Am citit multe comentarii la articolele anterioare care ma criticau pentru ca as fi subiectiv si nu scriu despre anumite televiziuni. Cum ar fi Realitatea. Am, intr-adevar, un motiv intemeiat pentru care nu critic Realitatea: nu ma uit la postul asta. Mi se pare cea mai plictisitoare televiziune care a existat vreodata. Si daca ar fi numai asta nici n-ar fi asa grav. Dar au oamenii aia un talent in a face pe interesantii si a-si da importanta, ceva de speriat. Si totusi, ca sa va fac pe plac, m-am uitat, in una din serile trecute, pe Realitatea.
Castigatori la loz in plictiseala
Era cat pe-aci sa schimb cand l-am vazut pe Tatulici. Din categoria oamenilor care isi dau importanta in mod nejustificat, Tatulici e la mare bataie cu Turcescu pentru primul loc. In fine, Tatulici prezenta o emisiune numita Meciul Serii, in care doua personalitati se intalnesc pe un ring de box, doar ca nu schimba pumni, ci opinii. O idee aproape buna. O metafora aproape reusita.
Bai, imi zic, sa vezi ca le-a iesit astora ceva! Si, cand colo, ma uit juma’ de ora, si vad aceleasi replici obosite, aceleasi dialoguri sablon, aceeasi limba de lemn a stiristilor. Unul dintre invitati era Prigoana. De obicei, un tip spumos. Ei bine, Realitatea a reusit sa-l transforme si pe Prigoana intr-un plicticos.
E ca un blestem, cine intra acolo devine brusc conformist, plat si anost. Apropo, stiti cine reprezinta cel mai bine esenta postului Realitatea TV? Tipa aia de la stiri, Andreea Cretulescu. Daca n-o stiti dupa nume, sigur o stiti dupa stilul ingrozitor de enervant de a vorbi. E ceva aproape fascinant in modul ei de a pronunta cuvintele, un amestec de sictir, mahala, aroganta si incoerenta la un loc.
Nu cred ca exista om care sa nu-si fi dorit sincer, la un moment dat, sa-i dea macar o palma. Cred ca daca ar veni Mahatma Gandhi insusi in studioul Realitatea, prezenta Andreei Cretulescu l-ar scoate din pepeni si i-ar da o karata in mecla.
Scuipare humanum est
Dar sa revenim la Meciul Serii, inca una din incercarile patetice ale Realitatea TV de a-i depasi in audienta pe ciutacii de pe Antena. Macar aia sunt aserviti, da’ au verva. Au ceva vlaga oamenii, lupta pentru un ideal (banul) cu o metoda asumata pe care au dus-o la rang de arta (pupincurismul). Dar vai, la Realitatea nici macar pupincurism nu vezi. Ba chiar, cu exceptia Andreei Cretulescu, la Realitatea nu vezi nici un lucru care te-ar putea enerva.
Nu vreau sa-i caut scuze lui Andrei Gheorghe, care-i un nesimtit, iar sa-l laud cu atat mai putin. Dar ia sa ne gandim, acum cateva zile Andrei Gheorghe a scuipat (ma rog, el zice ca nu) un politist. Foarte frumos! Scandalos! Incredibil! Tupeu! Controversa! Testicule! Ce-a facut Realitatea? L-a dat afara.
Gheorghe devenise brusc prea interesant pentru politica postului. Stiti ce cred eu? Ca nici daca invitatii de la Meciul Serii s-ar bate pe bune (ceea ce n-ar fi rau), Realitatea n-ar face mare branza in datele de audienta. Realitatea e ca padurea din basm, unde toata lumea adoarme. Ba mai mult, cred ca nici articolul asta nu va fi citit de prea multe ori, tocmai pentru ca este despre Realitatea.
* la o asa televiziune anosta, nici un titlu mai creativ nu am fost in stare sa dau
0
1
