele naturii puteau fi influenţate.

Iată ce spune Ion Ghinoiu în cartea ”Calendarul țăranului român. Zile și mituri”

Peste un zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte și holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul trac, Creștinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe, care este celebrat în ziua de 23 aprilie. Această sărbătoare mitică se numește Sângiorz în Transilvania și Banat, Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia și Oltenia. Împreună cu Sâmedru (26 octombrie), Sângiorzul împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara – între Sângeorz și Sâmedru, și iarna – între Sâmedru și Sângeorz. Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângeorz închide iarna și deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara și deschide iarna la 26 octombrie.

Este interesantă opoziția și lupta dintre cei doi sfinți, dar și faptul că au multe în comun

Un sfânt înfrunzește codrul, celălalt îl desfrunzește. Între ei este încheiat un rămășag pe viață și pe moarte: dacă copacii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângeorz. Cei doi sfinți sunt, în Calendarul popular, divinități pastorale de origine indo-europeană și prezintă evidente asemănări cu Sântoaderul cel Mare, celebrat în sâmbăta din Săptămâna Caii lui Sântoader. Sângeorzul și Sântoaderul au în credințele, folclorul și iconografia românească trăsături comune cu Cavalerul trac: sunt divinități tinere, purtate în spate de cai (Sângeorz) sau au ei înșiși copite de cai (Caii lui Sântoader), purifică spațiul de forțele malefice, omoară balaurul, încuie iarna și descuie vara.

Cavalerul trac este un tânăr zeu al tracilor balcanici și danubieni, reprezentat călare pe cal, adesea la vânătoare, identificat de către grecii antici cu zeul Heron. Motivul călărețului trac a fost continuat în formă creștină în iconografia ecvestră a Sfântului Gheorghe și a Sfântului Dumitru.

Ce spune Otilia Hedeșan, în ”Lecții despre Calendar”
”Sângeorzul este una dintre sărbătorile foarte dense semantic. În dimineața de Sf. Gheorghe, înainte de a răsări soarele, fetele seamănă busuioc, iar sămânța o țin în gură ca să crească frumos și să aibă miros plăcut. Busuiocul semănat în ziua de Sângeorgiu este bun de dragoste. De la Sf. Gheorghe la Rusalii se tund oile. De va fi rouă multă, pâclă ori ceață în ziua aceasta, e semn de an bogat. Gunoiul din ziua de Sf. Gheorghe să se lepede la rădăcina pomilor, căci rodesc bine. În noaptea de Sf. Gheorghe și înainte de răsăritul soarelui, cel care va fi bolnav de orice boală, de se va tăvăli prin rouă se va tămădui”.

În dimineaţa ajunului Sângiorzului, are loc Împroorul, adică păşunatul pe rouă, gest menit să asigure sănătatea vitelor în anul respectiv şi pentru a asigura o cantitate suficientă de precipitaţii. Rouă strânsă în acea noapte se credea că este foarte bună în descântece.

Ce spune despre tradițiile de Sf Gheorghe, Gh F Ciaușianu în cartea ”Superstițiile poporului român”

Pretutindeni în Bucovina, e datina ca în seara lui Sf Gheorghe să se pună în vârful stâlpilor de la porți și portițe, precum și la cornurile streșinilor de la case, lângă ușorii ușilor și prin tinzi, câte o glie sau o brazdă verde în forma unui pătrat, în care se află împlântată câte o ramură verde de rug sau răchită.

