In epoca biletelelor si a casetelor, la redactia noastra a ajuns o bizara scrisoare pe care o reproducem mai jos.
Dragul meu Lacomel,
Dupa cum bine stii, misiunea noastra nu este una tocmai usoara. Desi ii dispretuim pe acesti natarai, avem nevoie de voturile lor. Sau macar de pasivitatea lor. M-ai intrebat daca nu ar fi mai bine sa renuntam la aceasta dezagreabila creatura numita democratie. E inconfortabila, o stiu. Nimic pe lume nu-mi starneste mai multa greata decat sezonul electoral: toate palmele alea umezite pe care trebuie sa le strangem, tot mirosul multimii care umbla cu tramvaiul si, in plus, circul dezbaterilor televizate. Dar cum altfel, decat jucand din patru in patru ani acest teatru, le-am putea infige in cap acestor natarai iluzia ca ei detin puterea in momentele esentiale?
Apoi, gandeste-te la alternative. O dictatura e riscanta intrucat, mai devreme sau mai tarziu, nataraii si-ar putea da seama ce se intampla si atunci vai de stofele costumelor noastre. Tu esti tanar, dragul meu, dar eu inca tremur amintindu-mi cat de aproape am fost in urma cu 20 de ani sa pierdem controlul. Nici monarhia nu e o solutie: cum ar reusi sa patrunda in randurile noastre tineri de viitor ca dumneata, ciopliti din coada de topor si educati la scoala vietii?
Iar capitalismul este capcana cea mai perfida in care am putea cadea: exista acolo un mediu prea concurential in care fiecare il supravegheaza pe celalalt. Putini sunt cei care se pot misca in front. Or, asta nu corespunde aptitudinilor si inclinatiei noastre naturale spre dulcea cointeresare. Asadar dragul meu Lacomel, fii mandru ca-i ai maestri pe cei care au pus la punct acel sistem (nataraii ii spun gresit „democratie”) in care Inalta Noastra Filozofie poate functiona nestingherita: „ei ne dau totul, noi le luam si restul”.
Imi ceri indrumare in ceea ce priveste calea cea mai eficienta de a obtine votul. Dragul meu: inainte de toate trebuie sa nu uiti ca un Natarau valoreaza mai putin decat o ceapa degerata. Un Natarau nu are nici o putere asupra ta si cu atat mai putin asupra mea, maestrul tau. Cand se aduna insa mai multi la un loc, atunci devin periculosi. Este momentul in care trebuie sa aplici ce ai invatat la cursurile de manipulare, unde ai avut parte chiar de inteleapta mea indrumare.
Iti reamintesc pe scurt esentialul: in sinea lui, fiecare Natarau pofteste la masinile si la fotoliile noastre de demnitari. Dar printre ei s-a raspandit o credinta ciudata: daca obtin din partea noastra ceva gratuit, orice, atunci vor crede ca i-am facut partasi la privilegiile noastre. Asadar, fii darnic in nimicuri: pixuri, galeti, caiete. Cand si cand o sticla de ulei, dar ai grija ca intotdeauna cand te aventurezi astfel, sa te vada cat mai multi.
Pe cei mai periculosi dintre ei ii poti adormi promitandu-le o functie fara insemnatate, un post caldut care nu le va spori puterea, dar le va mangaia orgoliul. Pe cei indaratnici pofteste-i sa-ti fie alaturi in onorantul rol de consilier. Desigur ca, in naivitatea lor, vor crede ca pot in sfarsit influenta in bine comunitatea. Dar noi stim dragul meu ca lucrurile nu merg in acest fel, nu-i asa? In scurt timp, satul de betele aruncate in rotile lui, indaratnicul te va parasi, spre usurarea ta si spre dezamagirea lui.
Dezamagirea este aur curat pentru noi. Cei mai simpatici imi sunt nataraii care stau in ziua votului acasa. Tara minunilor este cea in care toti nataraii ar fi dezamagiti, iar noi ne-am vota unii pe altii. Imagineaza-ti, dragul meu: campania electorala ar deveni o plimbare intre prieteni, iar dezbaterile televizate un haios si inofensiv concurs de injuraturi. Dar acele timpuri nu sunt prea indepartate.
Te saluta cu afectiune unchiul tau,
Ghiftulin
Autor: Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder
Sursa: Deutsche Welle, sectia romana
3
9
