Lectia de recreeza

de Mihai Morar     Viata si acordeoane
Joi, 24 aprilie 2008, 11:43 Life | Fun


Mai stii cum se scoate calculatorul din priza? Sau ai ajuns doar un apendice al sau si, prin urmare, asasinand ordinatorul te lichidezi si pe tine? Ti s-a intamplat, precum unei cunostinte, sa rasfoiesti nevrotic o carte pentru a gasi o pasaj anume si, ajuns la limita rabdarii, sa tastezi din reflex Ctrl F? Sau ca, altui prieten, sa-ti fie lene sa intorci pagina unui roman si sa cauti disperat in jurul tau butonul Tab?

Multi dintre noi am ajuns niste pui vidati intr-o carcasa. Un amic ma intreba zilele trecute daca Patriarhia nu are cumva un site care sa transmita prin streaming live slujba de Inviere.

Eu, personal, am rationat ca sunt pe terminate cand am realizat ca muzeele pe care le-am vizitat pe net sunt de vreo trei ori mai multe decat cele prin care mi-am pierdut pasii. Am zile cand pana si dorul de casa mi-l sting googalind dupa cateva keywords: ’’poze Baia Mare’’, ’’bisericuta de lemn Maramures’’, ”porti Valea Izei’’. Colegul Daniel se alina punandu-si pe desktop imagini din Iasi: manastirea Galata, padurea Dobrovat, Palatul Culturii.

Flickr si Picasa au ajuns cele mai de succes agentii de turism din lume, depasindu-si cu mult competitorii din lumea reala, Tui sau Neckerman. Unde mai pui ca pentru un sejur prin Flickr sau Picasa nici nu trebuie sa-ti incarci bagajul de calatorie cu un aparat foto.

Traim viata evadarilor pe loc. Dati-ne o claviatura si evadam oriunde. Dar nu ne cereti sa fugim. Omul 2.0 nu mai are nevoie de functia locomotorie. Ne plangem ca ne strange Bucurestiul, ca respiram greu si ca ne enervam usor. Dar toti gasim o scuza ca sa nu fugim.

Din centrul prafos al Capitalei pana sus, pe deal, in Campina faci intr-o zi aglomerata o ora si jumatate cu masina. Acolo este Castelul Iulia Hasdeu, unul dintre cele mai tihnite locuri din tara. Cu o cheltuiala de trei ore, adica pretul unei tarari matinale intre Berceni si Baneasa, iti poti lua o pauza de viata de 20 de minute cat sa te plimbi prin gradina din spatele castelului construit cu lacrimi de Petriceicu Hasdeu dupa moartea fiicei sale.

Vorbim afacereza, dar ne-am pierdut unul dintre simturile care au stat la baza supravieturii speciei: orientarea. Inecati in oceane de biti si munti de deadline-uri, am ales sa nu mai traim, doar sa bajbaim. Iubim intunericul si ne sperie lumina. Apropo de afacereza. Orbecaind prin viata, specia n-o sa ajunga niciodata la break even. Miliarde de oameni alearga pe loc si Pamantul pare ca nu ne mai suporta. Cu o asa evolutie, Planeta nu isi va scoate niciodata Return on Investment-ul cu noi.


Comenteaza pe Viata si acordeoane.



















3988 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Felicitari (Joi, 24 aprilie 2008, 13:10)

    gil [anonim]

    Minunat text....Nu ma asteptam din partea ta la genul asta de scriitura! Felicitari.
  • 0 (0 voturi)    
    apesi Tab ca sa intorci pagina? (Joi, 24 aprilie 2008, 13:11)

    Lucian* [anonim]

    Eu m-am gandit la Shift+A in timp ce scriam cu pixul (wow! scriam cu pixul si nu tastam!).
    Incepeam o propozitie cu cuvantul "acasa" si tin minte ca in momentul in care scriam cuvantul, ma uitam la litera A ("a" mare) si gandeam Shift+a. In momentul cand am realizat asta eram pur si simplu trist de nivelul la care ma "adaptasem" si am inteles de ce se uitau ciudat parintii la mine in timp ce vorbeam.
    Ei nu mai intelegeau ce vorbeam!
    Vocabularul meu era un mutant de limba romana cu imprumuturi din limba engleza si termeni din limba de lemn a companiilor multinationale.
    Mi-au trebuit "doar" vreo 6 luni de control constient a ceea ce vorbeam ca sa ma intorc la o limba romana vorbita ce putea fin inteleasa de cei din jur.
    • 0 (0 voturi)    
      Alta intamplare aiuritoare (Joi, 24 aprilie 2008, 13:44)