În Transilvania, e obicei de a pune rug verde și leuștean la poartă, la grajduri, la ferestre, la obloane, ca să nu se apropie strigoaicele (vrăjitoarele) să ia laptele de la vaci. Macedonenii pun și brazdă și rug. Cei din Banat și românii din Ungaria pun rug sau frunză de fag sau de gorun.
Tinerii din Transilvania își fac, în seara de Sf Gheorghe, buciume și fluiere de coajă de răchită sau de alun și cu acelea umblă prin sat, făcând larmă. Bănățenii au obiceiul de a sufla în țevile de aramă ale cazului în seara de 21 aprilie, dar și pe 23 aprilie.
Ziua de Sf Gheorghe se sărbătorea odinioară și la curțile domnești române, aproape la fel ca și la țară. Iată ce spune logofătul Gheorgaki în cronica sa: Tot la ziua Sfântului Gheorghe, dacă este câmpul încheiat cu iarbă sau și mai pe urmă cu puține zile, după vreme, este obicei și în purtarea de grijă a Velcomisului, ca să scoată caii domnești la ceair” Ceairul este o pășune împrejmuită cu un gard. Velcomisul era un mare dregător.
La slavii de sud, țăranul dăruiește sufletelor copacilor tot răul, tot necazul vieții sale, însă binele și-l oprește pentru el. Așa. la Sf Gheorghe, flăcăii și fetele se suie în corni și zic: Ție cornule, lenea și ațipeala mea: Mie, sănătate și câștig”.
La slavii din sud, Sf Gheorghe este sărbătorit tot cam ca la noi. Sărbătorirea lui cade o dată cu învierea firii: și tânăr și bătrân aduceau jertfă și sărbătorește prin joc și cânt natura înviorată. Ca și acum o mie de ani, țăranii slavi țin tot aceleași sărbători care au o pecete creștină, dar continuă practici superstițioase păgâne. Ca popor de agricultori, ei își împodobesc casele și vitele cu flori și cu coroane, iar păstorii pun pe 23 aprilie cununi de flori pe coarnele vacilor, pentru a le feri de vrăji.

Credinţe şi superstiţii

• Oamenii se scaldă înainte de răsăritul soarelui într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.
• Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea.
• La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
• Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
• La Sân-Georgiu ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp.
• Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
• Dacă la Sân-Georgiu e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos).
• În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
• Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
• Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie - se face grâu şi fân.

Sângiorzul Vacilor

Pe 22 aprilie se prăznuia Mânecătoarea (sora lui Sângiorz în panteonul carpatic) și se credea că vin strigoii și vrăjitoarele să fure laptele vacilor, rodul câmpului, visul fetelor și norocul băieților. Ion Ghinoiu explică în cartea sa că strigoii vii părăsesc trupurile fără știrea lor și se adună în noaptea de 22 spre 23 aprilie, bătându-se până la miezul nopții cu limbile melițelor la răscruci sau în casele pustii. Melița este o unealtă simplă din lemn pentru sfărâmat cânepa. Apoi strigoii revin în sat, reintră în trupurile părăsite și merg să ia mana vitelor cu lapte, după ritualuri complicate.

Ion Ghinoiu descrie ce făceau oamenii pentru a fi siguri că vor birui în lupta cu duhurile rele

”Credința oamenilor că vitele vor pierde laptele sau că nu se vor mai înmulți era atât de puternică încât întreaga suflare a satului era preocupată de găsirea unor mijloace eficiente de luptă, tot de natură magică, împotriva vrăjitoarelor: ascunderea limbilor de meliță pentru a nu fi găsite de strigoi, ungerea cu usturoi sau mujdei a melițelor, porților, ușilor, pragurilor și ferestrelor, vitelor și oamenilor: descântatul și lăsatul pelinului, leușteanului, rostopascăi în grajdurile și staulele vitelor.

Pe arii extinse se agățau ramuri de rug și măceși la porți, uși și ferestre, se puneau ramuri verzi de fag, stejar, salcie la stâlpul casei sau al porții, se alungau vrăjitoarele prin strigăte, sunete de tulnice și buciume, se supravegheau cu mare atenție pășunile vitelor scoase la păscut, se afumau vitele și păstorii, se aprindea focul viu”


Focurile rituale

În multe sărbători de primăvară, în martie, aprilie și mai, oamenii aprindeau focuri în curți, pe ulițe, pe ogoare, la răspântii, lângă fântâni sau chiar pe morminte sau în curtea bisericii. De ce focuri: totul ține de o străveche credinţă în rolul purificator al focului. Rolul focurilor rituale era fie acela de purificare a spaţiului, în cazul sărbătorilor ce marchează începutul unui nou an, fie înlăturarea vieţuitoarelor dăunătoare, sau a spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care ameninţă mana câmpului sau mana vacilor, mai ales în perioada primăverii.

