Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Daca nu ai copii, nu-i intelegi pe proaspetii parinti carora li se lumineaza chipul cand povestesc ce „progrese” au mai facut copiii lor. Daca ai, nu ai rabdare sa-i asculti pe altii „cum se lauda”. In ambele cazuri, important este sa nu-i provoci la discutii despre cei mici. Nu vei scapa cu una cu doua.
1. Isi dau cu parerea despre ce o sa devina copilul lor cand va fi mare, desi micutul inca mai are nevoie de scutece.
2. Nu mai au alt subiect de discutie decat ceea ce a mai facut noul membru al familiei. Iti repeta toate cuvintele noi, pronuntate stalcit de ala micu’, in ciuda faptului ca, atunci cand le spun ei, nu mai au niciun farmec. Ce-ti ramane sa faci decat sa zambesti amabil?
3. Se lauda in gura mare ca bebelusul lor este cel mai destept din lume, cu toate ca el / ea nu se deosebeste de alti copii.
4. Cand intra pe chat sau pe diverse forumuri, folosesc ca imagine-avatar o poza cu copilul lor.
5. De cate ori copilul aude o melodie si incepe sa topaie sau de cate ori mazgaleste ceva, sustin fie ca „are ureche muzicala” si ca va ajunge un mare dansator, fie ca are talent la pictura.
6. Sunt atat de paraleli cu ce se intampla in jur, incat nu se arata interesati decat de o eventuala discutie despre bebelusi.
7. De cate ori stai de vorba cu ei despre filme, aduc vorba despre desene animate. Sustin ca sunt la fel de amuzante pentru adulti, la fel cum sunt si pentru copii.
Sursa: thedailytopten.com
Sapte obiceiuri enervante ale parintilor cu copii mici
de Veronica Radulescu HotNews.ro
Joi, 7 august 2008, 2:36 Life | Acasă
5121 vizualizari
Întâlniri on-line | #deladistanță
Ultimele articole din Life | Acasă
Marți, 5 mai 2020
Vineri, 1 mai 2020
Luni, 27 aprilie 2020
Joi, 23 aprilie 2020
Miercuri, 22 aprilie 2020
Top 10 articole cele mai ...
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
Aici puteti modifica setarile de Cookie
Termeni si conditii de utilizare ©Copyright 2006 - 2019 Hotnews.ro. Toate drepturile rezervate HN27
Date personale colectate de Hotnews.ro
Va recomand cu caldura Wall-e de Pixar (puteti sa vedeti orice de la Pixar si nu veti fi dezamagiti) sau serialul Viata cu Louie sau Copiii de la 402 sau Laboratorul lui Dexter sau ...
Semnat,
un adult fara copii (inca)
astfel de parinti sunt cu adevarat ridicoli
a doar un copil
Pentru unii această educaţie primită timpuriu exclude orice schimbare ulterioară, orice simţ critic vizavi de credinţe. Puterea educaţiei religioase a fost demonstrată chiar de savanţii religioşi. În cartea "Psihologie religioasă", Antoine Vergote, profesor la o universitate catolică explică motivaţiile psihologice ale credinţei şi influenţa mediului cultural şi familial. Acesta recunoaşte că în absenţa educaţiei religioase, credinţa nu mai apare! Mai spune el că "disponibilitatea religioasă a copilului ia formă doar cu condiţia să fie impusă cât mai timpuriu. Gesturile şi limbajul religios al părinţilor, celebrarea sărbătorilor religioase marchează ireversibil amintirile din copilăria adulţilor şi determină sentimentul de apartenenţă religioasă."
Dumnezeu trebuie prezentat mai întâi ca "protector", ca "tată iubitor" iar apoi trebuie să devină o prezenţă "autentică", iar credinţa trebuie să fie "o pasiune, o suferinţă acceptată", ne mai arată dânsul.
Creierul copilului e ca o foaie albă iar educaţia religioasă precoce, bazată pe afectiv (pentru că e fondată pe exemplu şi pe încrederea în părinţi) lasă urme în "creierul afectiv".
Nu din întâmplare în lăcaşurile de cult au existat întotdeauna "excitanţi" ai celor 5 simţuri: mirosuri de tămâie, decor, orgă, cântece sau rugăciuni ritmate, pâine înmuiată în vin, atingerea pe frunte, sărutul icoanelor etc. Toate aceste mesaje senzoriale se transmit hipotalamusului şi de acolo ajung în cortex. Aceste urme ale educaţiei religioase vor împiedica mai târziu apariţia spiritului critic, a libertăţii de gândire şi de alegere ale propriilor convingeri.
Continuarea la http://alexandra1305.blogspot.com
Mai penibili sunteti voi cu articole de genul asta decat parintii care nu mai stiu sa vb despre altceva.
Nu sunt parinte insa sincer ma indoiesc de faptul ca proaspetii parinti mai au timp sa se gandeasca si alte chestii in afara de copil. E o chestie care iti schimba viata, cu atat mai mult cand este primul copil. In primul rand trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca ai pe cineva in grija si ca un suflet depinde in totalitate de tine.
Sincer am ramas cu gura cascata dupa am citit articolul asta.
Cu totii am fost la un moment dat intr-o situatie in care a fost ceva care ne-a consumat toate resursele si care nu ne-a iesit din creier o perioada lunga si in situatii de genul asta nu te mai poti concentra la altceva in afara de lucrul ala. Acelasi lucru se intampla si cu parintii si chiar nu vad ce este rau in asta. Sunt perioade care vin si trec. E greu de inteles intr-adevar.
Cum il putem judeca pe distrusul asta de a scris articolul !?