      Victor [anonim] i-a raspuns lui Lucian*

      Odata am pus un dosar in dulap. Am inchis usile, m-am asezat pe scaun si mi-am amintit ca mai trebuia sa pun ceva in dosarul respectiv. Si dintr-o data ma intrebam de ce nu pot sa dau Ctrl+Z. Chiar a fost pe bune, nu e imaginatie.
  • 0 (0 voturi)    
    Cat de adevarat si cat de trist (Joi, 24 aprilie 2008, 14:20)

    Adriana [anonim]

    Eu nu stiu cand au infrunzit copacii, nu mai stiu cum e sa respiri aer curat, cum e sa te plimbi prin parc. Uneori imi vine sa alerg, e o nevoie pur fizica, dar nici asta nu mai pot - ma doar toate oasele si-mi simt inima in gat. De dimineata pana seara - in fata monitorului. Vorbesc cu oameni falsi, despre probleme false. Singura schimbare din viata mea sunt hainele si tunsorile. Am doi copii mici pe care-i vad inainte de culcare si carora cu greu le mai citesc cate o poveste pe saptamana - pic lata cand ajung acasa.
    In weekend dau toti banii pe cumparaturi si stau la cozi ceausiste.
    • 0 (0 voturi)    
      organizare (Joi, 24 aprilie 2008, 19:35)

      bedeu [anonim] i-a raspuns lui Adriana

      si cat te costa sa iesi incetul cu incetul cat mai mult in parc?
  • 0 (0 voturi)    
    etc (Joi, 24 aprilie 2008, 14:28)

    cristina [anonim]

    m-am speriat cind mi-am dat seama ca nu mai pot sa fac ceva de la cap la coada fara sa ma misc intre 3, 4 activitati diferite. chestii banale. nu pot sa spal vasele pina la ultima farfurie fara sa ma gindesc sa ma duc sa sterg si praful intr-o camera si apoi inca o farfurie si inca o camera si incep sa scot si aspiratorul dar il las in mijlocul casei pentru ca ma duc sa duc gunoiul si apoi spal un geam, aspirator o camera inca un geam .... parca sunt in fata compului unde cind caut informatie sau lucrez alerg intre taburi in draci :)

    dar am luat masuri. citesc din nou, citesc carti (intregi :), citesc sa-mi reobisnuiesc creierul sa compileze, sa se concentreze pe un singur lucru mai mult de 5 minute ...of. dar tot e bine ca constientizam cind o luam razna.... ma uit la copiii din ziua de azi si ma cam sperii putin. adica ma sperii ca nu-i vad. pe vremea copilariei mele si inca dupa, in "spatele blocului" era larma toata dupamiaza ... larma copii care tipa sar alearga. acum nu mai aud nimic, e liniste. unde sunt copiii???? de azi ... :((( la televizor sau pe mess :(((( ma intreb daca mai stiu ce e aia sotron sau sa sari coarda.
    • 0 (0 voturi)    
      etc (Duminică, 27 aprilie 2008, 19:13)

      Oana [anonim] i-a raspuns lui cristina

      Copii? Care copii? Ies in parc si vad numai mame cu un singur copil. Mame de peste 40 de ani cu copii de 4-5 ani. mame, nu bunici. Mame incruntate, toropite de griji. Mame care urla la copii, nu te du acolo, nu ai voie aia, nu te duce singur, stai sa vin si eu. Mame care nu se socializeza intre ele in parc. Mame care isi cresc copii asemenea lor. Imbufnarea si incruntarea devin principii de viata. Mame care cresc copii individualisti si egoisti. Copii din ziua de azi daca stau pe strada risca sa devina donatori de organe. Ca atare stau in casa, ca parintii nu au bani sa ii dea macar la gradinita, iar daca ies afara parintii le insufla sedentarismul, comoditatea si dependenta. Copii romaniei urbane sunt flasci. Adultii urbani ai romaniei vor deveni "white trash".

      Am fost in Finlanda si toate mamele erau tinere si vesele. Se intalneau in grupuri de 4-5 in parc, la cumparaturi, pentru o plimbare pe strada, la AER CURAT. Mame vesele si zambitoare. Mame relaxate cu copii care radeau cu adevarat din toata inima, cu copii care desi erau cate unul la parinti se jucau intre ei si nu aruncau cu pietre unul in celalalt.

