Citeam ieri un material pe site, ceva legat de faptul ca cei mici primesc mai degraba un telefon mobil decat o carte. Primul gand a fost ca acei parinti sunt niste snobi. Cum sa-i oferi copilului de clasa I gadgeturi in loc de ceea ce are mai mult nevoie in viata – educatie? Apoi m-am intrebat: si daca nu au de ales? Daca baiatul, sau fata, le vine tipand acasa ca e singurul din clasa fara mobil, asa cum mi-a facut al meu?

Danut are 8 ani, este clasa a II-a si vrea un telefon mobil. In clasa I erau doar 2-3 copii cu telefoane. Acestea erau nou noute, primite in dar in prima zi de scoala asa cu americanii le dau in dar copiilor cate o masina (de obicei second-hand) atunci cand termina liceul. Ai nostri sunt mai avansati, americanii au ce invata. Un alt copil i-a atras atentia lui Danut – unul care avrea MP4 Player. Doua saptamani a plans in perna, la culcare, ca vrea si el. In asemenea momente mi-am adus aminte cat de mult imi doream in clasa a VIII-a un walkmen, dorinta careia mama s-a opus pe principiul ca daca mergi pe strada si asculti muzica nu mai auzi masinile. Bineinteles ca la momentul acela am fost revoltata. Si la fel de bineinteles ca acum i-am expus aceleasi motive celui mic. Dupa negocieri, i-am promis ca daca are rezultate bune tot semestrul primeste mult doritul dispozitiv, la care poate sa asculte doar prin casa, prin curte sau cand plecam impreuna cu masina.