Draga mea draga,
Iti multumesc pentru SMS-ul de dimineata in care ma invitai la “sediile” tale ca sa semnez un important act aditional. Codificat, ii spuneai “Ordonanta 50”, desi amandoi stiam ca e vorba de dragostea noastra veche, cea cu DAE sub 23%. SMS-ul tau mi-a trezit stari pe care nu credeam ca eram in stare sa le mai dezvolt. In ultima vreme schimbasem sms-uri doar cu nevasta-mea si crede-ma, erau din cale afara de plictisitoare. “Sa nu uiti de paine”,”vezi factura telecom” si alte asemenea prostioare ieftine. Mesajul tau era insa altceva. A venit sa tulbure o rutina care, drept iti spun iubita mea, ma omora cu zile.
La nici 5 minute dupa ce ti-am citit mesajul de dor, am fugit la sediul tau din Academiei. Ca sa nu dam de banuit in legatura cu relatia noastra secreta, la inceput nici nu m-ai bagat in seama. M-ai lasat la coada si cand am intrat (imediat dupa o doamna care vorbise de cateva ori cand cu tine, cand cu avocatul ei), mi-ai spus sec ca nu acolo trebuia sa vin si ca nici nu trebuia sa vin in general, pentru ca tu din dragoste pentru mine modifici singura ceea ce e de modificat. Dar ca, daca vreau musai, sa ma duc la agentia care mi-a declarat dragoste pe 10 ani. Cea cu DAE banal, de nici 23%.
M-a durut putin decizia ta, dar tineam neaparat sa mai am ceva personal de la tine. Nu am crezut-o pe fata aceea care mi-a spus ca singura modificare e legata de comisionul de rambursare anticipata. Imi spusesera mie niste cunostinte de la Supraveghere din BNR ca Ordonanta 50 are mai multe articole, nu doar cel cu rambursarea anticipata. Dar m-am uitat in ochii tai cum repetai incrancenata ca nu mai e cazul sa ne vedem si ca aia e singura modificare si oricum e in favoarea mea. Eram zapacit, draga mea draga. Iarta-ma, dar m-am dus la dragostea dintai, cea cu care am semnat Declaratia de iubire .
Acolo, alta fata. Muream sa simt din nou fiorul pipairii Contractului nostru dintai, sa iti mangai literele acelea micute, abia citibile, cu care ma anuntai tu ce pedepse ma asteapta daca nu te voi mai iubi. Dar n-a fost sa fie. Fata care ma astepta venise din concediu. Era prima ei zi de munca si mi-a spus din start ca nu are niciun aditional sa imi dea sa-l pipai si sa urlu :”Este!”. Am intrebat-o daca nu gasim un nenorocit de formular (iarta-ma, dar asa m-am exprimat, draga mea) in toata agentia si mi-a repetat ca e proaspat venita din concediu si ca pot sa il accept tacit. Ca nu e cazul sa ma deranjez si cu atat mai putin sa-l iau acasa ca sa il savurez vreme de vreo doua zile cu un avocat si sa ii aduc si eu cateva note personale de la mine (iarta-mi pleonasmul, dar ma podidesc amintrile). Ca oricum, rata aia care ne leaga luna de luna, nu se schimba. Si ca ti-ai schimbat comisioanele doar ca sa le faci pe plac alora de la nu-stiu-ce –autoritate-nationala, dar ca una peste alta nimic nu se schimba in iubirea dintre noi.
Abia mai pot vorbi de tristete, crede-ma….
Am intrebat-o cu dezamagire-n toate coardele mele vocale, de ce imi trimite sms-uri sa vin neintarziat si de ce ma plimba de la o agentie la alta doar ca sa imi spuna in final ca nu are ce sa imi arate. A plecat usor capul in piept (ii scapase probabil vreun formular pe jos) si mi-a spus ca ma va suna ea. Asa cum ma suna de fiecare data cand in locsorul secret in care ne iubeam, in contul acela cu multe cifre, constata ca lipsesc 3 euro din rata. Stiu, nu era o suma imposibila de atins, dar era un semn ca EA era acolo si ca ma dorea.
Acum stau si astept mesajul Ei, ca pe un balsam sufletesc.
Prietenii imi spun ca atunci cand ma vei suna, sa ma port cu aceeasi iubire pe care mi-o arati si tu. Si sa-ti spun ca nu gasesc banii de rata, dar ca te voi suna negresit atunci cand ii voi gasi. Crede-ma, nu stiu ce sa fac. Sunt atat de confuz, dragostea mea, incat sunt pe punctul de a te insela cu o Agentie. Oamenii cei rai ii spun ANPC. Habar nu am ce sa ma mai fac, dragostea mea. De aceea iti si scriu, ca sa ma sfatuiesc cu tine ca de la suflet la suflet. Pentru ca simt ca intre mine si tine e un acord de viola. Desi unii ar taia senini ultima vocala.
Vezi si prima parte a scrisorii
Comenteaza pe blogul lui Dan Popa
1
2