      NU E NUMAI CALCULATORUL DE VINA. E MENTALITATEA.
  • 0 (0 voturi)    
    felicitari! (Joi, 24 aprilie 2008, 15:34)

    luci [anonim]

    pentru articol si pentru... comentarii!oare ce este de facut? incotro se indreapta omenirea?... ce se va intampla cu acesti copii?... si inca nu au implantate cipuri!...
  • 0 (0 voturi)    
    prietenii online (Joi, 24 aprilie 2008, 16:27)

    vvritz [anonim]

    mie mi s-a întâmplat să trăiesc timp de trei luni cu calculatorul în faţă. aproape minut de minut. plecasem din românia şi, ca să nu simt atât de tare tristeţea şi dorul, chat-uiam la nesfârşit cu oricare dintre cunoscuţii mei din lista de mess.
    după trei luni, mi-am dat seama că de fapt viaţa mea nu exista şi am luat măsuri. nu e aşa greu. funcţionează cu: cărţi, filme închiriate de la bibliotecă (şi sunt pe gratis), nişte sport şi multă ambiţie.
  • 0 (0 voturi)    
    Sa ne intoarcem la condei si tablita (Joi, 24 aprilie 2008, 16:28)

    Geo [anonim]

    E adevarat ca acolo se ajunge foarte curand: la condeiul tactil si tablita organica atoatestiutoare!
    Povestile cu tab si ctr+F vor fi in curand depasite. Cine le va folosi va fi considerat o fosila!
    Totul se va face din priviri si/sau cu gandul.
    Si nu e SF. Urmariti cu atentie ultimele "oferte" din domeniu. De ce sa rasfoiesti o carte cu mana cand o poti face doar atingand ecranul! Ce rost are sa citesti rand cu rand cand daca te plictisesti "sari" la sfarsit.
    Asta e tragedia generatiilor de azi si de maine. Cele de ieri sunt deja "expirate". La gunoi cu ei (si ce daca sunt parinti, unchi, bunici - nu stie de mess (de ce sa scriu mesager - suna urat in romaneste!) la groapa cu el). Va multumesc domnule Morar pentru ca ati facut acest prim pas. Intrebarea e simpla: cui foloseste? Cine si ce va face ceva?
  • 0 (0 voturi)    
    Va obliga cineva sau voi ati ales ? (Joi, 24 aprilie 2008, 16:35)

    Radu [anonim]

    Inteleg sa te plangi de toate aceste inconveniente datorate civilizatiei calculatorului doar dintr-un singur motiv : n-ai ce manca si esti nevoit sa muncesti non-stop ca sa-ti asiguri existenta tie si familiei. Pentru restul dintre voi care muncesc de le sar ochii din cap pentru un lux in plus - gen masina, bani pentru haine si alte accesorii de firma, nu stiu ce super vacante o saptamana pe an - dar nu mai au timp sa faca nimic altceva nu am decat compatimire, voi nu aveti dreptul sa va plangeti, pentru ca ati ales aceasta viata ! Minunat text literar dar patetic totusi prin continut - si eu lucrez la calculator la job dar jur ca nu m-ating de el acasa. Pentru mine notiunile mess, e-mail, google... cand am plecat de la job sunt inlocuite cu telefon, vizita la prieteni, plimbare in parc cu copilul, un fotbal cu prietenii.
  • 0 (0 voturi)    
    e problema voastra (Joi, 24 aprilie 2008, 17:19)

    laur [anonim]

    nu e frumos sa ma dau de exemplu, dar trebuie sa spun ca eu sunt calculatorist si de hobby si de meserie si nu renunt nici in ruptul capului la o carte (da, din aia de hartie) sau la o iesire la un gratar, mai ales ca de acum vine si caldura.
    deci nu e toti asa...
    • 0 (0 voturi)    
      sperante (Vineri, 25 aprilie 2008, 1:55)

      laura [anonim] i-a raspuns lui laur

      Articolul e plin de bun-simt, iar comentariile si mai si.
      Si in trei dintre ele apare cuvantul aproape uitat "carte", ba intr-unul se specifica "da, dintr-aia de hartie".
      Frati anonimi, va iubesc!
      Mai exista sperante!
  • 0 (0 voturi)    
    prizonieri (Joi, 24 aprilie 2008, 17:34)

    sabin [anonim]

    Multumesc mult pentru articolul proaspat si fain! Am devenit prizonieri propriilor frici si atasamente. Cum zice un prieten: "Capitalismul e sclavagism voluntar", cu toate ca ce scrii aici nu tine doar de capitalism. Partea buna: noi ne-am adus aici, cu siguranta avem resurse sa schimbam lucrurile.
    Poate un inceput ar fi sa ne educam copiii nu doar intelectual si fizic, ci si emotional si spiritual, sa mai lucram la caracter si la limpezirea mintilor noastre atat la nivel individual cat si social.
    Inainte sa citesc articolul tau am scris ceva care are legatura: http://blogdepace.blogspot.com/2008/04/despre-zile-de-natere.html
    Si da, am folosit cel putin o data CTRL - C in timp ce am scris mesajul asta :-)
    Numa' de bine!
  • 0 (0 voturi)    
    ce viata trista (Joi, 24 aprilie 2008, 18:07)

