Telecomanda fara baterii

Marţi, 15 iulie 2008, 13:55 Life | Acasă

De cand cu pacalelile-regizate dovedite la “Tradati in dragoste” si “Test de fidelitate”, sunt tot mai circumspect in ceea ce priveste productiile romanesti filmate cu camera ascunsa. Si “Noaptea erorilor”, emisiunea de farse cu vedete de pe Antena 1, mi se pare mai trasa de par decat Andreea Spataru intr-o parcare, saptamana trecuta. Raman doua variante: ori eu am devenit paranoic, ori ei ne trateaza cu o usoara ireverenta, ca sa nu zic nesimtire, ca-i supar pe fani.

Noi gresim, nu gandim

Cele mai deranjante la “Noaptea erorilor” sunt erorile (involuntare) pe care le fac prezentatorii insisi. Nu cred ca de asta se numeste emisiunea asa, drept pentru care propun o emisiune-erata, “Noaptea erorilor de la noaptea erorilor”.  

Pai cum vine ea draguta de Andreea Mantea (care mai are putin si isi ia un tricou cu “seman cu Angelina Jolie, voi chiar nu va dati seama?!”) si-mi spune “sunt unele vedete care nu au gustat glumele noastre si au pus boticul”?! Nici macar nu stiu daca este ea, saraca, de vina, ca, normal, citea de pe prompter. Deci, pentru autorul textului: expresia corecta pentru a descrie figura cuiva cand e suparat este a face bot, nicidecum a pune bot(ul), ca botul l-au pus toti, din moment ce v-au iesit voua farsele de prost-gust. Poate ca scenaristii s-au gandit ca a face bot mai poate avea o conotatie, oarecum negativa, ca sa zic asa. Draguti, nu?

Nici coprezentatorul emisiunii, Mircea Radu, nu e foarte coerent. Chiar, oare pe Mircea Radu l-au luat pentru ca arata bine si pe Andreea Mantea pentru ca era inteligenta sau invers? Cica il prezinta Mircea Radu pe Claudiu Bleont numindu-l “mult-invidiatul Claudiu Bleont”. Poftim? Mult ce?! E o gluma? De ce l-ar invidia cineva pe Claudiu Bleont? Pentru ca e scund si n-are umor? Pentru ca are parul lung? Greu de crezut.

Spitalul de arsi cu farse

Prima farsa ii este facuta lui Viorel Lis, care se duce cu nevasta intr-un restaurant, unde da, chipurile, peste un fost iubit al acesteia. Am observat cateva chestii la Lis: vorbea oarecum protocolar cu sotia, plus ca facea cate o gluma la fiecare zece secunde. Sigur, voia s-o distreze, veti spune, doar de aia s-a insurat omul. Numai ca el zicea bancuri de parca era la Banc Show. Atat de evident era ca e constient ca poantele nu sunt auzite doar de nevasta-sa incat cred ca daca s-ar fi ridicat vreo doi de la mese sa aplaude nu s-ar fi mirat nimeni. Apoi, la intoarcerea in camera, Viorel Lis se tranteste in pat imbracat in costum si incepe sa se uite la televizor. Deci nu in chiloti, in costum. E o chestiune de respect in cuplu aici.  

La urmatoarea, Costin Lazar (un scriitor, sau ceva de genul asta, nu stiu exact) e chemat la spital pentru a-i vorbi unui tip aflat in coma. Ca cica asa se obisnuieste, ca uneori are efect, ca s-a demonstrat ca pacientul poate auzi, bla-bla-bla, dovada unei culturi sanatoase a unui fan al filmelor lui Almodovar. In timp ce i se explica ce trebuie sa faca si actorul zacea, sanchi, in coma pe un pat, Costin Lazar radea. Pai, normal, veti spune. Daca tot stia ca-l aude omul, macar sa nu para pesimist, nu?
 
mantzy.wordpress.com