Bunica mea… era de fapt strabunica. Ii spuneam ca toata lumea, “bunica”. Avea 100 de ani, mintea agera, imi verifica tema la franceza si la matematica. Fusese “boieroaica” – asa-mi spusese o vecina, lasandu-ma mut de uimire. Stiam de la scoala ca asta trebuie sa fie tare rau, mai rau decat atat nu se putea decat daca ar fi fost industriasa! Si nu pricepeam cum puteam sa fiu eu stranepot de boier… mi-era o frica teribila sa nu se afle la scoala.

Povesti de prispaFoto: Agerpres

​