Iată cum concediile de vară petrecute la pas pe străduțe europene s-au cam dus pe apa sâmbetei în 2020. Multe vacanțe plănuite în Roma, Paris sau Barcelona s-au văzut transformate în vise și mulți dintre noi s-au grăbit să scoată pe gură cuvinte suculente întru răcorirea furiei pentru planurile destrămate.
Alții, însă, mai greu de scos din pepeni, au ridicat din umeri într-un resemnat „Ce să faci? N-ai ce să-i faci” și și-au îndreptat privirea către interiorul granițelor. Spre norocul multora dintre aceștia din urmă, locuri deloc de lepădat sunt cu duiumul pe întinsul patriei și nu de mult vorbeam noi despre conace de epocă restaurate, puse pe picioare și transformate în adevărate castele-hotel.
Citește și: 5 conace din România pe care să le vizitezi dacă tot sunt (încă) granițele închise
Tot noi trâmbițam despre importanța crescândă a turismului rural și despre cinci colțuri de rai, sate unice aflate pe pământurile aceleiași Românii. Și parcă toate astea păstrează o aromă de copilărie iar omenirea începe să caute tot mai înverșunată simplitatea.
Dacă până acum vorbim aceeași limbă, ideea de a dormi în căsuțe din copac (așa cum ți-ai dorit întreaga copilărie, fără nicio șansă de izbândă, pentru că, să fim serioși, cine construia pe-atunci căsuțe în copac) ar trebui să-ți dea fiori de plăcere pe șira spinării și nostalgia să te ia pe sus în valuri. Iar dacă-i pe așa, cele de mai jos, alese dintre cele mai diverse zone ale țării, ar trebui să-ți umple cinci weekenduri petrecute frumos departe de casă.
Tree Cottage Păulești, județul Hunedoara

Tree Cottage Păulești. FOTO via www.wildventure.ro
Cu senzația că se află la ani lumină față de cel mai apropiat oraș, într-un loc în care căpițele de fân și Apusenii par singurii vecini pe raze de zeci de kilometri, „Tree Cottage” promite cești de cafea (atâta vreme cât soarele-i sus pe cer) și pahare de vin (când același soare începe s-o ia la vale) deșertate sub privirea pădurii întinse, în murmurul vântului printre frunze, având cerul de deasupra drept singur martor.
Dacă după mine ar fi, aș ține morțiș să-ți petreci aici întregul concediu, să nu pui picior pe asfalt și nici impresie de claxon să nu-ți atingă complexul alcătuit din scăriță, ciocan și nicovală. Dar dacă tu ții musai să te vezi luând împrejurimile la pas, află că celebra Rezervație de Zimbri din Țara Hațegului și Ulpia Traiana Sarmisegetuza se află la două ore de mașină de Păulești (în direcții diferite), Castelul Corvinilor la încă și mai puțin, iar Băile Romane Geoagiu (cele pe care civilizația nu a catadicsit să le atingă din antichitate încoace) la doar 110 kilometri.
Citește și: Cel puțin 6 locuri turistice surprinzătoare din România care i-au cucerit pe străini
Iar astea-s doar așa, rapide și superficiale recomandări; vorbim, totuși, despre Hunedoara, o zonă în care, și dacă te dai peste cap și tot n-ai cum să epuizezi toate cele ce trebuie văzute. Singurul neajuns ar fi, însă, faptul că disponibilitatea acestei căsuțe se epuizează ca pâinea caldă, iar câteva zile petrecute aici numai spontane nu pot fi, pentru că rezervarea trebuie făcută cu timp îndelungat a priori.
Forest Tree House, Cluj Napoca

Forest Tree House, Cluj Napoca. FOTO via airbnb
Multe acuze i se mai aduc Clujului în ultima vreme (iar nouă încă și mai abitir pentru că nu încetăm să-i mai recomandăm împrejurimile), dar cum ar putea fi exclus dintr-o discuție în care încap cuvinte „turism” și „România”? Cum să te prefaci că toată viața de care mocnește acest oraș îți este indiferentă, că străzile-i pietruite te lasă rece, iar amabilitatea oamenilor nu te-atinge nici cu violență unei pene de gâscă?
Citește și: 5 sate fermecătoare din România pe care să le descoperi în această vacanță
Acum, închipuie-ți că la doar 15 minute de acest al doilea centru urban românesc, adică la câteva stații de autobuz, dai de o casă precum cea construită de Adrian (aceasta-i singura informație pe care-o deținem despre proprietar). Una construită cu pasiune, grijă, despre care cuvintele de laudă ale turiștilor nu mai pregetă.
Un loc aflat la marginea pădurii, cumva la granița dintre confortul incontestabil oferit de proximitatea unui Lidl și șansa de reconectare cu natura, înlesnită de codrul vecin. Oricum, nu crede nicio iotă din cele ce-am înșirat până acum- citește singur în review-urile lăsate de foștii oaspeți și în cuvintele frumoase pe care poate Adrian se pricepe să le smulgă.
Rapsodia, Suceava