    kllaus [anonim]

    este foarte adevarat ceea ce spune Mihai, insa noi care avem o varsta, am apucat sa traim, si de aceea stim unde sa ne intoarcem, avem o radacina, a culturii reale, a stiintei transmise pe papirus si apoi pe hartie, insa cei care ne vor urma, sunt pierduti cu adevarat intre taste, viata lor oscileaza intre stream-uri. Cand vor invata insa ca exista un univers in jurul nostru, asta ramane de vazut. Inca mai sunt generatii care ratacesc prin librarii, poate-i vede cineva si pe astia. Oricum, nu cei care se plimba in Mercedes, gandindu-se ce model de masina mai puternica isi vor cumpara maine. Chiar nu au timp pentru altceva.
  • 0 (0 voturi)    
    ...we live in a beautiful world (Joi, 24 aprilie 2008, 18:17)

    mihai [anonim]

    http://simple.area.googlepages.com
  • 0 (0 voturi)    
    eu am renuntat la lene (Joi, 24 aprilie 2008, 19:44)

    bedeu [anonim]

    eram si eu asa, dar am renuntat.
    Incerc sa ajung cat mai dimineata la munca, fac pauze la 2 ore (ies la scari 10 min), ma concentrez mai bine pe ceea ce am de facut, m-am mutat langa o fereastra, stau cat e programul de munca plus pauzele, in we si chiar si in timpul saptamanii merg in parc, mi-am luat bicicleta si cand e vremea buna vin 8 km cu ea la serviciu, merg la tenis, ies din B cand se poate, ma uit un pic la TV, citesc o carte, am facut curatenie in casa, merg la cumparaturi o data la 2-3 saptamani in hipermarket, restul la magazinele din apropiere. Am masina, dar o folosesc foarte rar pentru mers la serviciu.

    Depinde de noi sa nu mai pierdem timpul pe chat ci sa ne intalnim la o bere in parc (o cumperi de la un magazin si o bei in parc, nu la terasa din parc).
  • 0 (0 voturi)    
    undo (Joi, 24 aprilie 2008, 22:13)

    Cristi [anonim]

    SI mi mi s-au intamplat lucruri de genul asta. Lucrez in proiectareasiatata de calculator si ador ... tasta undo!! Cu ea langa mine pot sa fac orice, ma salveaza. De multe ori mi s-a intamplat ca - dupa ce am facut o prostie in viata reala - pentru o fractiune de secunda dupa comiterea ei, sa am am un sentiment foarte linistitor de genul "lasa ca dau un undo"... -:)
    • 0 (0 voturi)    
      Undo (Vineri, 25 aprilie 2008, 10:22)

      Kitty [anonim] i-a raspuns lui Cristi

      Mie imi place tasta "Esc" si optiunea "Shut down"... Ce placere imensa am sa le folosesc... A, da si la telefoanele mobile imi place tasta aceea care apasata lung... le trimite la somn. :))

      PS: si recomand in cazurile extreme CTRL + ALT + DEL
  • 0 (0 voturi)    
    absolut superb (Vineri, 25 aprilie 2008, 0:22)

    ovidiu_c [anonim]

    absolut superb articolul. Eu tot o bat la cap pe nevasta-mea ca vreau sa ma pensionez la 45 de ani, si sa cumparam o casa la tara (stiu locuri de vis unde o casa costa 3000-4000 de euro) si acolo sa traim fericiti pana la bartaneti.
  • 0 (0 voturi)    
    Ovidiu, unde ?! (Vineri, 25 aprilie 2008, 7:30)

    afara din bucuresti [anonim]

    :-) vreau si eu un pont pentru o astfel de casa / zona. Am decis sa parasesc Bucurestiul, cu cat mai curand, cu atat mai bine :-)
  • 0 (0 voturi)    
    este alegerea voastra (Vineri, 25 aprilie 2008, 7:55)

    claud [anonim]

    Este alegerea voastra sa deveniti o componenta a calculatorului , sa stai 3 ore in trafic sa respirati aerul care il respirati , sa, sa ...
    Intrebarea este puteti renunta la tot ce va ofera mareata noastra capitala pentru un trai mai simplu , mai lipsit de griji dar si cu mai putine satisfactii materiale .
    de la Sighet numai de bine !!
  • 0 (0 voturi)    
    felicitari (Vineri, 25 aprilie 2008, 13:01)

    marius [anonim]

    foarte frumos articolul si plin de adevar. Poate ne vom trezi si vom reveni la viata


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Ultimele articole din Life | Fun

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică