Telecomanda fara baterii

Marţi, 26 august 2008, 15:54 Life | Acasă

O vedem zilnic la televizor. Machiajul strident sfideaza orice urma de subtilitate. Gura nu-i sta niciodata dreapta, e mereu arcuita, mereu gata sa prinda si sa sfasie. Ea nu paseste, nici nu se plimba, ci se afla intr-o perpetua misiune de cautare. Vazul nu-l are foarte dezvoltat, deoarece o ajuta rareori. Auzul, el e simtul care ii asigura supravietuirea in jungla fitelor. Iar acolo unde auzul e prea slab si da gres, intervine interpretarea. In cazul ei, puternic limitata de lipsa de imaginatie. Si totusi, mana-n mana, auzul si capacitatea de interpretare ii dau sa manance. La propriu, pentru ca ea nu se hraneste normal, cu branza si covrigi, ci cu intrigi. I-ar fi, fara indoiala, de ajuns, dar sa nu va mire daca uneori o veti vedea impingand tava de argint pe la petreceri si ticsind-o cu icre de Manciuria. O face doar ca sa nu para iesita din peisaj. Dupa ani de zile in care oamenii de stiinta au incercat sa denumeasca aceasta mutatie ciudata, astazi omenirea e capabila sa-i dea un nume: e jurnalista de monden, specie providentiala, aparuta la nevoia si cererea publicului.  

A sosit timpul, dragi cititori, ca acest text sa analizeze si profilul intelectual al jurnalistei de monden. In orice discurs al ei, mondeaua (imi va fi permis, sper, sa o numesc asa de acum, din lipsa de spatiu virtual) isi clameaza superioritatea intelectuala fata de personajele despre care scrie. Pentru ca da, ati ghicit, intr-un mod absolut nerecunoscator, mondeaua isi detesta propria creatie.  

Ca sa capeti acest gen de superioritate culturala trebuie sa muncesti un timp indelungat: circa o saptamana. Te duci la trei piese de teatru, vezi doua filme ne-americane, citesti o carte care apare ca supliment la vreun ziar si asculti de trei ori pe YouTube “Bolero-ul” lui Ravel. Si gata. E suficient, poti sa te declari intelectual/a si sa le iei in tarbaca pe Delia, Oana Zavoranu, Simona Sensual si Nicoleta Luciu. Pentru ca am uitat sa va spun ceva: pentru mondea, superioritatea fata de gagicile de mai sus nu poate fi decat de natura intelectuala.  

Da, marea majoritate a mondelelor sunt fade, banale, mediocre, daca nu cumva urate de-a dreptul. Au acumulat ani intregi de frustrari, la scoala, la liceu, unele chiar la facultate. Si-au vazut inchisa usa catre celebritatea facila, iar pe usa statea o oglinda fermecata, care reflecta imaginea normal, dar stia sa vorbeasca. Si iata destinul tragic pe care oglinda de pe usa i l-a prevazut jurnalistei de monden: “draga mea, nu e de ajuns sa n-ai voce ca sa te faci cantareata si vedeta in Romania. Trebuie sa mai fii si sexoasa. Dar daca n-ai nici ureche muzicala, nici tate, nici lecturi la activ si nici vreun talent special, am ceva perfect pentru tine: te poti face ziarista pe monden! Nu-ti trebuie decat ceva ambitie, de aia sunt convinsa ca faci rost!”

Dupa cum spuneam, mondeaua apare peste tot. Dar, daca vreti sa o vedeti in mediul ei natural, in cea mai buna forma si in deplina exercitare a personalitatii ei complexe, nu aveti decat sa va uitati la emisiunea “Conferinta de presa”, de pe Antena 2 sau 3. Acolo sunt nu una, ci o haita. Ba, recent, a aparut si un mascul printre ele. Unul mare, chel si cu cioc. Poate astea sunt singurele trasaturi care-l diferentiaza de colegele lui de meserie. Astea si sexul. Pe aceasta exceptie, chelul barfitor, il voi numi, de acum, badigardul monden. Dar despre el intr-un episod viitor.

mantzy.wordpress.com