În numele de orașe sunt cunoscute: Sfântu Gheorghe (oraș și unul dintre cele trei brațe ale Dunării), Giurgiu, Gheorghieni, Sângeorgiu de Pădure, Sângeorz-Băi.

Sfântul Gheorghe în lume

Printre țările în care Sf Gheorghe este o sărbătoare importantă se numără: Marea Britanie, Rusia, Bulgaria, Bosnia, Croația, Grecia, Georgia, Serbia, Macedonia de Nord, Albania Canada și Portugalia.

Că i se spune Saint George, Georges de Lydda, Sant Jordi, Yorgi, Άγιος Γεώργιος, San Jorge, Szent György sau Georg, în lume se țin multe sărbători și există o mulțime de tradiții. În Albania se aprind focuri, în Bulgaria oamenii pun un miel întreg la proțap, În Spania și Anglia erau parade ample înainte de pandemie.

În țările baltice, Sf Gheorghe era ziua în care era încheiate diverse contracte juridice și legate de muncă (clacă, corvoadă) și multe obiceiuri aveau legătură cu aceste lucruri pentru că erau esențiale pentru viața țăranilor.

Sfântul Gheorghe este sfânt protector al Angliei (patron saint of England) și ziua de 23 aprilie era în trecut motiv de foarte mare sărbătoare în Anglia.

Crucea Sfântului Gheorghe, St George's Cross, este parte a steagului Angliei. Interesant: se crede că poetul William Shakespeare (1564 - 1616) s-a născut și a murit pe 23 aprilie, cu mențiunea că data nașterii nu este cunoscută, dar se știe data la care a fost botezat (26 aprilie) și în general botezul se făcea la trei zile de la nașterea copilului.

23 aprilie este ziua în care se crede că Sfântul a murit, în anul 303 în Lydda (pe atunci în Palestina, în prezent Lod (Israel).

Se știu foarte puține lucruri certe despre viața lui, dar legendele despre el, ca sfânt războinic, datează din secolul al VI-lea și s-au înmulțit după secolul al 13-lea când se știe sigur că circula legenda despre cum Gheorghe a omorât balaurul.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând niciun document al epocii, care să conțină date despre viața sa. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior.

Legenda spune că Gheorghe s-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința, dar nu a făcut asta, deși a fost torturat în multe feluri.

Este celebră legenda care spune că sfântul a omorât balaurul care păzea o fântână în orașul Silene și lăsa oamenii să ia apă din fântână doar dacă făceau sacrificii. O prințesă era următoarea persoană care ar fi trebuit sacrificată pentru balaur, dar sfântul s-a luptat cu dragonul, l-a omorât, iar prințesa a fost salvată și oamenii au putut folosi fără opreliști fântâna. Drept mulțumire, locuitorii din Silene s-au convertit la creștinism.

Cum a fost vremea pe 23 aprilie în ultimii 4 ani

2017
Minime: Stâna de Vale - 1 Calafat +8
Maxime Păltiniș + 2 București +19

2018:
Minime: Miercurea Ciuc +1 Șiria +16
Maxime: Mangalia +18 Calafat +31

2019
Minime Toplița - 2 Caransebeș +12
Maxime: Păltiniș +4 Sighetu Marmației +20

2020
Minime: Miercurea Ciuc - 7 Oravița +11
Maxime: Păltiniș +11 Sânnicolau Mare +21






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















3548 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    Tuturor (Vineri, 23 aprilie 2021, 11:51)

    Altiro [utilizator]

    celor ce poarta numele Sf Gheorghe, La multi ani!


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by