Din acestea se naste bunul simt si civilizatia!!!
vezi de treaba ta!!! treci la munca!!
sigur esti un(o) sclav(a) de la o multinationala in timpul programului.
Toti participam de multe ori la discutii care ne plictisesc intr-un fel sau altul, si aceste discutii NU sunt DOAR despre copii... Asta e viata, iar cui nu-i convine, iese din discutie si pleaca. ;)
La revedere!
PS Cine nu are copii, va aplauda acest articol. Cine are... felicitarile mele si nu renuntati la ce faceti, chiar daca pe altii "ii enerveaza"!
Pe mine parintii aia ma scot din sarite......fac tot ce scrie mai sus....si apoi urla...vai...toate prietenele mele nu mai vin pe la mine si toate noile prietene mamici.....nu discuta de altceva......pai uitat-te la ele si te vezi pe tine in oglinda.....nu mai urla degeaba
nu vad de ce persoanele din jur ar fi atat de deranjate de discutiile referitoare la copil. iar daca sunt atat de deranjate, sa le fie de bine, cred ca ar trebui sa se simta lezati de alte lucruri, nu de o discutie despre copii. parerea mea....
Loooooooooool. Ma tem ca asa e :)))
In alta ordine de idei, sunt si eu mama si stiu ce satisfactie am sa vorbesc despre ce face. Dar am atita creier sa imi dau seama daca deranjez cu un subiect de discutie si sa il schimb atunci cind este cazul. O discutie poate bate apa in piua cu orice alt subiect, nu doar cele despre copii. Si, in cele din urma, persoanele cu care port o discutie sunt suficent de inteligente sa poata aborda si alte subiecte. Si da, e absolut logic ca doua mame cu copii mici sa vorbeasca despre acestia la nemurire. Nu te obliga insa nimeni sa le asculti.
PS Am colegi barbati, proaspeti tatici, care se consulta intre ei pe teme de pampersi, program de somn, culoare de kk sau dureri de dinti ;)
poi sa stii,le prefer pe alea decat discutiile interminabile despre o mogaldeata
macar din alea inveti ceva mai bun decat cuvinte pocite si gangureli fara inteles
ce e rau...parintii mei inca se mai incadreaza in descrierea autoarei...ce e si mai rau,eu am aproape 19 ani iar ei 50+
incep sa cred ca sunt mai matura decat ei
si daca au mai lasat copilarelile,at dat in altceva si mai rau: dragostea eterna,nemarginita si ridicola pentru un caine...manca-i-ar coada
Cat de personal poti lua un articol de la sectiunea de "life" (entertaining)?
Mai mult, un articol luat de pe un blog facut in stil de banc.
as spune: chill down people....
dar e mai amuzant decat a te uita la batranu' tom & jerry, care apropo, n-a faost facut pentru copii.
-te privesc cu dusmanie cand treci cu un caine pe langa caruciorul lor. nu conteaza ca ala micu intoarce capul si da eventual din maini cand zareste catelul, de bucurie.
si se pare ca sunt trei tipuri de parinti: cei care isi dau seama ca gresesc pe ici pe colo si vor sau nu vor sa se schimbe, cei care nu realizeaza ca gresesc si se considera absoluti in materie de cresterea copilului si cei frustrati si violenti, care au simtit neaparat nevoia de a-i jigni pe autorii articolului, cu toate ca nu i-au cunoscut vreodata.
imi pare rau pentru copiii crescuti de ultimile doua categorii de parinti
aaaaaa
Mai e cu mersul la scoala. Incep ei sa emita pareri. Habar nu au de proces didactic dar nu are invatatoarea metoda. Pe vremea mea era materie mai putina, scapand din vedere faptul ca pe vremea lui se invata si sambata si nu avea decat 2 ore de tv.
Teme multe. Mai nu am vazut parinti mai ciudati ca cei din ziua de azi. Vezi Doamne daca sunt parinti se pricep la tot pentru copilul lor.
Exemplele pot continua cu doctorul, cu medicatia pe care i-o da unui copil bolnav (Doamne fereste).
Cand vorbeste urat raspunde parintele cu celebra fraza "Lasa ca sa nu fie mototol ca mine". . . . . imi este sincer scarba de majoritatea parintilor din ziua de azi, si imi doresc sa nu fiu ca cei mentionati mai sus cand o sa fiu parinte.
de parca ar fi singurul copil de pe lume sa-l tot lauzi atat
si oricum,oricat l-ai lauda tu,tot apare alt copil si mai si...sa-i vad atunci pe enervantii parinti ce mai zic
1)parintii maniaci care se lauda cu rezultatele colosale,magnifice,extraordinare ale oraslelor sale,iar acasa devin niste psihopati si obliga puradelul sa invete pana ii sar capacele
2)parintii fara minte care ii iau parte puisorului tot timpul si atunci cand ia o nota mica imediat este gasita o scuza,in rest copilul isi face de cap iar parintele il lauda ca e cuminte
Poate ca ,draga,reporte ar trebui sa faci un copil sau daca ai ,poate ca nu recunosti ca fara sa vrei vorbesti de el
nu cred ca trebuie sa-i judecam pe cei care sunt parinti, si care vorbesc de cea mai mare realizare din viata lor.
Cand n-ai alte realizari in viata insa, banuiesc ca si o noapte de sex fara prezervativ (sau unul spart) poate sa fie (dres de voce) o realizare.
Mai mult decat atat, de realizarile mele se aude fara sa comunic eu nimic. Stiti de ce? Pt ca sunt de interes. Copilul vostru e de interes DOAR pt voi.