Recunosc ca, in ultima perioada, sunt fascinat de existenta in afara micului ecran a unui individ pe nume Badea Mircea, realizator de emisiuni la Antena 3. Ii spun asa nu pentru ca as face pe smecherul, cum obisnuieste el pe la televizor, ci pentru ca personajul (pe care pana nu demult il urmaream cu placere) mi-e din ce in ce mai strain. N-ar avea rost sa ma pierd in explicatii savante sau judecati de valoare, asa ca o sa ma multumesc sa va fac o retrospectiva pe 2008 a pataniilor lui Mircea Badea, povestite de el insusi, in emisiune. Tin sa mentionez, inainte de toate, ca m-am uitat, poate, la 10% din emisiunile lui din 2008, deci sunt toate sansele ca lista evenimentelor sa fie mult mai lunga.
Badea si-a inceput anul certandu-se foarte tare cu un politist care i-a atras atentia sa nu mai stationeze pe marginea carosabilului de pe Transfagarasan, cearta soldata cu numeroase injurii adresate de Badea politistului, nu si viceversa, pentru ca, desigur, nimeni nu-i atat de nebun incat sa-l injure pe Mircea Badea. A doua faza a conflictului s-a petrecut la televizor, in emisiunea numitului, unde acesta a explicat cat de aproape a fost sa-l omoare in bataie pe politistul inconstient, apoi i-a mai adresat mici jigniri pe care nu le pot reproduce si, in fine, i-a dat numarul de telefon pe post, intr-un gest de enorma maturitate, probabil ca sa-l asalteze cu telefoane, mesaje si bipuri idiotii care se uita la emisiune, iar el stie ca ei se uita.
Apoi, pe repede inainte, Mircea Badea, acest supererou modern bucurestean care aproape se bate cu nesimtitirea si faradelegea, a savarsit urmatoarele fapte de vitejie: a urmarit cu masina personala un grup de indivizi, probabil paparazzi care, la randul lor, il urmareau cu masina pe Gadea Mihai, colegul sau de la Antena. A fost o urmarire ca-n filme incheiata cu dovada de soferie maiastra a lui Badea, care i-a silit pe indivizi sa opreasca, taindu-le calea. Urmarea, sunt sigur, o intuiti: aproape i-a batut.
Alta data, Mircea a povestit cum aproape a batut niste tipi care deranjasera o tipa, ceva cu locul de parcare, n-am inteles exact si nici nu conteaza. Apoi, exact inainte de sarbatori, Mircea Badea a fost injurat in trafic, in Bucuresti, de un alt sofer si a reactionat ca orice cetatean normal: l-a urmarit pe respectivul cu masina pana la Lehliu, unde era aproape sa-l bata, dar s-a gandit sa-l ierte, ca vin sarbatorile de iarna.
In fine, Badea a inceput si anul 2009 bine: a povestit aseara cum a fost la mall si aproape i-a batut pe tipul de la BGS, pe seful lui si pe patronul mall-ului. Apoi, la televizor, a zis ca a ajuns la o stare in care doar frica de puscarie il impiedica sa omoare pe cineva. Ba a mai adaugat si ca, daca ar detine o putere supranaturala si ar putea omori pe cineva doar uitandu-se la el, s-ar folosi de ea in mod repetat.
Acest vis al lui Badea, sa poata omori de la distanta, m-a facut sa-mi amintesc o chestie. Bine, altceva decat ca tinde sa devina un psihopat pe care trebuie sa-l scoata cineva repede de pe post, daca nu-si revine. M-am gandit ca de acelasi lucru e capabil si personajul principal al unui roman al lui Chuck Palahniuk. Sa omoare oameni doar gandindu-se la ei, adica. Sigur ca Badea n-a citit cartea, deci departe de mine gandul sa-l acuz de plagiat. Dar mi-am amintit c-a mai patit-o si acum cateva luni, cu Ioan T. Morar, care a descoperit ca sloganul cu care isi incheie Badea emisiunea, “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”, e preluat aproape mot-a-mot de la un prozator ungur. Badea s-a scuzat zicand ca n-a auzit in viata lui de scriitorul respectiv si ca s-a crezut original, deci se considera absolvit de orice vina. Si atunci am avut revelatia: la cate carti nu a citit Badea, va dati seama cate ocazii de a se simti original va avea, pe viitor? Cel putin la fel de multe ca oportunitatile de a bate cineva. Aproape...
9
7
