Telecomanda fara baterii

Marţi, 2 septembrie 2008, 14:11 Life | Acasă

Aceasta este, poate, prima mea cronica tv pozitiva. Este dedicata unui mare om de televiziune, poate primul care a inteles exact nevoile publicului din Romania. O personalitate remarcabila care i-a readus pe romani in fata televizorului, deturnandu-i de la lectura, sport, gatit si alte activitati care-i indobitoceau. Tin sa aduc acest prinos de recunostinta celui care a creat cea mai de succes reteta de emisiune tv din ultimii ani: Dan Diaconescu.

Desigur, ati sesizat ca, in alineatul de mai sus, am fost ironic. Ce bine, v-ati zis, Diaconescu merita toata ironia de care e cineva capabil. Regret sa va dezamagesc, dar admiratia mea pentru Dan Diaconescu este reala. Fara a fi de acord cu metodele lui, trebuie sa recunosc ca omul are talent. In primul rand, stie sa se prefaca. In televiziune, despre asta este vorba: sa creezi personaje credibile. Diaconescu n-a dat nici macar o data semne ca s-ar satura de nebunii care-i calca zilnic prin studio. Nu se enerveaza, nu a tipat niciodata la invitati, nu a avut nici un moment in care s-a hotarat sa-si bage picioarele si sa se duca sa faca un talk show cuminte, poate chiar decent, la Realitatea sau Antena 2.  

Dar nu de aici trebuia sa plec. Trebuia sa incep prin a va marturisi ca nu am nici cea mai mica indoiala ca Diaconescu isi da seama de penibilul cu care se inconjoara, ba poate chiar il dezaproba total in sinea lui. Va spun si cele doua lucruri care m-au condus la aceasta concluzie. In primul rand, la inceputurile mele in presa (sa fi tot fost prin toamna lui 2007), am facut, pentru o revista, un reportaj din interiorul OTV. Am intrat acolo sub acoperire, spunand ca sunt un student la jurnalism care vrea sa-si faca lucrarea de licenta despre OTV. Am petrecut cateva nopti in spatele camerelor si am vazut cum Diaconescu le dicteaza angajatilor cuvant cu cuvant, chiar si cu semne de punctuatie, textele care apar pe ecran in timpul emisiunii lui, da, acele texte care noua ni se par de multe ori incredibil de stupide. Diaconescu isi minte chiar si angajatii, desi o face cu mult mai putina subtilitate: fata care raspunde la telefoane chicoteste cand il aude dictand cate ceva, iar Diaconescu zambeste, mimand naivitatea, si o intreaba de ce rade.  

Al doilea moment s-a petrecut zilele trecute la Realitatea, unde Diaconescu era invitat in studio. Tatulici, cu intuitia jurnalistica de exceptie care il caracterizeaza, i-a spus lui Diaconescu ca el crede ca se preface si ca toata ideea OTV este o mascarada. Bine, a zis-o cu cuvintele lui. Diaconescu a ras si a negat de forma, pentru putinii telespectatori OTV care se uitau la acea ora la Realitatea. Spun putini pentru ca, oricum, si daca-i luam in calcul pe toti cei care aveau deschise televizoarele pe acest post, inclusiv aia care adormisera cu ele deschise in timp ce se uitau la meteo, ar fi tot putini. Da, Diaconescu este ca baiatul care aduce pizza: clientii ii spun ce vor, el le livreaza. Si o face in mod repetat, mereu punctual, timp de 4-5 ore pe noapte. Asta se cheama fidelizare a publicului.

Este, in fond, un erou al clasei muncitoare: se duce la serviciu si face niste lucruri care nu-i plac in cel mai profesionist mod cu putinta. Si spun ca este un erou pentru ca o face pentru ei, publicul care are nevoie de OTV, drept dovada audientele excelente, care cu siguranta ar fi de-a dreptul ametitoare daca emisiunea s-ar difuza pe un post care stie cu ce se mananca PR-ul.  

Dan Diaconescu isi minte zilnic telespectatorii in cel mai nonsalant mod cu putinta. Nu sunt de acord cu cei care l-ar condamna pentru asa ceva. Trebuie sa fie o placere sa-i duci de nas pe fanii OTV. Cum te-ai putea simti vinovat ca-l minti pe vreunul fascinat de Elodia, de Cioaca, de Magda, de tipul cu codita, de romul cu tricouri cu mesaje, de Tolea, de Ogica sau de alte vedete ale emisiunii? Si, mai ales, cum il poti banui de imbecilitate pe cel care, atunci cand un vaduv a carui fosta sotie se presupunea ca a devenit fantoma a intrat in direct sa ofere explicatii, a scris mare, clar si corect gramatical pe ecran, sub numele omului, “sotul fantomei”?

mantzy.wordpress.com