Stiti ce spun toti actorii si cantaretii care urca pe scena atunci cand li se inmaneaza un trofeu: “Le multumesc fanilor mei, familiei care a fost alaturi de mine, multumesc X, multumesc Y”. Dar noi, cei care nu castigam nici Oscaruri, nici Grammy, gasim vreodata ocazia potrivita sa le multumim celor care ne-au ajutat?
Traiesti alaturi de cei dragi, tii legatura cu cei apropiati si nu stai niciodata sa te gandesti, in lumea asta grabita si nebuna, ca ai putea sa nu apuci vreodata sa le spui cat de mult au insemnat pentru tine. Daca ar fi sa privesc in urma, cred ca as avea cateva vorbe pentru cei pe care nu-i voi mai intalni probabil niciodata. Cred ca as vrea sa-i multumesc educatoarei mele, doamna Ruxandra, pentru fiecare mangaiere pe cap pe care mi-a oferit-o dupa fiecare cazatura. Si nu pot sa nu ma intreb daca e greu, pentru o educatoare, sa-si ofere toata afectiunea unor copii despre care nu va sti niciodata cum au crescut, cum s-au descurcat in viata, unde au ajuns.
Citeste articolul in intregime pe SmartWoman.ro