Pensiunea Rapsodia, Suceava. FOTO via Facebook
Iată o casuță care iese din tipare: nu doar că-i singura din partea aceasta de țară (te rog, poți să mă contrazici dacă greșesc și nu mă menaja nicio secundă), dar este una dintre puținele care, fără să-i lipsească liniștea și copacii, a îndrăznit să se plaseze în inima orașului. Iar inima Sucevei nu-i orice inimă de oraș, ci înseamnă vecinătatea Cetății Sucevei și a Muzeului Satului Bucovinean. (Bucovinean? Ca să nu pleci pleci câine surd la vânătoare, află că nu le intri pe sub piele sucevenilor numindu-i moldoveni.)
Citește și: Glamping în România. 6 locuri de cazare unde stai la cort, dar beneficiezi de condiții de hotel
Pensiunea include două căsuțe în copac (fiecare cu terasă demnă de exerciții matinale de yoga) și emană o atmosferă de copilărie fericită, petrecută în grădina bunicilor. Este un punct excelent de plecare sau de întoarcere din pelerinajul celebrelor mănăstiri sau spațiul în care să-ți tragi sufletul după ce-ai coborât Munții Maramureșului, te-ai plimbat în mocănițe, ți-ai lăsat inima în Țara Dornelor sau cvadricepșii și gluteii pe Munții Rodnei.
Căsuța din Poiană, Perișani, județul Vâlcea

Căsuța din Poiană, Perișani, județul Vâlcea. FOTO via Facebook
Ovații și lacrimi de încântare par să scapere din colțul ochiului aparținând oricui a fost vreodată cazat aici. Iar eu puteam să bag mâna în foc că asta trebuie să se datoreze cel mai cu seamă Rezervației Naționale Cozia, aflate la doi pași. Adică să petreci câteva zile într-o liniște absolută, să-i dai bice cu drumețiile prin enorme zone protejate, prin păduri atât de virgine și de neatinse de picior de om încât să trezească Patrimoniului UNESCO nevoia imperioasă de a le lua sub aripa protectoare, asta nu-i deloc puțin pentru minte și plămâni.
Și totuși se pare că nu generozitatea cadrului natural este cea care impregnează satisfacție în amintirea oaspeților, ci, așa cum adesea se întâmplă, energia și pasiunea gazdelor. Pentru că atunci când oamenii clădesc ceva cu tot sufletul și nu precumpănesc nici cel mai mic efort pentru a face lucrurile bine, asta iese la suprafață mai ceva ca uleiul răsturnat într-un lighean cu apă.
Iar asta descrie exact eforturile proprietarilor Căsuței din Poiană, genul de gazde care nu mai știu ce să facă să te simți mai bine. De dragul datelor de ordin administrativ, menționez doar că proprietatea dispune de tot ce-i nevoie pentru a-ți face propriul grătar, băi reconfortante în ciubar și plimbări cu bicicleta prin împrejurimile naturale. Mâncarea ți-o poți pregăti singur în bucătăria căsuței sau te poți lăsa pe spate deschizându-te la vestă și dând gazdelor ocazia o să te răsfețe cu festinuri tradiționale.
Edenland Park, Balotești

