Sună soneria. Iliescu deschide ușa. O moarte bătrână și una tânără stau în fața lui.

- Nelule, nu mă mai cunoști?

- Nu.

- Sunt moartea, nenorocitule! Ne-am cunoscut acum treizeci de ani, la Revoluție.

- Așa, și?

- Și asta-i fiică-ta.