Edenland Park, Balotești. FOTO via Facebook
Am cumpănit mult decizia: este, oare, relevant să vorbesc despre căsuțe în copac aflate la 20 de kilometri de București? Și n-aș fi dat pe-afară de convingere dacă n-aș fi știut că dormitul în legănatul vântului la trecerea-i prin copac e doar cireașa de pe tortul acestui parc din Balotești. Pentru că dacă nu mai știi cum să faci ca să vezi fericirea scăpărând din ochii odorului, oferă-i un weekend aici. Iar dacă nici ție nu ți-ar sta rău cu puțină adrenalină șiroind prin vene, înscrie-te cu el la toate activitățile.
Trasee în copaci? Nu mai puțin de 14. Sărituri de la înălțime? Nu mai joase de 15 metri. Perete de escaladă? Cu instructori și tot tacâmul. Paintball? Oricând de preferat jocurilor pe calculator. Și abia după ce scapi de ultima picătură de energie și te îndestulezi la unul dintre punctele de servit masa din interiorul parcului, abia apoi te-ndrepți cu conștiința curată către căsuța din copac pentru a pune geană pe geană.
Frumoase, tentante dar vorba unui cunoscut parca merita sa mergi pana mai departe si in loc de doua zile sa petreci 7 zile la acelasi pret...
Lasand gluma, nu stiu cati de multi ati avut "tree house" in copilarie, ca nu era la moda nici la tara (deci clar nici la oras , de unde sunt majoritatea). La tara aveai poate o coliba ceva,...dar nu casa in copaci.
E publicitate mascata, dar merge. E ceva unic, as incerca, dar nu stiu daca familia mea ar incerca, deci "pas"
Cand dormea avea aceeasi expresie si gesturi cu ramura cu care seamana mai mult - deh, ca nu poti sa te opui biologiei si descendentei...
Refacem Stralucirea Regimului, Pentru Cetateni Romani (asta inseamna prescurtarile).
Dupa insanatosire nu s-a observat ca muzica i-ar fi devenit mai buna.
Apreciez timpul pe care l-ați dedicat pentru a-mi oferi un feedback și mă întristează să aflu că textul meu v-a spulberat speranța într-un viitor mai bun. Aș fi apreciat, însă, și mai mult dacă măcar una dintre nenumăratele afirmații ar fi fost susținute de un exemplu sau de o idee concretă (cu alte cuvinte, dacă ar fi spus ceva). În lipsa acestora, comentariul dvs. se aseamănă izbitor cu un prea îndelungat învârtit în jurul cozii și nu cu o critică constructivă. În cazul de față, subiectivitatea dvs. nu face decât să alimenteze acuze nefondate.
Imi cer scuze pentru ca am postat un mesaj care nu spune nimic, sau ca limita celor 2000 de caractere nu mi-a permis sa fac si un amplu comentariu pe text. Sfat prietenesc, fara niciun sarcasm: daca tu chiar crezi ca acest limbaj folosit, modul in care incerci sa te joci cu o multime de expresii ale limbii romane, sau felul in care elaborezi sintaxele, sunt de fapt cool si vin dintr-o perspectiva mai smart si aware asa (sa incerc sa iti vorbesc pe limba ta), este dreptul tau. Dar daca dai doi pasi inapoi, si ceri parerea unei persoane care scrie texte in conformitate cu o anumita etica a limbajului folosit, chiar sunt curios sa vad ce primesti ca feedback. Dar fie, scriind acest text realizez cum egoul tau mai degraba e zgandarit decat pus la analizat ceea ce incerc sa iti transmit. Asta tine foarte mult si de feedbackul peer-grupului, care probabil este unul favorabil, pana la urma. Doar ca, sincer, mai degraba o persoana ca mine isi permite sa plateasca sumele aferente inchirierii acestor locatii pe care tu le prezinti (o anumita varsta, statut social, plus dorinta, motivatie si experienta personala in a trai alternativ altfel decat a celor care ajung in Vama Veche). Practic, nu cred ca esti pe deplin constienta de faptul ca targetul pentru locatiile pe care le prezinti nu sunt cei din grupul din care apartii, atat ca medie de varsta, cat si ca intelegere a miscarii din care aceste oferte turistice fac parte, sa ii spunem general vorbind, a eco-turismului. Ecologia nu se rezuma la lipsa claxoanelor sau cocotatul in copaci ca sa dai bine in poze pe retelele de socializare. Asta este doar nivelul superficial, dar e dreptul tau sa il promovezi. Scurt pe doi: folosim discursuri foarte diferite cu referinte la acelasi subiect. Imi pare rau totusi, trebuie sa ma repet, ca esti un exemplu pentru aceasta generatie, avand in vedere ca as prefera sa nu fii pe lista de lectura a copilului meu, macar dintr-o perspectiva estetica, daca nu chiar una de valoare.
Dacă sugerați că „limba mea” este una care abuzează de romgleză, vă invit să faceți un „check” mai riguros textului, cu riscul vătămării repetate a unei retine hipersensibile și a unui cod de etică imuabil. Poate îmi/vă explicați, în treacăt, și ce ați vrut să spuneți printr-o „perspectivă mai aware”. (Mai aware de ce anume?)
Situația dvs. financiară mă bucură nespus, ceea ce nu pot spune și despre abilitatea dvs. de a trage concluzii: nu s-a folosit în text nici măcar o singură dată cuvântul „ecologie”.Pe de altă parte, referințele la rețelele sociale (out of the blue, cum s-ar spune) mă lămuresc pe deplin cu privire la aversiunea pe care o nutriți față de noua generație și la tendința conservatoare. Dar e dreptul dvs.
Spre binele limbii române, sper să încapă pe mâini și în minți care nu se agață de dogme și care văd în limbaj un mijloc de experimentare, inovație, și nu un biblelou. Din fericire, noua generație îndrăznește din plin.
Clar podeaua geluita (sau chiar sintetica) si cu 5m intre casute sau cea podita cu pietre de riu ar fi exact ca in povesti! Ca in povestile manelistilor sau pasionatilor de telenovele. Trebuia sa monteze si panouri fotovoltaice sa incarci "electrica", sa fie hipstereala completa.
Cu siguranta "conditii de lux", traditionala cafea oseneasca (!?!?), vinul in copac (probabil din surcele) recomandat de un somelier de renume si care asorteaza bautura cu frunzisul si aroma de fructe de padure din momentul ala
De aia nu se face turism in Ro, respectivii patroni alearga dupa himere. Nu inteleg notiunea de sezon - saison in original, si nu , nu e berea de care vorbeste google. Si importanta sezonului in decizia de a face turism, de constanta conditiilor atmosferice. De faptul c anu trebuie sa circuli 2-3 ore pe drumuri indoielnice pline de sinucigazi cu carnete cumparate pt a atinge un obiectiv turistic, care ori e ruina ori e renovat kitch.
Saison ar trebui sa tina 6 luni nu 6 saptamini indoielnice orice vreme am cauta